Cristina Rizea a venit în PSD fără să se roage de nimeni. N-a pupat inele, n-a alergat după funcții și n-a cerut un loc la masă, a fost primită, pentru că a dovedit că știe să muncească.
A preluat organizația din Valu lui Traian, unde, sub valul Mitroi, PSD a obținut cel mai bun scor din istoria localității.
Și da, partidul a răsplătit munca, nu lingușeala: Cristina a primit o funcție în port, unde — surpriză pentru leneșii de profesie, chiar muncește.
Zilele trecute, femeia a postat un clipuleț ironic, un purceluș care pleacă, urmat de un măgăruș. O glumă, nimic mai mult. Dar pentru unii, umorul e un atac de stat.
Felix Stroe, bărbatul curajos care vorbește doar prin interpuși, s-a simțit vizat. Și, cum nu mai are coloană, și-a trimis chihuahua, pe Liviu Tit Brăiloiu, să o calce în picioare pe la radio.
Brăiloiu, eternul beneficiar de funcții nemeritate, care a primit de la partid tot ce și-a dorit — prefect, senator, președinte de comisie, fără să lase ceva în urmă.
Omul care s-a remarcat doar prin înjurături, gesturi obscene și eșecuri electorale.
Omul care, în două decenii, n-a câștigat nimic pe cont propriu, dar vorbește despre „merit” și „disciplină de partid”.
Și azi, acest Livache are tupeul să spună că Rizea „își permite” să vrea conducerea partidului.
Păi bre, Livache, nu-ți mai bate capul: femeia nici nu vrea funcții.
Ea și-a făcut treaba, a adus voturi, a livrat rezultate.
Singura crimă a Cristinei e că muncește într-un partid în care unii încă mai cred că munca e o formă de trădare.
Așa că da, între un PSD-ist obosit, care trăiește de 20 de ani din sinecuri, și o femeie care chiar livrează, aleg fără ezitare a doua variantă.
Cristina Rizea nu vrea scaunul nimănui.
Dar dacă tot a zguduit câteva, înseamnă că scaunele erau oricum foarte șubrede.
