Există un domeniu în care Mihai Lupu îl bate la scor, fără drept de apel, pe actualul președinte al Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi: strategia juridică. Aici diferența e atât de mare încât nici nu mai vorbim despre competiție, ci despre două lumi paralele.
Atât Lupu, cât și Mitroi au venit în fruntea județului însoțiți de „avocatul preferat”, omul care, în teorie, trebuie să protejeze instituția, să anticipeze riscurile și să blocheze orice derapaj financiar sau penal.
Doar că Lupu a făcut singurul lucru inteligent din mandatul lui scurt și zbuciumat: și-a ales un profesionist adevărat. Pe Constantin Gudu, considerat de mulți unul dintre cei mai buni avocați ai Constanței. Un om care înțelege legea nu ca pe o barieră, ci ca pe un principiu. Un avocat care nu se teme să spună „nu”, atunci când „nu” este singura variantă care nu trimite pe cineva la DNA.
Avem certitudine, nu supoziții: în mandatul lui Mihai Lupu, Gudu a oprit combinații cu potențial penal. A pus degetul exact acolo unde trebuia, a deschis mapa, a analizat documentele și a spus limpede: „Domn’ președinte, aici e pușcărie.” Iar Lupu l-a ascultat.
Acum să ne uităm la Florin Mitroi. În locul unui jurist cu coloană vertebrală și experiență verificată, Mitroi a ales un om din „familie”. Un avocat de casă. Un mediocru bine calibrat politic: Adrian Gheorghiță, cunoscut mai degrabă pentru obediență decât pentru performanță juridică.
Un avocat ale cărui servicii sunt apreciate, de regulă, de cei care au nevoie de cineva dispus să facă orice pentru client, inclusiv să inventeze plângeri penale în avantajul baronilor locali. Nu pentru dreptate. Pentru putere.
Aici e tragedia: Mitroi nu și-a ales un scut. Și-a ales un executant. Iar diferența dintre un avocat care te protejează și unul care îți spune ce vrei să auzi, poate decide, la propriu, viitorul unui mandat.
**
În privința serviciilor juridice, Lupu îl bate la scor de maidan pe Mitroi.
Unul a vrut competență. Celălalt vrea obediență.
Sperăm doar ca pentru Florin Mitroi nota de plată să nu vină chiar din sânul „familiei” juridice pe care și-a ales-o. Pentru că, în realitate, un avocat slab nu e doar o greșeală. E o vulnerabilitate.
