În anul 1953, după eșecul și abandonul lucrărilor la primul Canal Dunăre-Marea Neagră, aproximativ 500 de deținuți politici au fost transferați de la șantierul Canalului la Constanța, pentru a ridica noul complex sportiv amplasat pe Strada Primăverii Nr. 2, cu Primăria Constanța ca și comanditar.
Astfel, după un an, a fost inaugurat “Parcul de cultură și sport al orașului Constanța”, în dreptul peluzei sudice fiind construită o monumentală fântână arteziană, cunoscută mai apoi ca “Fântăna Dragonilor”.
Se știe deja că la acest stadion și deopotrivă la fântână au lucrat deținuți politici de vază, oameni cu pregătire aleasă, inclusiv din domeniul arhitecturii și construcțiilor, precum: arhitect Ioan Pușchilă, arhitect, pictor, scriitor George Matei Cantacuzino, Sorin Obreja, arhitect Virgil Antonescu, arhitect-urbanist Gheorghe Atanasiu, arhitect Constantin Joja sau arhitect Ion Căpșuneanu.
Rugăciuni și însemnări
Ceea ce a scăpat totuși ziariștilor care s-au preocupat în ultimii ani de soarta acestei opere abandonate, ne dezvăluie revista „Memoria” de acum 20 de ani, editată de „Fundația Culturală Memoria” sub egida Uniunii Scriitorilor din România.
Astfel, în articolul intitulat „Ziua națională a României și simbolurile ei”, fostul deținut politic constănțean, Mirel-Marin Stănescu, împărtășește publicului mărturiile unor foști colegi de detenție. Printre acestea se regăsește și povestea lui Alexandru Salcă, din care aflăm următoarele:
“Și colegul meu de detenție Alexandru Salcă, din Brașov, a lucrat la « Complexul stadion » și m-a rugat să transmit constănțenilor că la fundația Fântânii Dragonilor au îngropat în taină și cu mari riscuri o sticlă în care se află câteva petice de hârtie, pe care au scris rugăciuni și însemnări” notează Stănescu, în Nr. 1/2004 al revistei „gândirii arestate”, așa cum s-au autointitulat cei de la Memoria.
Cel mai probabil, mulți dintre tinerii deținuți își pierduseră speranța de a mai scăpa cu viață din temnițele comuniste. În acest context, biletele ascunse și îngropate de aceștia capătă o semnificație deosebită, fiind printre ultimele posibile dovezi ale existenței lor, și totodată un simbol al evadării din Infern.
Alexandru Salcă a executat 14 ani în închisori și lagăre de muncă în perioada comunistă, devenind după 1989 autorul câtorva volume de memorialistică și vicepreședinte al AFDPR Braşov. Grav bolnav, acesta s-a stins din viaţă în aprilie 2001.
Din același material citat anterior, mai aflăm că la Fântâna Dragonilor “au trudit oameni care în libertate aveau cu totul alte ocupaţii, dar care fără voia lor au devenit cioplitori în piatră.” Printre aceștia s-au numărat „profesorul universitar Sever Axente Popovici, care era chiar talentat, profesorul universitar Alexandru Herlea din Braşov, profesorul universitar Radu Ștefan și profesorul Zamfiroiu, foarte îndemânatici în mânuirea dălții și a ciocanului” a mai consemnat Mirel-Marin Stănescu.
S-a propus demolarea
Localizată în prezent pe Str. Făgetului 140, în spatele blocului ST5, Fântâna Dragonilor zace părăsită, deși ascunde povești interesante și definitorii pentru istoria contemporană a poporului nostru.
Mai mult decât atât, pe site-ul oficial al Primăriei Constanța regăsim proiectul denumit “Demolare Fântâna Dragonilor și înlocuirea cu spațiu verde”, inițiat de Adrian Gorcea (USR), și uitat în dezbatere publică încă din 20 Septembrie 2022.
După cum se precizează în descrierea proiectului, reprezentanții administrației locale consideră această fântănă “o monstruozitate din piatră și betoane care nu mai are de mult nici un rol în estetica și functionalitatea urbană a Constanței”.
Astfel, se propune demolarea și transformarea suprafeței rezultate, de 1700 mp, într-un spațiu verde „cu arbori și băncuțe pentru recreere.” Foarte nostim, inițiatorul proiectului a mai propus ca dragonii care decorează fântâna să fie “repoziționați în spațiul verde ca un reminder pentru nostalgicii anilor ’50.”
