Foarte mulți au fost luați prin surprindere aseară, când, la anunțarea rezultatelor exit-poll-urilor din primul tur al alegerilor prezidențiale, un anume Călin Georgescu s-a clasat pe a doua poziție iar ulterior pe prima, deși a candidat ca independent.
Cu această ocazie, o parte a electoratului și-a pus întrebarea: cine este Călin Georgescu, despre care se spune că „rupe pe TikTok” și care se bucură, în general, de o bună audiență pe rețelele de socializare?
Deși necunoscut publicului larg, Georgescu nu este nou în politica dâmbovițeană, ba dimpotrivă.
1986, inginer agronom
Cu patru ani înaintea schimbării de regim din țara noastră, Călin Georgescu a absolvit Facultatea de Îmbunătățiri Funciare din cadrul Institutului de Agronomie „Nicolae Bălcescu” din București (1986), devenind inginer agronom, specializat în pedologie (știința solurilor).
1992, consilier al ministrului
A intrat în politică imediat după evenimentele din decembrie 1989, devenind, în 1992, la doar 30 de ani, consilier al ministrului mediului, Marcian-David (Matty) Bleahu, în guvernul Stolojan.
Și fostul ministru Bleahu, și Georgescu ajunseseră în politică pe linia „mișcării ecologiste”, mai exact în activul Partidului Ecologist Român, sau „PER”, proaspăt inventat în primele zile ale anului 1990.
Georgescu: primii ani în politică
În ziarul România Liberă din 17 august 1990, există chiar o sesizare pe teme de mediu publicată sub forma unui material de presă, semnată de „Călin Georgescu, Organizația Tineretului Ecologist – P.E.R.”.
Un an mai târziu, pe data de 11 iulie 1991, la inițiativa Frontului Salvării Naționale (FSN), condus de Ion Iliescu, la București s-a realizat „Carta pentru Reformă și Democrație”, documentul fiind semnat, în afară de FSN, și de Mișcarea Ecologistă din România, Partidul Democrat Agrar din România și Partidul Liberal – Aripa Tânără.
La întocmirea acestui document, care reprezenta un fel de pact de guvernare „în scopul de a face posibilă participarea constructivă și responsabilă la guvernare a tuturor forțelor politice care se pronunță pentru reformă și democrație în România”, din partea Mișcării Ecologiste, la negocieri au participat următorii: Toma George Maiorescu – președinte, Marcian Bleahu, Dolphi Drimer (maestru internațional de șah), Alexandru Roșu și Călin Georgescu, iar din partea liberalilor, Dinu Patriciu și Călin Popescu Tăriceanu.
Începând din 1994, Călin Georgescu s-a specializat în organizații non-guvernamentale, în special de mediu, devenind coordonator al workshop-ului cu tema „Organizațiile neguvernamentale de mediu și mass-media”, organizat pe 5 martie 1994, sub egida Tineretul Ecologist din România.
Proiecte și finanțări externe
Efortul nu era întâmplător, iar după două luni încep să curgă și banii. Astfel, cei de la PHARE s-au obligat să finanțeze mai multe proiect pentru „protecția mediului în Regiunea Mării Negre”, sub îndrumarea lui Călin Georgescu și a tineretului ecologist din România.
Un an mai târziu, presa semnala un alt workshop, organizat tot de Georgescu, de această dată pe tema bazei administrative a „viitorului parc național al Munților Bucegi”, eveniment petrecut la Bușteni, în perioada 1-4 februarie 1995.
Evident, și de această dată, banii veneau tot din străinătate, de la fundații caritabile din Elveția, Marea Britanie și Statele Unite, aparent foarte interesate să sprijine problematica mediului din țara noastră și pe tinerii ecologiști, în frunte cu Georgescu.
Practic, între 1995 și 1996, tânărul Călin a trecut prin guvern, după care a devenit ONG-ist (printre primii din țara noastră), fiind fondatorul sau coordonatorul unui număr semnificativ de asociații și entități, după cum urmează:
În 1996, Georgescu era deja președintele Asociației „Tineretul Ecologist din România”, iar în paralel a mai înființat și „Asociația Rangerilor din România” (ARR), care urma să aibă sediul în clădirea Centrului Român de Mediu.
După prima ședință a Comitetului Director al acestei noi asociații, care a avut loc în februarie 1996, la Bușteni, cele două organizații – Tineretul Ecologist din România și Asociația Rangerilor din România – au anunțat că-și propun „organizarea Parcului Național Bucegi, după modelul parcurilor naționale americane”.
Spre finalul anului 1996, apare o altă organizație, de data aceasta în Făgăraș. Este vorba de „Centrul de Demonstrație, Instruire și Cercetare pentru Agricultură Durabilă” (CDICAD), finanțat de Comisia Europeană, în scopul dezvoltării agriculturii românești.
Cine credeți că a fost numit coordonator al noului centru? Firește, tot Călin Georgescu, același personaj care se ocupa de Tineretul Ecologist și de „Rangerii” de Bușteni.
Un pion pe tabla „maestrului” Malița
Un an mai târziu, în august 1997, se înființează la București un așa-zis „Centru Național de Dezvoltare Durabilă” (CNDD), cu sediul la etajul 7 al clădirii Academiei Române, finanțat direct din bugetul Națiunilor Unite, prin intermediul Programului ONU pentru Dezvoltare.
Noua structură a fost inaugurată de academicianul Mircea Augustin Malița, care s-a ocupat de tăierea panglicii, iar coordonator șef al acestei agenții a fost numit tot Călin Georgescu, același specialist în soluri.
În legătură cu Mircea Malița, pe care îl numește „maestrul meu”, Călin Georgescu a povestit următoarele: „Am fost solicitat în 1995 de maestrul meu, profesorul Mircea Malița, să lucrez pentru el și pentru Asociația Română a Clubului de la Roma. După doi ani de zile, am devenit secretarul general al Asociației Clubului de la Roma.”
E bine de subliniat că „maestrul” Malița era fost diplomat comunist, consilier al primei misiuni a României la ONU, din 1956 până în 1960, și primul român membru al Clubului de la Roma (1975). În acea perioadă de pionierat, Clubul a produs și primul său raport, denumit „Limitele Creșterii”, primit atunci ca un duș rece de statele dezvoltate.
În perioada 1982-1984, Malița a mai ocupat poziția de ambasador al României în SUA, iar după 1990 a devenit cofondator al „Centrului Cultural European” (1991) și membru al „Academiei Române” (din 1994), precum și al „World Academy of Art and Science” (n.r. – Academia Mondială de Artă și Știință). A publicat mai multe cărți, printre care „Diplomația română”, „Aurul cenușiu” și „Homo fraudens”.
Un concurs cu cântec
Anul 1997 îl găsește pe Georgescu reîntors la guvern, pe o poziție foarte importantă: aceea de secretar general al MAPPM (Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului), sub cabinetul ministrului liberal Sorin Frunzăverde.
Ulterior, pentru securizarea acestei poziții, s-a organizat un concurs în cadrul ministerului, Georgescu având drept contracandidat un absolvent de cibernetică. Cu acest prilej, ziarul România Liberă a semnalat că Georgescu a promovat concursul pentru ocuparea postului din minister, cel mai probabil prin fraudă:
„Ca să mărească media lui Georgescu Călin, s-a încropit ulterior o anexă cu rubrici inventate, fără știrea membrilor comisiei. Așadar, alte elemente de apreciere au adus la notele lui Georgescu Călin «un mic adaos comercial» de 9,66. Oricum, cu bazaconiile inventate, media lui Călin Georgescu s-a umflat ca o gogoașă” scria Elena Chiriță în România Liberă, din 6 februarie 1998.
Astfel, Georgescu a rămas secretar general al ministerului, cu sprijinul ministrului Ioan Oltean, un PD-ist din gruparea Boc-Băsescu.
În perioada în care era secretar general în minister, Georgescu a mai înființat un ONG, în martie 1998, fiind vorba de „Fundația Română pentru Energie și Mediu” (FREM). La fel ca în celelalte organizații, și aici Georgescu s-a asociat cu diverse personaje, mai mult sau mai puțin vizibile, precum inginerul Aureliu Leca, președintele RENEL, fostul ministru al mediului Marcian-David Bleahu sau „maestrul” Mircea Malița, în scopul drenării de fonduri publice pentru realizarea de „strategii și politici în domeniul energetic.”
„Sunt un soldat credincios al neamului meu”
În anul 2001, Centrul Național de Dezvoltare Durabilă (CNDD), acel organism creat sub umbrela Academiei Române, a fost transformat în fundație independentă, reușind totodată să-și extindă activitățile.
Și, pentru a putea fi alimentată continuu din bani publici europeni, fundația lui Georgescu și-a asumat implementarea unor programe de interes general, precum: Monitorizarea Păsărilor (2012–2015 și 2018–2022) sau Agenda Locală 21 (AL21).
Familiarizat deja cu problematica ONG-urilor, Georgescu a preluat în 2013 de la „maestrul” Malița prerogativele relațiilor cu Clubul de la Roma, conducerea Asociației Române pentru Clubul de la Roma, devenind și președintele unei noi asociații, denumită Centrul European de Cercetare al Clubului:
„Este un grup de maximum 100 de persoane din întreaga lume. Tot timpul sunt oameni de știință din domeniul economic, de mediu, de geologie, din zona mecanică, toate aceste componente sunt reprezentate. Când ocupi o funcție politică, trebuie să părăsești clubul. Te poți întoarce ulterior. Din România suntem eu și Mugur Isărescu, iar în trecut a făcut parte academicianul Mircea Malița”, a explicat Călin Georgescu.
În aprilie 2004, Georgescu devine angajat al Ministerului Afacerilor Externe, consilier onorific personal al ministrului Mircea Geoană, care-l și adusese în instituție. La început a lucrat neremunerat pentru câteva luni, pentru ca ulterior să fie numit director al Departamentului Organizațiilor Economice Internaționale din MAE, de unde a plecat prin demisie în Iunie 2005.
Întrebat de cei de la Recorder, candidatul Mircea Geoană a admis, în noiembrie 2024, că l-a cunoscut pe Georgescu prin intermediul Clubului de la Roma, dar că nu-și mai amintește dacă i-a fost și consilier la MAE.
