Clădirea și parcul “Casei de Cultură”, șapte ani de muncă și cei mai buni specialiști

La nivelul anului 1976, conducerea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (U.G.S.R), reprezentată de tovarășul Mihai Dalea, și conducerea județeană Constanța a sinidcatelor, prin tovarășul Constantin Carata, au decis că este necesară “amplificarea și optimizarea activității cultural-educative a organizațiilor sindicale din Municipiul Constanța” iar pentru asta, “baza tehnico-materială” necesita o nouă clădire. Era vorba, bineînțeles, despre actuala Casă de Cultură.

Șapte ani s-a lucrat, zi-lumină, la edificarea acestui colos, în intervalul 1976 – 1983, cu alocarea unor resurse enorme, fiind implicate două mari societăți de construcții, Trustul de Construcții Locale, Constanța (T.C.L.) și Trustul de Construcții Carpați.

S-a stabilit ca noua Casă de Cultură să fie amplasată la intersecția Bulevardului Alexandru Lăpușneanu cu strada Stabilizării (actuala I.L. Caragiale), care era de asemenea o arteră importantă a orașului.

La acel moment, zona se afla în plină dezvoltare, Casa de Cultură fiind gândită într-un ansamblu ce cuprindea blocuri de locuințe, numeroase unități comerciale, Liceul de Muzică (actualul Colegiu “Regina Maria”), Centrul Teritorial de Calcul (actuala clădire a Universității “Andrei Șaguna”), toate amplasate în jurul unui parc generos.

Totodată, în cinstea împlinirii a 100 de ani de la cucerirea Independenței de Stat a României, în parcul Casei de Cultură a fost ridicat “Monumentul Independenței” realizat de sculptorul Marius Butunoiu, șeful Studioului de Arte Plastice al Armatei (a trecut în rezervă în 1977).

Monumentul Independenței, parcul Casei de Cultură, 1985
Monumentul Independenței, parcul Casei de Cultură, 1985

Cei mai buni specialiști ai județului

Având în vedere importanța deosebită acordată clădirii, prin ordin de partid, în acest proiect au fost implicați unii dintre cei mai buni specialiști de care dispunea la momentul respectiv județul Constanța.

Astfel, proiectarea a fost asigurată de o echipă condusă de arhitect Kemal Ghengiomer, ca șef de proiect, împreună cu arhitect Gabriel Banciu, arhitect Radu Marian și proiectantul Florin Roșu.

Partea de rezistență i-a revenit celui mai bun specialist pe care-l avea atunci Institutul Județean de Proiectări, șeful biroului de calcul-structuri, inginerul Gheorghe Mititelu, care a făcut echipă cu inginerii Dumitru Ionescu și Stere Caradima.

Casa de Cultură, 1987
Casa de Cultură, 1987

Instalațiile au fost proiectate de Nuri Regep, Viorel Macovei, Stelian Liță și inginerul Cleopatra Stavru, în timp ce lucrările exterioare au fost realizate de inginerii Constantin Guter și Kenan Reșit.

Sistematizarea întregului ansamblu a revenit chiar directorului Institutului de Proiectări de la acea dată, arhitect Gheorghe Dumitrașcu.

O clădire multifuncțională

Clădirea este compusă din demisol, parter și două etaje, fiind proiectată pentru două funcțiuni principale: sectorul de spectacole, cu o sală de 800 de locuri și anexe pentru public și actori, și sectorul cultural-recreativ, care cuprindea o bibliotecă, sală de conferințe cu 195 de locuri, club cinematografic și foto, atelier de arte plastice, săli de repetiție pentru cor și brigăzi artistice, o sală de balet, sală de expoziții, săli pentru cercuri literare, limbi străine și activități tehnice, săli pentru diverse jocuri și o sală de reuniuni.

Sala de spectacole a Casei de Cultură, 1987
Sala de spectacole a Casei de Cultură, 1987

Echipa de proiectanți a conceput clădirea de așa manieră încât, sectorul cultural-recreativ să poată activa independent față de sectorul de spectacole, iar la nevoie, anumite spații să poată fi utilizate în ambele scopuri, pentru spectacole și deopotrivă pentru activitățile recreative.

Sala de spectacole a fost dimensionată, astfel încât, să ofere o acustică potrivită genurilor de manifestări culturale găzduite, în mod regulat, de casele de cultură.

Arcadele care au cucerti cartierul

Fiind vorba de o clădire masivă, vizibilă, poziționată central, în plastica fațadelor s-a optat pentru soluția arcadelor, elemente care, în opinia proiectanților, se leagă mai bine cu tradiția istorică a orașului.

Nu întâmplător, aceleași arcade se regăsesc, ca accent, și pe fațadele blocurilor poziționate în jurul Casei de Cultură, alcătuind fundalul acestui ansablu și echilibrarea compoziției urbanistice.

Intersecția de la Casa de Cultură, 1987
Intersecția de la Casa de Cultură, 1987

O tehnică de integrare similară a fost utilizată și la Casa Poporului din București, fațadele clădirilor aflate de jur împrejur fiind armonizate urbanistic cu arcadele edificiului de referință.

Desing interior de amănunt

La interior, o atenție deosebită s-a acordat finisajelor din spațiile publice, în vederea realizării unor diferențieri funcționale și a unui cadru specific pentru fiecare dintre destinațiile clădirii.

Ambele etaje au fost placate cu mozaic de tip venețian, iar în fața clădirii, esplanada a fost înnobilată cu travertin și marmură roșie.  

Pereții au fost tratați cu izolații fonice, peste care s-au aplicat panouri cu stofă și confecții din lemn, iar plafonul s-a executat din elemente prefabricate din ipsos polifațetate, deasupra cărora s-au montat saltele fono-absorbante.

Toate pisele de mobilier au fost proiectate de aceeași echipă de arhitecți care a conceput și edificiul, confecțiile din lemn fiind produse la întreprinderea de Prelucrare a Lemnului din Constanța și Cooperativa “Muncă și Artă”,  iar cele metalice de către întreprinderea Mecanică Navală din Constanţa.

Sala de spectacole a Casei de Cultură, 1987
Sala de spectacole a Casei de Cultură, 1987

Arhitecții s-au aplecat asupra unor amănunte pe care arareori vizitatorii le observă, legate în mod special de diferitele obiective pe care această clădire trebuia să le satisfacă.

De exemplu, au fost proiectate și realizate o serie de panouri pe care, în viitor, să fie expuse lucrări de artă plastică decorativă, panouri care există și-n prezent în dotarea Casei de Cultură.

Singurele elemente produse în afara județului Constanța au fost corpurile de iluminat, realizate de un colectiv din cadrul Uniunii Artiștilor Plastici din Arad.

Două societăți de construcții implicate

Structura de rezistență a fost realizată din cadre din beton armat, turnate monolit, iar la sala de spectacole, care are o deschidere de 28m, s-au folosit, pentru acoperire, ferme metalice.

Construcția a fost prevăzută cu spații tehnice speciale pentru sistemul de ventilație, stația de hidrofor și postul de transformare, aflate la demisol.

Casa de Cultură, în construcție
Casa de Cultură, în construcție

Din pricina anevrgurii deosebite, lucrarea a fost începută de Trustul Local de Construcții Constanța, preprezentat de șeful de șantier, inginer Gheorghe Constantinescu, și finalizată de Trustul de Construcții Carpați – Șantierul Neptun, cu sediul în Mangalia, reprezentat de inginer Nicolae Pețeanu și maistru Traian Trifu.

Totodată, Uniunea Generală a Sindicatelor, în calitate de beneficiar, a fost reprezentată prin inginer Ștefan Coman și Mihai Avram, diriginte de șantier.

Casele de cultură, rădăcini sovietice

În prezent, energofaga clădire poate că nu transmite prea multe, însă, datorită destinației sale, Casa de Cultură avea o puternică simbolistică înainte de 1989, cu rădăcini adânci în ideologia sovietică. 

Astfel, Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR) era acea entitate care reunea sub aceeași umbrelă toate organizațiile profesionale de masă ale „clasei muncitoare” , categorie socială care, teoretic cel puțin, reprezenta și „clasa conducătoare” a statului socialist român.

Și cum întreaga structură a statului socialist se baza exlusiv pe forța clasei muncitoare, Actul Constitutiv a U.G.S.R. prevedea că „sindicatele organizează activitatea cultural-educativă pentru dezvoltarea conștiinței socialiste, a atitudinii noi față de muncă și de proprietatea obștească […]”

Este un citat exact din Statutul UGSR, tipărit ca atare în gazeta MUNCA” din 6 mai 1966, organ de propagandă al Consiliului Central al Sindicatelor din Republica Socialistă România.

La nivelul conceptului de activități cultural-educative intervenea și distopica idee a Caselor de Cultură, gândite drept centre de educare continuă, cu program special.

În alți termeni, comuniștii și-au imaginat că expunerea prelungită la anumite categorii de informații, poate transforma orice muritor într-un om cu valențe deosebite, supranumit în epocă “noul om sovietic.”

Aceste noțiuni ideologice, alături de importanța caselor de cultură, erau periodic prelucrate în presa socialistă de la noi și de peste hotare.

De exemplu, într-un articol publicat de ziarul Clopotul, din 14 noiembrie 1986, se susținea că, toate „casele de cultură trebuie să-și unească eforturile sub imperativul actual prioritar al muncii educative și anume cel al formării omului nou, cu o conștiință socialistă înaintată.”

Am făcut acestă paranteză pentru a explica, în linii mari, prezența „căminelor culturale” și a „caselor de cultură” în orice localitate mai răsărită din această țară, mai ales că, multe dintre acestea dăinuiesc și astăzi.

Cazinoul, prima casă de cultură din Constanța

La presiunea Moscovei, regimul Dej a organizat primul “palat al culturii” din Constanța, în ianuarie 1953, în frumoasa clădire a Cazinoului de pe faleza orașului.

Aici a fost instalată o bibliotecă cu 7000 de volume, sală de lectură cu 120 de locuri, sală de festivități cu o capaciatate de 550 de locuri, sală de șah, sală de tenis de masă și o cameră destinată activității pionierilor.

Scânteia Tineretului, Nr. 1181 din 8 februarie 1953
Scânteia Tineretului, Nr. 1181 din 8 februarie 1953

Totodată, după cum aflăm din ziarul Contemporanul, din aprilie 1950, „în scopul propagării cunoștințelor tehnice” a mai fost prevăzută „o sală a stahanoviștilor și a fruntașilor în producție, unde aceștia țin referate și conferințe cu caracter tehnico-economic.”

Fiind vorba totuși de o clădire ridicată în perioada monarhiei, autorul articolului a ținut să sublinieze că „pe vremea burgheziei și moșierimii, această clădire cunoscută sub numele de Cazinou a fost un focar al desfrâului” , în timp ce “în anii puterii populare clădirea a fost transformată într-un minunat palat al culturii.”

Sub aceste auspicii, noua instituție a fost inaugurată printr-un ciclu de cinci coferințe de instruire despre lucrarea tovarășului Stalin, intitulată „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“, urmate de alte conferințe similare, cu nume foarte sugestive, precum: „Să ne cunoaștem patria“, „Sarcinile de plan și necesitatea respectării lor”, „Întrecerea socialistă și dezvoltarea mișcării stahanoviste“, „Gospodărirea socialistă, metodă comunistă de conducere a întreprinderilor“.

Cazinoul transformat în casă de cultură, 1953
Cazinoul transformat în casă de cultură, 1953

Exemplele enumerate sunt necesare pentru a se înțelege care era contribuția acestei noi instituții la ridicarea nivelului cultural al oamenilor muncii, din orașul Constanța.

Totuși, în momentul în care regimul socialist s-a decis să exploateze turistic orașul Constanța și stațiunea Mamaia, clădirea Cazinoului a fost dată, în 1960, în administrarea Oficiului Național de Turism (ONT), activitățile de până atunci fiind sistate definitiv.

Ne putem imagina cât de mult au suferit proletarii de la malul mării, “văduviți” de accesul la programele culturale de tip stalinist.

Însă, așa cum s-a văzut, partidul nu i-a uitat, problema fiind rezolvată în 1976, când s-a decis construirea unei Case de Cultură impunătoare, care să demonstreze atașametul oamenilor muncii față de valorile socialism științific.

spot_imgspot_img
spot_img
Dragos Ionescu
Dragos Ionescu
În fiecare lucru pe care-l facem, materializăm frânturi din energia care ne-a întruchipat. Un simplu punct pe o coală albă de hârtie este amprenta noastră asupra Universului, și o dovadă incontestabilă a veșniciei. Nu este metafizică, ci teoria relativității. Atenție deci unde punem punctul. În lumea noastră, un punct poate fi o singularitate sau infinit deopotrivă, în funcție de modul în care este tratat. Punctul trebuie tratat cu discernământ, el nu reprezintă finalul ci un nou început. Fără punct, Universul ar înceta să mai existe, deși se trage dintr-un (.)

Abonează-te prin email

Introduceți adresa de email pentru a vă abona la Constanța.info și veți primi notificări prin email atunci când vor fi publicate articole noi.

Please enable JavaScript in your browser to complete this form.

Related Articles

57,000FaniÎmi place
7,400AbonațiAbonați-vă

CELE MAI CITITE