Dacă sunteți din Constanța cunoașteți deja acest complex alcătuit dintr-un ansamblu de locuințe și spații comerciale, ridicat în actuala zonă Delfinariu, chiar înainte de intrarea în stațiunea Mamaia, dinspre oraș.
Aici, la începutul anilor ‘60, se găsea doar un chioșc vechi, lipsit de orice aspect. De aceea, în locul lui a fost adus unul nou, mai arătos, specific comerțului modern. Apoi, gospodăria județeană și-a dat seama că-i este necesară și o magazie, în care să fie depozitate mărfurile, încropind una mică, ca pentru țara piticilor.
Însă, pe măsură ce comerțul din zonă s-a dezvoltat, magazia cu pricina a devenit neîncăpătoare, lăzile cu biscuiți, navetele cu sticle de suc și cada cu gheață fiind depozitate, din lipsă de spațiu, în plină stradă.
Și dacă tot a venit vorba, nici strada nu era așa cum o vedem azi, fiind un drum pe un singur fir care lega orașul de stațiunea Mamaia peste “podul Pescăriei”.
Târziu, tocmai la șapte ani distanță s-a trecut la modernizarea acestui sector de drum, lucrările de asfaltare a porțiunii dintre Piața Soveja (Delfinariu) și stațiunea Mamaia (zona pescărie) fiind finalizate în 1967, pe la jumătatea lunii noiembrie.
Aici, la Piața Soveja, era limita nordică a orașului și totodată capul primei linii de troleibuz din Constanța, înființată pe 1 iulie 1959 și dotată cu troleibuzele românești fabricate la Uzinele metalurgice „Tudor Vladimirescu” din București.
Mai jos avem o fotografie din presa vremii, cu primele troleibuze care au circulat pe străzile Constanței, în 1959, sub marca „TV” (Tudor Vladimirescu) vizibilă în partea frontală.
Mai târziu, în 1960, ruta de transport în comun (21-22) avea să fie prelungită până la podul „Pescărie“, pentru ca mai apoi să lege orașul Constanța de stațiunea Mamaia.
Ulterior, în zonă au fost deschise mai multe șantiere; pentru construirea clădirii viitorului Liceu Energetic, Delfinariului, și în final a complexului de blocuri și spații comerciale care pornește de la intersecția străzii Soveja cu Bulevardul Lenin (Mamaia) și continuă spre intrarea în stațiunea Mamaia.
Deși nu era specific epocii, lucrările din zonă au mers destul de greu, lipsind forța de muncă necesară și materialele de construcții. Contrar uzanțelor propagandistice, toate aceste aspecte negative au fost relevate de presa acelor ani, mărturile fiind câteva articole publicate de ziarul Dobrogea Nouă, din care am extras următorul paragraf:
„La Soveja, spre mare, se construiesc câteva blocuri de locuințe proprietate personală. La două tronsoane ale blocului „S“ (cel mai mare: 90 de apartamente) s-ar fi putut zidi până acum întreg parterul, dar… Mai lipsesc și dulgherii. Șantierul duce lipsă și de material lemnos pentru cofraje (iar panourile de cofraj existente nu sunt gospodărite cu grijă și se deteriorează). Din această cauză, unele betoane de „elevație“ nu au fost încă turnate și au venit ploile, ceea ce influențează negativ calitatea lucrării” explica șeful de șantier Eracle Stoian, citat de Dobrogea Nouă din 12 Octombrie 1967.
Tocmai la 17 ani distanță, după ce Mamaia devenise deja o stațiune modernă, aici avea să fie dat în folosință complexul de blocuri cu spații comerciale la parter, pe care-l putem admira și în prezent, poziționat vis-a-vis de Delfinariu.
Denumit „Ansamblul de locuințe Piața Soveja” acest complex rezidențial, edificat în intervalul 1981-1985, este compus din blocurile L1, L3, L5, L7 și blocul PS5, acesta din urmă fiind cel în formă de “S” poziționat la intersecția Bulavardului Mamaia cu Strada Soveja (din imaginea de mai sus).
Lanțul de construcții contura piața cu același nume, fiind singurul și ultimul reper consistent înainte de intrarea în stațiunea Mamaia.
Blocurile, de patru și cinci etaje, au fost amplasate pe latura sudică a Bulevardului Lenin (Mamaia de azi), în imediata apropiere a parcului și lacului Tăbăcăriei.
Proiectul, ca multe altele, a aparținut fostului Institut de Proiectări Județean (I.P.J.) Constanța, echipa de proiectare fiind alcătuită din arhitect șef Paula Pintilescu, proiectant Oliver Popescu, inginerii de rezistență Radu Damian, Gheorghe Andronache și Mihaela Andrei, sistematizarea pe verticală fiind asigurată de inginerii Florentin Velciu și Gheorghe Tripșa.
În prima etapă au fost ridicate blocurile L1, L3, L5 și L7, la care s-au folosit proiectele tip 19-20/1971 ale Institutului de Proiectări Județean, cu un regim de înălțime P + 4, și un total de 195 apartamente, după cum aflăm din revista Arhitectura nr. 6 din 1986.
Pentru realizarea necesarului de magazine al zonei, care să ajute și la deservirea părții de Sud a stațiunii Mamaia, parterul blocurilor a fost ocupat cu spații comerciale de alimentație publică, comerț și servicii, specific modului de organizare din perioada socialistă.
Astfel, în cadrul complexului au fost deschise în prima fază: o cofetărie și o pizzerie, un magazin alimentar (Gostat), aprozar cu legume-fructe, magazin de pâine și lactate, cadouri-cosmetice, papetărie-jucări, metalo-chimice, tricotaje-galanterie și un mare magazin de piese auto.
Integrare urbană și design arhitectural
La începutul anilor ’80 ritmul lucrărilor crescuse simțitor, sub presiunea “resistematizării” bulevardului Mamaia, constructorii fiind presați să finalizeze complexul de blocuri de la Piața Soveja (Delfinariu), în pofida lipsei materialelor:
“La punctul nostru de lucru se muncește bine, iar constructorii sunt retribuți după cantitatea și calitatea muncii lor. În ultimele luni, de pildă, cei mai mulți dintre ei au realizat câștiguri majorate cu circa 40 la sută față de retribuția de bază. Ritmul de lucru ar putea fi și mai ridicat dacă întotdeauna am primi la timp materialele necesare” relata Inginerul Dan Apostotescu, șeful lotului III din cadrul șantierului nr. 14, pentru România Liberă, numărul 12 237 din 6 martie 1984.
Din pricina cotei ridicate a terenului de fundare, blocurile au fost amplasate la o înălțime considerabilă față de bulevard (după cum se poate observa și azi), astfel încât, accesele și circulația pietonilor la spațiile comerciale se fac printr-o promendată legată prin trepte, jardinere, taluzuri și spații verzi, elemente care compun o mică piațetă.
Având în vedere prezența în proximitate a lacului Tăbăcăriei și a microdeltei, arhitecții au creat un design arhitectural special, legat prin elemente naturale de specificul și pitorescul locului.
Astfel, la parter și la ultimele etaje au fost trasate arce, fațadele fiind finisate cu terasit, mozaic și placaje din piatră arsă de Techirghiol. Totuși, elementul distinctiv rămâne acoperișul învelit cu țiglă roșiatică.
Blocul PS5 este alcătuit din 6 tronsoane, proiect tip C-100, cu un regim variat de înălţime parter și 3 etaje, parter și 4 etaje, cu duplexuri la ultimul tronson (care cuprinde un total de 61 apartamente).
Acest ultim tronson al Blocului PS 5, cel mai spectaculos, poziționat paralel cu Strada Soveja, constituie și capul de perspectivă al ansamblului (imaginea de mai jos).
Structura de rezistență a fost realizată din diafragme celulare, planșee prefabricate, iar la acoperiș s-au folosit pane și căpriori prefabricați din beton armat. La exterior, campartimentele au fost închise cu fâșii prefabricate și zidărie B.C.A., de două echipe de zidari și zugravi conduse de maiștrii Ilie Zamfir și Florin Militaru.
Lucrările au mai prevăzut realizarea unui punct termic în zonă și a unui post de trasformare, celelalte utilități (apă, canalizare) fiind rezolvate prin racodarea la rețelele existente.
Echipa de execuție
De execuția lucrărilor s-au ocupat angajații Trustului de Construcții Locale Constanța sau “T.C.L.”, această societate de stat, cu sediul social pe Strada Unirii 22 Bis, fiind principalul constructor de locuințe din Constanța în perioada socialistă.
La momentul lucrărilor, trustul era condus de următorii: Inginerul Ion Gugoașă – director general, Inginerul Ion Lascu – director adjunct, Titus Voicu – șeful serviciului producție, Dumitru Pușcașu – mecanic șef, și nu în ultimul rând reprezentantul Partidului Comunist, Dumitru Tudor – secretar al comitetului de partid în cadrul T.C.L.
Blocurile au fost finalizate și date în folosință pe rând, în intervalul 1983-1985, majoritatea locatarilor primind apartamentele în anul 1984.
