În județul Constanța, narativul blatului datează de cel puțin 20 de ani. Până în anul 2004, scena politică a fost punctată doar de câteva mișculații postelectorale și de un mare semn de întrebare cu privire la corectitudinea cu care candidatul PDSR, Tudor Baltă, și-a apărat șansele în fața lui Radu Mazăre în anul 2000. Una peste alta, poate și pentru că lumea politică era mai curată, chiar romantică, blaturile erau mai puține.
După cum spuneam, primele suspiciuni de înțelegeri de-a dreptul oculte au apărut în anul 2004, atunci când s-a vehiculat intens scenariul unui blat între proaspăta administrație PSD, condusă de binomul Mazăre-Constantinescu, și Traian Băsescu, în sensul susținerii subterane a acestuia de către social-democrații constănțeni în cursa pentru funcția de președinte al României, în defavoarea propriului candidat, Adrian Năstase.
Pentru membrii Alianței DA, PNL-PD, care au bătut fiecare cotlon al orașului și al județului, cărora le fierbea stomacul de nervi la vederea mizerabilelor materiale de campanie asumate de pesediști, care simțeau presiunea partidului stat în toate, varianta blatului este exclusă. Cifrele par să ne spună altceva.
Să ne amintim: la nivel național, după primul tur de scrutin, Adrian Năstase conducea detașat în bătălia cu Traian Băsescu; liderul PSD primise votul a 40,93% dintre români, în timp ce „marinarul” înregistrase doar 33,91% din voturi. În Constanța, lucrurile stăteau taman invers: Băsescu se afla în fața lui Năstase, 40,79% la 35,54%, într-un județ, trebuie repetat, proaspăt câștigat de un adevărat val roșu dirijat de binomul – Mazăre-primar de municipiu reședință, Constantinescu-președinte al Consiliului Județean -.
Știm deja, în turul doi, candidatul Alianței DA a întors scorul național și a câștigat alegerile prezidențiale cu 51,22%, în timp ce premierul Adrian Năstase a primit votul a 48,77% dintre românii care s-au prezentat la urne; în total, cei doi au fost despărțiți de 245.274 voturi.
În județul Constanța lucrurile au stat la fel ca în primul tur, numai că diferența dintre Băsescu și Năstase a crescut ca Făt Frumos: 60,92% la 39,07%, în condițiile în care, cu doar șase luni înainte, PSD înregistrase la Consiliul Județean un vot politic record de 45,44%. Mai mult, în municipiul proaspăt adjudecat de Radu Mazăre din primul tur de scrutin cu 82.505 voturi și 56,46%, „marinarul” a câștigat cu 121.778 voturi și 68,82%, în timp ce „Bombonel” a adunat doar 55.161 voturi și 31,17%. În total, Traian Băsescu a colectat din județul Constanța un plus de 80.741 de voturi, adică 32,91% din totalul care l-a despărțit de Adrian Năstase la nivel național.
Privind la aceste cifre, suspiciunea de blat pare să prindă contur, doar că se ridică fireasca întrebare: de ce? De ce să-l fi trădat pesediștii constănțeni pe șeful lor de partid ? Simplu, de frica PNA, astăzi DNA, instrument menit să pună în practică teoria centrului imaculat, adică să curețe partidul de jos în sus, fără sus, adică doar de baronii locali penali. „Decât să ne aresteze Năstase, mai bine ne încercăm norocul cu Băsescu”, și-or fi spus liderii PSD constănțeni. Și…pentru o bună perioadă de timp, chiar au avut „noroc”.
Să nu uităm, Mazăre și Nicușor au început să aibă probleme serioase abia spre finalul celui de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu, atunci când acesta nu mai era ascultat de nimeni și nici nu mai avea vreun interes să le facă umbră. Până atunci, în afara anului 2005, atunci când Mazăre a petrecut o noapte la „Beciul Domnesc”, probabil pentru a înțelege mai bine cine este șeful, în rest, atât ei, cât și cei din jurul lor, au fost mai degrabă protejați de o mână invizibilă decât deferiți pe cea a justiției conform dictonului: „Fiat iustitia, et pereat mundus!”
Deci, prima suspiciune serioasă de blat datează din anul 2004: Băsescu – președinte al României, gruparea Mazăre-Constantinescu la conducerea județului Constanța, deranjată și nu prea de PNA-DNA.
Suspiciunea începe să prindă conturul unui scenariu foarte bine pus la punct în anul 2008, la alegerile locale. Pentru funcția de primar al municipiului Constanța este trimis în cursa electorală, direct de la Centru, Dorel Onaca, un personaj de treabă dar fără nicio treabă cu alegerile și care se va scufunda cu tot cu PDL. În același timp, singurul om care se putea bate de la egal la egal cu Nicușor Constantinescu pentru șefia Consiliului Județean, Stelian Duțu, este executat cu sânge rece de Biroul Permanent Național al PDL și înlocuit cu avocatul Ion Popescu, un candidat decent, dar necunoscut, intrat în cursă pe ultima sută de metri și susținut de un partid dezorganizat, fără lider.
PNL a mers pe mâna lui Victor Manea, din a cărui prestație în campanie a rămas celebră doar plimbarea cu elefantul prin centrul orașului, respectiv Gheorghe Dragomir, despre care mulți au și uitat că a candidat la președinția Consiliului Județean. Rezultatul: un nou mandat pentru Mazăre, obținut cu 68,65% și 86.357 voturi, și încă unul pentru Constantinescu, obținut cu un scor ceva mai mic decât cel al prietenului său, dar tot mare în comparație cu restul: 45,24%, respectiv 144.478 voturi.
În anul 2009, atunci când Traian Băsescu a avut nevoie de voturi ca de aer, cifrele seci și reci ne arată că cei doi i-au întors favorul. La nivel național, „marinarul” își adjudeca primul tur în fața lui Mircea Geoană cu 32,44% la 31,15%; în județul Constanța ierarhia era aceeași, numai că diferența era mai mare – 36,85% la 33,36%.
În turul doi, știm cu toții ce s-a întâmplat: Băsescu a pierdut alegerile în țară însă le-a câștigat, per total, datorită voturilor din diaspora. Unul dintre județele pe care președintele aflat atunci în funcție și le-a adjudecat, și nu oricum, ci detașat, a fost, bineînțeles, Constanța: 53,63% la 46,36%.
Mai mult, în municipiul pe care Mazăre îl câștigase cu an mai devreme cu 86.357 voturi, Băsescu avea să primească 57.838 de voturi în primul tur și 89.793 în al doilea, în timp ce Mircea Geoană avea să fie votat de 48.164, respectiv 78.294 de constănțeni.
La nivel național, cei doi au fost despărțiți de 70.048 voturi, dintre care 27.686 au venit de la malul mării, adică rezultatul alegerilor în județul baronilor Mazăre și Constantinescu a avut 39,52% pondere în diferența care i-a asigurat victoria finală lui Traian Băsescu.
Frumos, nu?
Sigur, mulți sunt cei care ar pune succesul fostului președinte pe un val de simpatie datorat originilor sale constănțene, aserțiune care, parțial, este corectă. Numai că, mai importante au fost toxicele strategii de campanie ale social-democraților constănțeni, parcă special gândite pentru a enerva și a mobiliza la maximum tot electoratul de dreapta și destui nehotărâți.
A urmat anul electoral 2012, Traian Băsescu nu mai avea nicio miză, iar Mazăre și Constantinescu chiar erau imposibil de bătut în formula de candidați ai USL (PNL-PC-PSD-UNPR). Chiar și așa, cei doi tot au beneficiat de un culoar făcut de PDL, atât la municipiul Constanța, unde candidat al democrat-liberalilor a fost Gigi Chiru, în a cărui desemnare un cuvânt foarte greu de spus l-ar fi avut omul de afaceri Gabriel Comănescu, bun prieten cu Traian Băsescu, dar și cu binomul Mazăre-Constantinescu, cât și la Consiliul Județean, unde pedeliștii au mers pe mâna lui Florin Gheorghe, de asemenea un candidat decent, dar fără notorietate și intrat în competiție pe ultima sută de metri, după o răsucire la 180 de grade a UNPR menită, parcă, să ajute PSD. Se poate observa că atât în 2008, cât și în 2012, candidații PDL au intrat în luptă foarte târziu, fără a fi cunoscuți de electorat, cu un partid dezorganizat, fără nicio perspectivă a victoriei, adică la sacrificiu.
Scenariul din 2004 se repetă, parțial, și în 2014. La nivel național, după primul tur de scrutin, Victor Ponta îl conducea detașat pe Klaus Iohannis. Spre deosebire de anul 2004, în județul și municipiul Constanța ierarhia era aceeași: social-democratul în fața liberalului cu 37,36% la 29,41%, respectiv 33,69% la 30,96%. În turul doi, frica de Ponta a scos la vot un număr impresionant de români, astfel că ordinea înregistrată după primul tur s-a inversat; Klaus Iohannis l-a zdrobit pe Ponta atât la nivel de țară, cu 54,43% la 45,56%, cât și în județul și municipiul Constanța, cu 57,06% la 42,93%, respectiv 59,97% la 40,02%.
În acest caz, este exagerat să vorbim de un blat, întrucât valul anti-Ponta a măturat tot, însă un soi de non-combat poate fi luat în calcul, pentru că frica națională de #PuieMonta se transmitea, prin simpatie, și la nivelul baronilor PSD.
Încă din anul 2012 se tot vorbea despre o listă neagră, ba elaborată de Bruxelles, ba de Washington, ba de ai noștri cu ochi albaștri și aprobată de parteneri, listă pe care s-ar fi aflat și binomul social-democrat de la malul mării. Indiferent dacă aceasta a existat sau nu, cert este că în mandatul de premier al lui Victor Ponta, atât Nicușor Constantinescu cât și Radu Mazăre au fost arestați preventiv pentru 30 de zile, primul în 2014, al doilea un an mai târziu, an în care își va da demisia din funcția de primar, adică exact în perioada în care se făcea schimbul de putere, iar Traian Băsescu nu mai era la butoane.
Este posibil, și chiar plauzibil, ca social-democrații constănțeni să fi tras frâna de mână în turul doi cu speranța că vor găsi un drum și către Iohannis. Numai că, de data aceasta au avut…ghinion.
Odată dispărut binomul și proptelele sale de la Centru, se deschideau alte perspective pentru Constanța; așa că, în 2016, câțiva lideri locali ai PSD și PNL și cetățeni importanți din afara celor două partide s-au strâns în jurul unei mese și au feliat județul: PSD, care avea în buzunar PMP și ALDE, primea Consiliul Județean, PNL, Primăria municipiului Constanța. Exista totuși o problemă, procentul ridicat în toate sondajele de opinie al viceprimarului cu atribuții de primar, Decebal Făgădău. Acesta trebuia coborât cu orice preț și, astfel, a devenit ținta uneia dintre cele mai mizerabile campanii din istoria alegerilor locale de la malul mării.
La polul opus, în spatele amiralului Vergil Chițac s-a așezat un întreg arsenal mediatico-financiar-politic, arsenal care l-a condus către o performanță spectaculoasă, un scor de 34,63% la care nu sperau nici cei mai fervenți susținători ai săi. Atunci s-a speculat că însuși ambasadorul SUA în România, Hans Klemm, ar fi venit în Constanța pentru a lansa un mesaj codificat de susținere a candidatului liberal. Cu aproximativ o săptămână înainte de alegeri, Klemm a susținut un discurs la Universitatea „Ovidius”, discurs centrat pe ideea „România puternică, democratică și prosperă”.
În conceptul general s-a „amestecat” și formula „Constanța puternică”, formulă care era și sloganul candidatului PNL. Evident, această „întâmplare” s-a transformat, imediat, într-un narativ al susținerii americane, care s-a răspândit rapid în spațiul public. Cu toate acestea, Făgădău a câștigat, însă nu și-a anunțat victoria decât în jurul orei 1, atunci când distanța neașteptat de mică, de 7000 de voturi, nu mai putea fi surmontată de nimeni și de nimic.
Cu alte cuvinte, blatul discutat în 2016 a eșuat la vot, dar nu pentru că cei implicați nu și-ar fi ținut cuvântul sau nu și-ar fi dat interesul, ci pentru că, pur și simplu, Făgădău nu a putut fi coborât într-un timp atât de scurt cât să fie bătut de un Vergil Chițac crescut în 3-4 de luni de la 0 la 34%.
Oare se putea organiza acest blat fără știința centrului? În 2016, da; cei care l-au pritocit aveau suficientă putere la nivel central pentru a-și asuma împărțirea județului, fără a risca mare lucru din partea conducerilor PSD și PNL. Numai că, socoteala de la masă nu s-a potrivit cu cea de la urne, iar PSD a rămas dator PNL, datorie pe care și-o va plăti cu vârf și îndesat în 2020.
De data aceasta, pentru a elimina „riscurile”, „deal”-ul s-a făcut de sus în jos și nu de jos în sus; sau, cel puțin, aceasta a fost impresia.
Chiar dacă în luna iulie a anului 2020 PSD era în picaj, cei doi candidați principali ai partidului, Decebal Făgădău pentru Primăria Constanța, respectiv Horia Țuțuianu pentru președinția Consiliului Județean, erau văzuți ca principali favoriți ai alegerilor. Cel puțin în municipiul Constanța, activul liberal de partid era mai mult resemnat, decât încrezător în victorie.
Numai că, în luna august, mai precis pe 15, cu ocazia festivităților specifice Zilei Marinei, președintele Klaus Iohannis a efectuat o scurtă croazieră pe mare, însoțit și de ambasadorul SUA, Adrian Zuckerman și, atenție, de candidatul PNL la Primăria Constanța, Vergil Chițac. Ce au vorbit, numai ei știu, cert este că Zuckerman va reveni în județul Constanța la inaugurarea proiectului de exploatare off-shore a gazelor naturale românești, proiect dezvoltat de compania americană BSOG și GSP, firma lui Gabriel Comănescu, prietenul lui Vergil Chițac, fostul susținător al Gigi Chiru.
Prezent la evenimentul care se desfășura în comuna Corbu, adică fără nicio treabă cu municipiul Constanța, Vergil Chițac, va da mâna, din nou, cu ambasadorul american. Sigur, o pură întâmplare care rămâne de văzut dacă se va repeta și în 2024.
PSD a bătut din călcâie și s-a aliniat chiar înainte de semnalul public: pe 14 august, într-o mișcare sinucigașă electoral, dar bine gândită și, probabil, aprobată de sus, Felix Stroe l-a executat cu sânge rece pe Horia Țuțuianu și s-a desemnat candidat al partidului la funcția de președinte al Consiliului Județean. Obiectiv: pierderea alegerilor pe linie, predarea județului în brațele PNL și conservarea puterii pe persoană fizică. Totuși, apărea aceeași problemă: destul de erodat, Decebal Făgădău încă stătea bine în sondaje.
Spre deosebire de anul 2016, atunci când diferența față de Chițac era mult prea mare pentru a putea fi poată fi „topită” repede, situația a fost rezolvată acum rapid de Felix Stroe. În campanie, acesta s-a lipit ca timbrul de scrisoare de Făgădău, fapt care l-a costat câteva procente bune pe edilul constănțean. Dacă la această tactică subversivă adăugăm: candidații care au rupt voturi din bazinul social-democrat, Horia Constantinescu, Corina Martin și Mircea Dobre jr., sondajele de opinie defavorabile lui Făgădău, elaborate de două institute apropiate de PSD și publicate în ultimele două săptămâni de campanie, oamenii din secțiile de votare, aflați total sub controlul partidului, adică al lui Stroe, și nu al candidatului, precum și recunoașterea înfrângerii în municipiul Constanța de către același Felix Stroe, la ora 21.15, când nu se număraseră voturile nici măcar dintr-o singură secție de vot, avem tabloul unei predări bine regizate și foarte bine organizate a județului Constanța de PSD, către PNL.
Proba implicării centrului? În loc să fie demis imediat din funcție pentru cele mai proaste rezultate din istoria recentă a partidului, Felix Stroe a fost recompensat cu locul 1 la Senat și cu dublarea puterii în partid prin instalarea asociatului și prietenului Ion Dumitrache la șefia organizației municipale, oameni pe care Marcel Ciolacu nu a avut nici astăzi puterea, curajul sau interesul de a-i schimba din funcție.
Ce se va întâmpla în 2024?
Ei bine, în 2020 se vorbea despre o predare a județului pentru opt ani de zile, lucru care ar explica și comportamentul relaxat spre sinucigaș electoral al primarului Vergil Chițac în acest mandat. Inclusiv desemnarea candidaților PSD pentru funcția de primar al municipiului Constanța, respectiv președinția Consiliului Județean par să confirme teoria blatului. Prin nominalizarea lui Cătălin Grasa la șefia județului, social-democrații îi fac literalmente pârtie liberalului Florin Mitroi, chiar dacă acesta nu avea nevoie de așa ceva fiind, de departe, favorit incontestabil la aceste alegeri. În schimb, singurul candidat care l-ar fi putut bate pe Vergil Chițac, Decebal Făgădău, a fost executat de cuplul Stroe-Dumitrache, cu binecuvântarea lui Marcel Ciolacu, în favoarea lui Horia Constantinescu, al cărui rol pare să fie vital în scenariul blatului pe opt ani.
Ce-i drept, fostul șef al ANPC pare a fi genul de luptător care se poate bate parte în parte cu oricine, probabil că de aceea a și fost trimis să candideze, adică să mimeze cât mai bine lupta; iar dacă, totuși, s-ar întâmpla să i se umfle mușchii, atunci să fie singur, fără armată, întrucât aceasta se află la dispoziția tandemului Stroe-Dumitrache.
Cei doi știu că, în eventualitatea unui succes al lui Horia Constantinescu, nu îi apucă Ziua Marinei în funcții, așa că vor face ce i-au făcut și lui Făgădău în 2020, atunci chiar cu mâna lui Constantinescu; sau poate vor merge, împreună, în viteza 1 urmând ca, după înfrângere, să stea spate în spate în fața unui Centru care, probabil, nu va tăia în carne vie în teritoriu, întrucât va fi mai ocupat cu propriul măcel.
Așadar, va fi blat și acum între PSD și PNL?
La președinția Consiliului Județean pare să fie mai mult un non-combat, pentru ca Felix Stroe să îi creeze lui Florin Mitroi sentimentul unei obligații după alegeri.
La Primăria municipiului Constanța sunt pregătite ingredientele de blat între PSD și PNL; rămâne de văzut dacă acesta se va și închega până la vot, dar mai ales în ziua alegerilor, atunci când constănțenii pot să deranjeze tot mezamplastul.
Despre cum pot fi stricate socotelile „păpușarilor” de sus și de jos, despre viitoarele majorități din Consiliul Județean și Consiliul Local Constanța care îi pot lăsa fără putere pe cei aleși prin vot uninominal, în editorialul următor.
