Construirea Delfinariului, 1970-1972, a mascat cercetări în domeniul spionajului militar. Arhitect Ion Teodor

În vara anului 1968, vestea că vecinii noștri bulgari vor construi în cadrul Rezervației Naturale Ropotamo primul delfinariu din Europa și totodată primul de la Marea Neagră, a atras atenția autorităților comuniste de la București. Inițiativa aparținea Academiei Bulgare de Științe, cercetătorii de acolo fiind la acel moment deosebit de interesați de studierea delfinilor.

Exact în aceeași perioadă, sovieticii plănuiau deschiderea unui delfinariu lângă Moscova, și încă unul în Georgia, la Batumi – deci tot pe coasta Mării Negre la fel ca bulgarii.

Această pasiune nestăpânită a statelor socialiste pentru delfinarii, manifestată predilect la finalul anilor ’60, avea însă explicații mult mai profunde, turismul sau chestiunile academice fiind secundare și de fațadă.

Mai trebuie subliniat faptul că, la începutul anilor ‘60, în întreaga lume existau doar două delfinarii: unul în Statele Unite ale Americii, inaugurat în 1938 în apropiere de St. Augustine, Florida, cu ieșire la Atlantic, și celălalt în Japonia, inaugurat în 1953 pe insula Enoshima, cu ieșire la Marea Filipinelor și Pacific.

De asemenea, anumite date susțin existența, în aceeași perioadă, a unui centru pentru studierea delfinilor în mediu controlat pe costele Africii de Sud, la Port Elizabeth, cu ieșire la Oceanul Indian.  

Nu era deci foarte ușor să construiești un delfinariu în aceste împrejurări, informațiile despre asemenea stabilimente fiind extrem de puține și aflate în zone cu acces limitat statelor socialiste.

Spionajul sovietic cu ochii pe „Flipper”

Însă, faptul că americanii investeau sume neobișnuit de mari în delfinariul din Florida, a atras imediat atenția serviciilor de spionaj sovietice.

Nu mică le-a fost mirarea rușilor să afle că americanii dezvoltă un program, denumit “Project Oxygas”, prin care delfinii sunt antrenați să atace navele, să descopere poziția submarinelor nucleare sau să identifice urmele armelor radioactive și biologice din apropierea unor obiective.

Locația Delfinariului din St. Augustin și baza Key West
Locația Delfinariului din St. Augustin și baza Key West a US Navy

Cercetările se derulau, încă de la începutul anilor ’60, prin departamentul specializat (scientific intelligence) la baza navală Key West a Marinei Americane, aflată la 466 mile (750 km) de delfinariul turistic din St. Augustine.

Pentru a camufla experimentele din zonă, studiourile MGM au lansat, în 1963, filmul artistic “Flipper”, cu un delfin în rolul principal, pelicula fiind realizată tot în Florida, la Silver Springs și Miami.

Imagine din arhiva CIA "Project Oxygas"
Imagine din arhiva CIA “Project Oxygas”

Toate aceste informații, una mai bizară decât alta, au îngrijorat Moscova, luată cumva prin surprindere de amploarea implicării americanilor în acest domeniu de studiu. Așa avea să intre Uniunea Sovietică în frenezia construirii de delifinarii, pentru a contabalansa, în oglindă, potențialul avantaj strategic obținut de “imperialiști”, prin dezvoltarea cercetărilor amintite mai sus.  

Așa se face că rușii și-au inaugurat în mare grabă primul delfinariu, în 1966, la Sevastopol, în Crimeea, plasat lângă baza lor de submarine nucleare. Desigur, acest delfinariu a fost construit, încă de la început, în scopuri militare, devenind accesibil publicului larg mult mai târziu, după 1991.

Băieții cu ochi albaștri, turiști în America

România Socialistă nu putea să lipsească din acest context de evenimente. Deși nu era parte a Uniunii Sovietice, nefiind implicată direct în planurile strategice ale rușilor, conducerea politică de la București a considerat că țara noastră nu poate rămâne “pe margine” în această privință.

Astfel, spre finalul anilor ’60, după ce bulgarii lansaseră proiectul delfinariului de la Ropotamo, băieții noștri cu ochi albaștri, de la externe, încep să dea târcoale delfinariului american din St. Augustine, la “cules de idei”.

Fix în perioada respectivă, presa de la București începe să difuzeze diverse reportaje despre delfinariul americanilor, din care publicul autohton afla că “delfinul Sindbad de la Delfinariul din Florida a fost obișnuit ca în fiecare dimineață să-și facă toaleta gurii…”  Oricât de nostim ar suna, până și acest gen de informații erau de interes, iar pentru acuratețea relatării, prezentăm mai jos un astfel de reportaj, publicat în revista Femeia pe 1 noiembrie 1968.

Reportaj revista "Femeia" din 1 Noiembrie 1968
Reportaj revista “Femeia” din 1 Noiembrie 1968

Delfinariul, “mutat” de la București la Constanța

Într-o primă fază s-a dat publicității ideea construirii unui delfinariu lângă București, în pădurea Băneasa, în perimetrul Petricani-Tunari, acolo unde exista deja o grădină zoologică. Dar, așa cum avea să se dovedească ulterior, aceasta era doar legenda de acoperire.

Ulterior, inginerul Marcel Stanciu, directorul Acvariului, a afirmat într-un interviu acordat ziarului Dobrogea Nouă, că în zona pieței Soveja din Constanța urmează să se construiască un mare complex muzeal, ce va cuprinde un delfinariu și o micro-deltă:

„În zona pieței Soveja se va construi în viitorii ani un Complex muzeal, format din mai multe secții: un Complex astronomic popular, compus dintr-o stație solară, un observator astronomic, alături de planetariu, care este gata de anul trecut [1969 – n.a.].

Alt obiectiv important va fi piscina de delfini dresați, în fază de proiect, noul acvariu completat cu un terariu în care vor fi expuse cele mai mari reptile exotice, inclusiv cele din fauna autohtonă. O micro-deltă care va cuprinde fauna și flora specifică Deltei Dunării. Este, de asemenea, în proiect, o piscină de foci.

Pentru anul viitor sperăm să fie gata Delfinariul, Complexul astronomic și cele două lacuri, reprezentând micro-delta. În rest, pe parcurs” explica Marcel Stanciu, pentru Dobrogea Nouă,  nr. 6809 din 9 iulie 1970.

La cinci luni de la publicarea interviului citat, în noiembrie 1970, pe latura sudică a pieței Soveja a fost demarată construirea Delfinariului din Constanța, evenimentul fiind punctat de ziarul național Scînteia – cel mai important organ de propagandă al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, din care am extras următoarele:

„În parcul situat între Constanța și Mamaia, acolo unde se află planetariul, stația de observații solare și observatorul astronomic popular, a început construcția unui nou obiectiv științific și de agrement – Delfinariul. Este vorba de o piscină înconjurată de un amfiteatru de 600 locuri, unde turiștii vor putea urmări jocul celor mai mari mamifere din apele Mării Negre – delfinii” titra ziarul Scînteia, pe pagina 2, în numărul de miercuri, 11 noiembrie 1970.

Delfinariul din Constanța, inspirat de la americani

Proiectarea delfinariului a fost încredințată Direcției de Sistematizare, Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor (DSAPC), instituție condusă la momentul respectiv de Marius Tuțu, arhitectul-șef al județului.

Titular de proiect a fost numit arhitectul constănțean Ion Teodor, absolvent al Institutului de Arhitectură Ion Mincu din București, de numele căruia se leagă numeroase lucrări importante, printre care Complexul Sportiv al orașului Medgidia (1972-1977).

La întocmirea proiectului, s-a ținut cont de experiența delfinariului din Florida, că doar nu degeba trimisese statul român atâția „turiști” și „ziariști” la St. Augustine.

Macheta Delfinariului oublicată pe 01.03.1972 Știință și Tehnică
Macheta Delfinariului publicată pe 01.03.1972 în revista “Știință și Tehnică”

Astfel, s-a prevăzut construirea unui bazin descoperit, de formă ovoidală, din beton, cu un volum de 1200 metri cubi și o adâncime de 4,5 metri, mărginit de o tribună circulară, dispusă în amfiteatru, cu o capacitate de 600 de locuri. Acesta era bazinul rezervat spectacolelor, fiind înzestrat cu instalație subacvatică de lumini, de diferite culori. Alăturat, au mai fost prevăzute alte 4 bazine anexă, dar acoperite, de o capacitate mai mică, pentru habitatul de odihnă al delfinilor și zona de dresaj.

Bazinele erau alimentate cu apă de mare cu ajutorul unei instalații compusă din 800 de metri de tubulatură, rezervor, stație de filtrare și pompe, calitatea apei fiind îmbunătățită cu ajutorul unei instalații speciale.

În incintă s-au mai prevăzut un laborator și un bloc frigorific pentru conservarea hranei, iar la parter un spațiu pentru bar de zi și cofetărie.

Execuția lucrărilor de construire și instalații a revenit societății TCL Constanța  (Trustul de Construcții Locale), șef de lucrare fiind numit inginerul Victor Solomon.

Partidul a apăsat pedala de accelerație

În paralel, vis-a-vis de Constanța, peste Marea Neagră, în perimetrul stațiunii de cercetări piscicole de la Batumi, lucrările la viitorul delfinariu erau în toi. Acolo, Republica Sovietică Socialistă Georgiană își propusese realizarea a trei bazine: cel principal, pentru demonstrații, cu o suprafață de 40 x 18 metri și o adâncime de 6 metri, iar celelalte două destinate experimentelor. 

Fiind într-o nedeclarată competiție cu georgienii și bulgarii, pentru a grăbi lucrările, în aprilie 1971, partidul a scos la „muncă patriotică” elevii liceelor constănțene, cărora le-a fost trasată, printre altele, sarcina de a cosmetiza și îmbunătăți malul lacului Tăbăcăriei, în zona în care se lucra deja la construirea delfinariului.

În cadrul acestei acțiuni edilitaro-gospodărești, tipică socislismului românesc, minorii neremunerați au adunat gunoaiele, au tăiat buruienile și au plantat mulți dintre arborii de care ne bucurăm și azi în zona respectivă.

Ostilitățile erau coordonate de mâna nevăzută a Președintele comitetului executiv al Consiliului Popular Județean Constanța, Vasile Vîlcu, un nomenclaturist de talie internațională, general-maior de Securitate și fost director al spionajului extern românesc (1954-1955).

Presat să finalizeze cât mai repede lucrările, Vasile Vîlcu publică un proiect de Hotărâre, datat 25 septembrie 1971, având ca subiect „îmbunătățirea activității cultural-educative și a muncii politice de masă”, în care transpune sarcinile stabilite de Comitetului executiv al C.C. al P.C.R. și care prevedea la Art. 1, ca „până la data de 1 mai 1972 să fie dat în folosință Delfinariul din cadrul complexului muzeistic din piața Soveja.”

Sub aceste auspicii, lucrările la noul complex de pe malul lacului Tăbăcăriei s-au derulat, fără încetare, pe tot parcursul anului 1971, noua clădire fiind gata în noiembrie 1971, celelalte facilități și anexe necesare fiind continuate până la finalizare, în primăvara anului 1972.

Astfel, prima fotografie a Delfinariului din Constanța este publicată pe 8 ianuarie 1972 în ziarul Dobrogea Nouă, și însoțea un scurt interviu cu Victor Solomon, șeful lucrărilor. Prezentăm mai jos această imagine, așa cum a fost publicată atunci.

Prima fotografie cu Delfinariul din Constanta - Dobrogea Nouă 8 Ianuarie 1972
Prima fotografie cu Delfinariul din Constanta – Dobrogea Nouă, 8 ianuarie 1972

Simultan, ziarul Scînteia anunța capturarea delfinului Harly din Marea Neagră, care fusese transferat la Acvariul din Constanța pentru acomodare, sub supravegherea specialiștilor.

România antrena “soldați subacvatici”

În timp ce la Constanța școlarii luptau cu hârlețul în mână pe malul lacului, la baza navală a Marinei Militare de la Mangalia, aflată la 50km distanță, experimentele cu delfini se derulau deja de trei ani de zile.

Mai exact, încă din 1969 guvernul comunist de la București organizase, în mare secret, un delfinariu experimental în incinta Stațiunii de Pregătire Marinarească de la Mangalia, alcătuit din trei bazine, unul de 50m x 200m, și alte două de 5 x 5m.

Delfinii se antrenau aici cu personalul „Grupului 279 Scafandri” – prima unitate de scafandri de luptă a Forțelor Navale Române, care fusese înființată cu doi ani mai devreme, pe 15 noiembrie 1967.

Nici astăzi nu există date exacte cu privire la cele petrecute în acei ani la Mangalia. Dacă americanii și-au declasificat, în 2019, cercetările pe delfini efectuate în cadrul “Project Oxygas”, statul român nu are nicio intenție să procedeze la fel. Chiar și-n prezent, cifra de personal a Centrului de Scafandri reprezintă informație clasificată.

Cu toate acestea, despre delfinariul militar de la Mangalia s-a aflat pentru prima dată în august 1995, la cinci ani de la sistarea cercetărilor, dintr-un material de presă publicat în Evenimentul Zilei.

Intitulat „România a antrenat delfini pentru misiuni militare până în ianuarie 1990”, articolul semnat de jurnalistul constănțean Doru Iordache, dezvăluia următoarele:

„În anul 1969, viceamiralul Grigore Marteș, comandantul Marinei Militare Române de atunci, având în vedere că atât URSS-ul, cât și Bulgaria, dețineau trupe de delfini dresați pentru acțiuni militare, ia hotărârea să formeze delfini soldați pentru a ușura munca scafandrilor de luptă. Acesta dă ordinele necesare și îl numeşte comandant al programului pe colonelul doctor George Tichescu. Cu dragoste pentru delfini, colonelul George Tichescu pune bazele primului delfinariu din România. Acest delfinariu era la Mangalia, într-o zonă militară […].”

Așa avea să afle toată suflarea, la 26 de ani de la evenimente, că statul român derulase un program secret de pregătire a delfinilor pentru diverse operații, precum: deminare, montarea sistemelor de balizare, transportul subacvatic de muniții, asistarea scafandrilor în misiuni de luptă.

La început, delfinii erau capturați prin harponare hipodermică, o metonă primitivă din pricina căreia mulți delfini au murit prematur. Ulterior, colectivul de la Acvariu a perfecționat metoda de capturare cu minciogul-lasou, mai puțin agresivă și mult mai eficientă, aplicată cu succes și de militarii de la Mangalia.

Delfinii militari mutați la delfinariul civil

Pe pagina web a Delfinariului din Constanța se susține că instituția și-a început activitatea la data de 1 iulie 1972. În realitate însă, primele spectacole cu perechea de delfini Nasta și Harly avuseseră deja loc cu vreo două săptămâni mai devreme, încă de la jumătatea lunii iunie, după cum informau atunci ziarele România Liberă și Munca, în numerele din 23 respectiv 24 iunie 1972, și după cum ne prezintă Agerpres în fotografiile de mai jos, din 26 iunie 1972.  

Bazinul mare al Delfinariul din Constanța, 26.06.1972, Foto: Constantin Ciocan, Agepres
Bazinul mare al Delfinariul din Constanța, 26.06.1972, Foto: Constantin Ciocan, Agepres

Având în vedere că Delfinariul organiza spectacole doar în timpul sezonului estival, fiind închis publicului pe timpul iernii, baza de pe malul lacului Tăbăcăriei a fost utilizată pentru găzduirea delfinilor militari.

Ulterior, în 1978 s-a decis ca toți “soldații subacvatici” să fie mutați din garnizoana Magalia la Delfinariul din Constanța, unde și-au continuat pregătirea specială împreună cu luptătorii Centrului 39 Scafandri.

Delfinariul din Constanța, 26.06.1972, Foto: Constantin Ciocan, Agepres
Delfinariul din Constanța, 26.06.1972, Foto: Constantin Ciocan, Agepres

Din acest motiv, cei care au trecut pragul Delfinariului în perioada 1978 – 1990, au asistat, fără să știe, la spectacole la care participau și delfinii instruiți în scopuri militare.

În lumina acestor detalii, țelul și rolul Delfinariului din Constanța poate căpăta alte valențe, care ne sunt , probabil, mai ușor de înțeles acum decât atunci.

Delfinariul din Constanța, 26.06.1972, Foto: Constantin Ciocan, Agepres
Delfinariul din Constanța, 26.06.1972, Foto: Constantin Ciocan, Agepres

Delfinii spion folosiți în conflictul din Ucraina

N-a durat prea mult pentru ca americanii să-și dea seama că sunt spionați de sovietici. În același timp, experimentele rușilor cu delfini din Marea Neagră au intrat în atenția Agenției Centrale de Informații (CIA).

Și, pentru a risipi orice urmă de îndoială, cotidianul The Washington Post a publicat, pe 7 mai 1981, un articol intitulat „Intrigă adâncă sub adâncurile sărate” semnat Jack Anderson, în care se susținea, printre altele, că „oameni de știință sovietici încearcă să descopere cum pot localiza delfinii diferite obiecte sub apă” și că „sovieticii speră să folosească rezultatele cercetării în dezvoltarea unui sistem de sonar avansat, în proiectarea mai eficientă a carenei submarinelor și navelor de suprafață, și să obțină forme îmbunătățite pentru torpile.”

Iar chestiunea rămâne de actualitate, dacă reținem că, începând din 2012, armata ucraineană a reactivat fostul program sovietic de la Sevastopol. Însă, după anexarea Crimeii în februarie 2014, delfinii antrenați de ucraineni au ajuns tot în mâinile rușilor.

Ulterior, potrivit Institutului Naval al Statelor Unite, în februarie 2022 rușii au instalat două țarcuri cu delfini în portul Sevastopol, mamiferele fiind dotate cu dispozitive de detectare sonoră subacvatică a țintelor, scria The Guardian pe 22 aprilie 2022.

Delfinariul din Sevastopol, 25 Martie 2017
Delfinariul din Sevastopol, 25 Martie 2017

spot_img
Dragos Ionescu
Dragos Ionescu
În fiecare lucru pe care-l facem, materializăm frânturi din energia care ne-a întruchipat. Un simplu punct pe o coală albă de hârtie este amprenta noastră asupra Universului, și o dovadă incontestabilă a veșniciei. Nu este metafizică, ci teoria relativității. Atenție deci unde punem punctul. În lumea noastră, un punct poate fi o singularitate sau infinit deopotrivă, în funcție de modul în care este tratat. Punctul trebuie tratat cu discernământ, el nu reprezintă finalul ci un nou început. Fără punct, Universul ar înceta să mai existe, deși se trage dintr-un (.)

Abonează-te prin email

Introduceți adresa de email pentru a vă abona la Constanța.info și veți primi notificări prin email atunci când vor fi publicate articole noi.

Please enable JavaScript in your browser to complete this form.

Related Articles

57,000FaniÎmi place
7,400AbonațiAbonați-vă

CELE MAI CITITE