Oriunde m-a purtat viața prin lumea civilizată, fie în Europa de Vest, fie în Asia sau America, am observat un detaliu simplu, dar semnificativ: șoferii de autobuz erau mereu îmbrăcați impecabil, în uniformă. Aveau un aer de respect pentru meseria lor, pentru orașul pe care îl reprezentau și pentru oamenii care urcau în acel vehicul. Un zâmbet, un „bună ziua”, o atitudine calmă, toate acestea erau parte din normalitate.
La Constanța, însă, avem o altă realitate. Aici, șoferii de autobuz, plătiți din bani publici, ai constănțenilor, sunt poate printre primii „ambasadori” pe care îi întâlnește un turist. Și, din păcate, imaginea pe care o lasă este una jalnică. Fără uniformă, adesea neîngrijiți, plictisiți sau iritați, mulți dintre ei mănâncă semințe sau covrigi în timp ce conduc, ca și cum ar fi în pauză, nu în exercițiul unei funcții publice.
E o imagine care spune multe despre standardele la care ne-am obișnuit. Nu cerem minuni. Cerem doar decență. Respect. Un cod de conduită vizibil. Pentru că, în fond, nu e vorba doar despre aspect – ci despre respectul față de oraș, față de profesie și, mai ales, față de oamenii care plătesc pentru acest serviciu.
Dacă vrem ca turiștii să ne considere un oraș civilizat, poate ar trebui să începem cu cei care dau tonul atmosferei încă din autobuz. Iar pentru asta, nu e nevoie de investiții majore, ci doar de voință și bun simț. Uniforma bunului-simț nu costă mult, dar, la Constanța, pare să fie cel mai greu de procurat.
