Sistemele centralizate de încălzire ale marilor orașe europene, precum Berlin, Hamburg sau Viena, au la bază așa-numitele CHP-uri, turbine de cogenerare sau Combined Heat and Power, precum și sisteme de recuperare a energiei reziduale.
Aceste turbine CHP generează atât curent electric cât și apă caldă și căldură, printr-un proces mult mai eficient decât centarele simple (de tip boiler) care pierd până la două treimi din energie.
Berlin și Hamburg
Un sistem de tip CHP recuperează căldura reziduală, pe care un sistem clasic o pierde, și din această perspectivă devin mult mai eficiente. În plus, întreaga producție de energie electrică generată de CHP este vândută pe piața liberă, iar sumele astfel obținute compensează atât factura pentru încălzire cât și costurile de mediu (deoarece obțin mai mult, folosind resurse mai puține).
Încălzirea a 1,3 milioane de unități locative din Berlin (case și apartamente) este asigurată în acest moment de compania Vattenfall Wärme Berlin AG (parte a grupului suedez Vattenfall).
Ca orice companie din acest domeniu, suedezii de la Vattenfall sunt și un important furnizor de curent electric în capitala Germaniei. Aproximativ 2,35 milioane de utilizatori casnici și companii primesc electricitate de la Stromnetz Berlin, o subsidiară a companiei mamă Vattenfall.
Desigur, sistemele centralizate de încălzire sunt folosite în marile orașe, în timp ce locuitorii localităților din mediul rural al Germaniei folosesc centrale individuale pe gaz, cosiderate mult mai puțin eficiente și poluante.
Și nu e vorba doar de Berlin. Această mare companie din domeniul energiei a ajuns cel mai mare furnizor de căldură și electricitate din Europa de Vest.
Astfel, Vattenfall deține și operează în Europa: 11 centrale termice, 77 de unități CHP și aproximativ 2000 de kilimetri de conducte. Compania este prezentă în Suedia, Germania, Olanda, Polonia și Marea Britanie.
Viena, Austria
Atunci când discutăm despre încălzirea Vienei, ne referim la Wien Energie Group care deține compania de termoficare a orașului numită Fernwärme Wien.
Compania operează cea mai mare rețea locală de încălzire centralizată din Austria, cu 1.200 kimoteri de conducte, și aproximtiav 380.000 de unități locative racordate (case și apartamente). În plus, Wien Energie oferă și soluții pentru răcirea clădirilor, nu doar pentru încălzirea acestora.
Modelul vienez este unul foarte interesant, deoarece grupul austriac amintit are două domenii principale de activitate care se completează reciproc: reciclarea deșeurilor și producția de energie.
Astfel, 72% din căldura livrată orașului reprezintă de fapt căldura reziduală recuparată de la centralele electrice, proces care are ca rezultat o energie primară foarte ieftină, și un impact redus asupra mediului înconjurător.
Pentru o utilizare mai eficientă a energiei verzi, din 2017 austriecii au lansat un nou sistem numit Power-2-Heat, care transformă surplusul de energie electrică în căldură.
Și așa cum multă lume știe deja, Austria a investit masiv în parcuri eoliene. Ei bine, cu ajutorul unei instalații de ultimă generație energia produsă de turbinele eoliene este transformată în căldură fără nicio pierdere.
Căldura (agentul termic) este livrată ulterior sistemului de termoficare sub formă de apă caldă. Power-to-Heat facilitează practic integrarea energiei electrice verzi în sistemul energetic de încălzire al orașului.
Prin diverse programe aplicate încă de la începutul anilor ’90, primăria din Viena a reușit să-și crească eficiența energetică atât de mult, încât, în ciuda creșterii numărului de unități locative racordate la sistemul centralizate de încălzire, per total consumul a scăzut.
Mai mult decât atât, primăria din Viena și-a propus ca până în anul 2030 să-și reducă conusmul de energie cu 30% pe cap de locuitor.
Concluzie
Indiferent la ce oraș important din Europa ne-am uita, soluția viitorului rămân tot sistemele centaralizate de încălzire și răcire, cel puțin pentru zonele urbane.
În țara noastră foarte mulți cetățeni au ales să se decupleze de la sistemele centralizate, în pricipal din cauza probemelor de furnizare dar și a costurilor ridicate.
În contextul în care sistemele centralizate ale marilor orașe din România realizate după proiecte sovietic cu tehnologie de nivelul anilor ’70 au colapsat, evident că mulți cetățeni au optat pentru instalarea unor centrale individuale.
Cu toate acestea, și-n mod special în contextul planului de decarbonizare pus în aplicare de Europa, investițiile în sistemele centralizate devin obligatorii, pentru că doar așa vor putea fi atinse țintele de scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
