În mandatul lui Decebal Făgădău, Constanța începuse, pentru prima dată după ʼ90, să-și construiască o identitate urbană coerentă.
Pornind de la sloganul „I love my CT” – un joc de cuvinte simplu, curat, cu sens internațional – și continuând cu redenumirea instituțiilor publice într-un stil unitar: CT Bus, CT Parks, CT Taxi, CT Events.
Nu era doar marketing. Era o direcție.
Un brand de oraș construit pe normalitate și coerență.
În 2020, când a devenit primar, Vergil Chițac a avut o singură idee clară:
să șteargă tot ce exista înainte.
Nu pentru că ar fi fost gândit prost. Ci pentru că nu era făcut de el.
A urmat ștergerea sistematică a identității vizuale.
În locul unei construcții europene, recognoscibile și scalabile, am primit:
– Un slogan penibil: „Constanța, it’s ON”, care sună ca un tutorial de pornit fierul de călcat.
– Un „logo” ales printr-un concurs despre care nimeni nu știe nimic: fără transparență, fără argument, fără estetică.
Doar un moft administrativ, împachetat ca „viziune nouă”.
Noul logo?
O grămadă de litere frânte, deformate, aruncate parcă pe plajă și lipite la loc de niște elevi de clasa a patra, sub supravegherea unui funcționar plictisit.
Un C supărat pe restul alfabetului.
Un pătrat galben pe post de accent vizual, dar care seamănă cu un buton de „exit” apăsat din greșeală.
Asta nu e identitate.
E improvizație administrativă cu pretenții de rebranding.
Dar cel mai grav e altceva:
s-a pierdut tot ce fusese deja înțeles de constănțeni.
CT-ul devenise parte din limbajul public. Vizual, instituțional, afectiv.
Și a fost abandonat pentru că o administrație nouă s-a simțit amenințată de… consecvență.
Constanța n-are nevoie de un nou logo.
Are nevoie de oameni care să nu înceapă totul de la zero la fiecare mandat.
Pentru că brandingul real se construiește în timp.
Nu la concursuri fără juriu.
