În timp ce milioane de români se odihneau de Sfintele Rusalii şi liberele de la stat, autorităţile locale de la Mangalia au profitat de generala adormire pentru a intra cu buldozerele peste un grup de construcţii private.
În prealabil, nicio notificare, niciun proces, niciun anunţ în presă! Nici măcar o discuţie pregătitoare în cadrul Consiliului Local Mangalia! Aşa, din senin, în ajunul Rusaliilor, un echipaj de buldozere a pus la pământ peste 30 de clădiri, care compuneau un bazar de produse tradiţionale meşteşugăreşti, în zona Prichindel din staţiunea Neptun. N-a contat că în interiorul clădirilor se afla marfa de peste an a “artizanilor”: costume populare româneşti, macrameuri, oale de Horezu, sculpturi în lemn şi os, cergi şi pături niţoase, rafturi, umeraşe, acareturi. Bine că, în interior, nu se afla vreo butelie cu gaze, vreun copil dormind sau vreun bătrân lăsat de pază. Primii “artizani” au sosit la faţa locului în ziua de Rusalii. N-au mai găsit nimic. Un excavator încărca moluzul într-o basculantă. Meşterul Ioan Liţă, cel care vindea, la a doua tarabă pe stânga, produse din Ţara Mureşului, şi-a jelit în maşină arta strivită de buldozer.
A doua zi, ultima de Rusalii, a plecat spre casă. Şi alţii au procedat la fel. Acum, nimic nu mai arată ca înainte. În cele câteva zile pioase şi libere de la stat, bazarul meşterilor populari a dispărut cu totul. Erau peste 30 de ani, de când, vară de vară, artiştii populari deţineau folosinţa neîngrădită a clădirilor. Nici Sidere, nici Iorguş şi nici măcar Tusac n-au îndrăznit să le tulbure posesia şi nici să râvnească la pământul de sub tarabe. Cine s-ar fi aşteptat ca sfârşitul să ajungă cu buldozerul, la comanda ultimului venit la Primăria Mangaliei? Pe independentul Cristi Radu nici nu-l bănuiam capabil de o asemenea acţiune rapidă şi golănească, având în vedere că acesta n-a reuşit, de un an, nici măcar să se termine din plâns că-s prea mulţi câini pe stradă.
Primarii noştri-s plămădiţi din tărâţă de baron
Trebuie să subliniem că, din punct de vedere legal, demolarea prin acţiune în forţă a unei clădiri aflate în folosinţa unor persoane, reprezintă fapta penală de tulburare de posesie. În al doilea rând, argumentul invocat, pe bloguri, de susţinătorii acţiunii abuzive de la Neptun, cum că acele clădiri erau urâte şi de aceea trebuiau demolate, nu are valoarea decât în cadrul unui colocviu al artiştilor. Păi blocurile de pe strada Sirenei nu sunt urâte? Ar trebui să le demoleze Primăria şi pe astea?
În al treilea rând, ideea că au fost demolate construcţii neautorizate este şi ea pe lângă lege, deoarece nu mai poţi să demolezi, tam-nesam, clădiri pe care le-ai tolerat timp de 30 de ani. Pretenţia unei Primării că are competenţe şi drepturi legale de a demola clădirile altora, de capul ei, fără a întreprinde o acţiune în judecată, ţine de o optică feudală. În timp ce UE şi organismele financiare europene au impus recent o ordonanţă de urgenţă, prin care Primăriile au ajuns să aibă exact acelaşi regim ca orice altă persoană juridică, putând fi trase la răspundere pentru angajamentele financiare abuzive inclusiv prin procedura insolvenţei, iată că tărâţa de baroni din care sunt plămădiţi primarii noştri a făcut explozie. Ei nu vor să fie ca orice persoană juridică. Ei vor să demoleze, chiar şi în liberele legale, fără nici o hotărâre judecătorească la bază, pe oricine le-ar sta în cale. Dar cu ce drept?
