Anul 2024, luna ianuarie, ziua 22.
Inspectoratul Școlar al Municipiului București sectoarele 1-6 emite o adresă către toți inspectorii pentru management instituțional, directorii unităților de învățământ preuniversitar de stat și particular și coordonatorii pentru proiecte și programe extrașcolare și educative prin care solicită „interzicerea organizării de întâlniri cu elevii la care să participe reprezentanții Asociației „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” și ai Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu”, cunoscute pentru promovarea unor activități și mesaje specifice ideologiei de extremă dreapta”.
Conducerea ISMB răspunde astfel Instituției Prefectului Municipiului București care, cu patru zile mai devreme, o atenționase cu privire „la participarea elevilor la seminarii și activități care au ca tematică ideologia de extremă dreaptă în cadrul activităților desfășurate în „Școala Altfel” și nu numai”, și ceruse măsuri în consecință.
În fapt, cele două instituții ale statului român au intrat în fibrilații în data de 18.01.2024 întrucât, a doua zi, în baza unui parteneriat încheiat între Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu” și Liceul Tehnologic „Theodor Pallady”, doamna Zoe Rădulescu, fiica luptătorului anticomunist Gogu Puiu, ar fi trebuit să le vorbească elevilor din cadrul liceului menționat. De îndată ce au aflat de eveniment de la niște „binevoitori”, Prefectura a ordonat, Inspectoratul a executat iar conducerea liceului a anulat întâlnirea de prezentare a rezistenței anticomuniste de către una dintre cele mai autorizate voci în domeniu.
Se întâmplă în 2024, nu în 1950, în România democratică, nu în cea stalinistă; iar țesătura cu ață roșie se vede de la o poștă.
În primul rând, dacă reprezentanții Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu” ar fi fost atât de cunoscuți pentru promovarea unor activități și mesaje specifice ideologiei de dreapta, conducerea Liceului Tehnologic „Theodor Pallady” nu ar mai fi încheiat în vecii vecilor un protocol de colaborare cu această organizație neguvernamentală.
În al doilea rând, pe parcursul anului 2023, aceiași reprezentanți ai Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu” au desfășurat mai multe întâlniri cu elevii aceluiași liceu, pe aceleași teme, fără niciun fel de probleme.
În al treilea rând, dacă „problema” este doamna Zoe Rădulescu, atunci măsura interzicerii sale pe persoană fizică în instituțiile din învățământ din București este pur și simplu abjectă; fiica martirului anticomunist Gogu Puiu s-a născut în închisoare, unde este trimisă, și astăzi, din punct de vedere al libertății de exprimare.
Trebuie observat că Instituția Prefectului se adresează ISMB cu privire la „participarea elevilor la seminarii și activități care au ca tematică ideologia de extremă dreaptă în cadrul activităților desfășurate în „Școala Altfel” și nu numai”, în timp ce ISMB interzice „organizarea de întâlniri cu elevii la care să participe reprezentanții Asociației „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” și ai Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu”, cunoscute pentru promovarea unor activități și mesaje specifice ideologiei de extremă dreapta”; adică, ISMB spune, indirect, că reprezentanții Asociației și Fundației NU au desfășurat seminarii și activități cu tematică ideologică de extremă dreapta în instituțiile de învățământ, ci doar că cele două structuri neguvernamentale sunt cunoscute pentru promovarea unor astfel de mesaje. Ce înseamnă că „sunt cunoscute”, de către cine, de unde, care sunt mesajele, nu se precizează.
Așa era și în 1950; degeaba le explicai agenților de Securitate că ești nevinovat, asta în cazul în care apucai să deschizi gura.
Din păcate, problema de fond este mult mai gravă și are o dublă ramificație: prima – legislativă, a doua – morală. Intenționat sau nu, Legea 217/2015 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii lasă loc multor interpretări periculoase. De pildă, în cazul de față, nici măcar nu este nevoie să probezi acuzațiile de prozelitism extremist de dreapta, întrucât acesta poate rezulta numai din numele martirilor anticomuniști Gogu Puiu și Ion Gavrilă Ogoranu, primul legionar declarat, al doilea membru al Frăției de Cruce. Nu contează că cei doi au devenit mari luptători anticomuniști, că prin această luptă poate și-au plătit păcatele de a fi îmbrăcat cămașa verde; dacă cineva, însă nu oricine, ci persoane sau structuri importante își doresc, se poate genera oricând o asociere între denumire și activitate, asociere care să intre sub incidența Legii 217/2015.
Interzicerea Asociației „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”, respectiv Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu” în instituțiile școlare din București reprezintă primul pas al unei lichidări postume a luptătorilor anticomuniști care, la un moment dat, au fost legionari. Nu mai contează că aceștia ar fi putut să pactizeze cu regimul comunist, însă au ales să lupte cu el, nu mai contează că rezistența lor a ținut vie speranța în democrație pe tot cuprinsul țării, nu mai contează că au fost prigoniți alături de familii și rude, nu mai contează anii grei de temniță, bătăile, chinurile, jertfele care au îmbogățit numărul martirilor și mărturisitorilor, nu contează iadul prin care au trecut pentru ca noi să trăim în libertate. În acest nou context de cenzură bolșevică modernă, n-ar trebui să ne mire dacă, peste câțiva ani, toți cei care vor îndrăzni să vorbească laudativ despre Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Ioan Ianolide, Mircea Vulcănescu, Constantin Oprișan, Gheorghe Jimboiu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu, vor fi, la rândul lor, interziși în România.
De cine?
Nu de cei care ordonă, ci de cei care execută.
La fel ca în 1950.
P.S. Așa cum era normal, reprezentanții Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu” au solicitat explicații din partea ISMB. Răspunsul, dacă nu ar fi de plâns, ar fi de cascadorii râsului. Inspectoratul nu catadicsește să își justifice în vreun fel măsura abuzivă, ci îi trimite la Prefect, adică la instituția care a solicitat intervenția stalinistă; în fapt, ISMB recunoaște că nu a cercetat, ci doar că a executat. Însă scena de umor negru se petrece în preambulul răspunsului adresat „domnului Ion Gavrilă Ogoranu”, luptătorul anticomunist mutat la cele veșnice în anul 2006; exact ca în 1950, atunci când torționarii erau aleși dintre cei mai rudimentari indivizi, tocmai pentru ca represiunea intelectualilor să fie făcută și din convingere, nu doar la ordin.
