Le răspunde Mântuitorul Iisus Hristos fariseilor care Îl ispiteau cu întrebări capcană doar, doar Îl vor prinde în cuvânt, adică Îl vor auzi lepădându-se de învățătura Legii Vechi și, astfel, Îl vor osândi la moarte. Domnul nu doar le spune că se rătăcesc, ci le și explică pe îndelete Scriptura; în plus, îi admonestează pentru le înmuia inimile împietrite de privilegiile pe care și le creaseră ca extensie la Lege.
După 2000 de ani, nimic nou sub soare, de fapt, „singurul lucru nou sub soare”, după cum bine spunea Sfântul Ioan Damaschin, este însăși Nașterea cu trup a Fiului lui Dumnezeu; în rest, „toate-s vechi și nouă toate”, vorba lui Mihai Eminescu.
Revenind la subiect, cuvintele Cuvântului se potrivesc de minune în prezentul încețoșat de progresism și pică precum o mănușă peste unul dintre cele mai controversate documente din istoria Bisericii Catolice, devenit oficial la data de 18.12.2023 – „Fiducia supplicans”.
Asumat de Papa Francisc, textul împricinat și elaborat de către Departamentul pentru Doctrina Credinței de la Vatican, drept răspuns la mai multe întrebări ridicate în decursul ultimilor ani, este alcătuit din patru secțiuni: I – Binecuvântarea în Taina Căsătoriei; II – Sensul diferitelor binecuvântări; III – Binecuvântările cuplurilor aflate în situații neregulate și ale cuplurilor de același sex; IV – Biserica este angajamentul iubirii infinite a lui Dumnezeu.
Evident, partea a III-a, compusă din zece puncte (de la 31, la 40), a stârnit reacții contondente și aprigi controverse întrucât, sub umbrela sloganului Suveranului Pontif – „Todos, todos, todos” – adică a unei aparente deschideri cvasitotale a Bisericii Catolice către toți, în fapt, aceasta se deschide către păcat și îl binecuvântează.
Astfel, se poate observa cu ochiul liber că Papa se comportă mai mult ca un candidat aflat în plină campanie electorală, care caută să obțină cu orice preț voturi de la toată lumea, și mai puțin ca un lider responsabil al celei mai numeroase Biserici creștine. Pare că Suveranul Pontif se află într-un fel de întrecere socialistă cu celelalte religii pentru ocuparea primului loc la capitolul număr de membri/simpatizanți, chiar dacă acest lucru zdruncină din temelii propria instituție pe care o conduce, inclusiv credibilitatea sa în rândul clerului catolic. Potrivit unui raport publicat de Center for the Study of Christianity, la mijlocul acestui an este preconizat următorul clasament al religiilor, în funcție de adepți: creștini – 2.631.941.000, musulmani – 2.029.703.000, hinduși – 1.117.016.000, nereligioși – 893.021.000, agnostici – 746.715.000, budiști – 534.250.000, chinezi tradiționaliști – 453.190.000, etnici – 292.234.000, atei – 146.306.000, religii noi – 67.704.000, sikhi – 31.177.000, evrei – 15.216.000. Din punct de vedere al trendului, acesta se prezintă în felul următor: musulmani – 1,68%, sikhi – 1,60, creștini – 1,08, evrei – 0,70, hinduși – 0,60, etnici – 0,36, budiști – 0,17, restul fiind la nivel de sutimi sau negativ.
La rândul său, confesiunile creștine sunt clasate după următoarea estimare: catolici – 1.278.000.000, penticostali/carismatici – 683.341.000, protestanți – 625.606.000, evanghelici – 413.404.000, independenți – 421.689.000, ortodocși – 293.158.000, neafiliați – 123.508.000. Trendul este: independenți – 1,96, evanghelici – 1,66, protestanți – 1,63, penticostali/carismatici – 1,48, catolici – 0,75, neafiliați – 0,13, ortodocși – 0,12.
Așadar, dacă privim la clasamentul adepților/simpatizanților, Papa Francisc pare să alerge după musulmani, apoi după suma celor care se declară nereligioși, agnostici și atei, și să caute să se distanțeze de hindușii care îi suflă în ceafă; dacă luăm în calcul trendul confesiunilor creștine, are de recuperat teren mult în fața independenților, evanghelicilor, protestanților și penticostalilor.
Însă, chiar este Suveranul Pontif în competiția socialistă, care nu reprezintă altceva decât mândria în stare pură, aceeași patimă care l-a făcut pe Lucifer să se prăvălească din înaltul Cerului; sau este pur și simplu corifeul curentului progresist, a cărui agendă este impusă cu forța, cu precădere în lumea creștină?
În orice caz, cel care ar trebui să cunoască în amănunt Sfânta Evanghelie se rătăcește după modelul fariseilor din urmă cu peste 2000 de ani.
Cum așa?
Păi, foarte simplu.
Mântuitorul Iisus Hristos a participat la o singură nuntă, la cea din Cana Galileei, unde a binecuvântat prin prezență uniunea dintre un bărbat și o femeie; tot acolo, la rugămintea Preacuratei Maicii Sale, a făcut și prima sa minune – a preschimbat apa în vin. Atenție, Domnul doar a binecuvântat nunta, lăsând oficierea unui preot al Vechiului Testament. Spre deosebire de „Fiducia supplicans” care, la umbra asigurărilor că Sfânta Taină a Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie rămâne sacră, întinează instituția binecuvântării sfințită în Cana Galileei de Însuși Fiul lui Dumnezeu.
