În 2013, după un exil prea lung, m-am decis să mă reîntorc în presă. Fusesem interzis în această breaslă, de gruparea Mazăre, care controla tot ce mișca în domeniu. M-am reîntors, profitând de apariția ziarelor online, iar gruparea care îmi blocase viitorul n-a mai avut ce face.
A fost greu la început, mai bine de doi ani mi-am susținut activitatea cu bani aduși de acasă. Și probabil aș fi continuat așa mult timp, dacă nu apărea în viața mea omul de afaceri Grigore Comănescu.
Acest om bun m-a plăcut și m-a ajutat, fără să ceară nimic în schimb. Mi-a plătit, lunar, o sumă de bani, deloc exagerată, dar suficientă pentru a-mi putea scrie textele liniștit, fără presiunea financiară.
Timp de mai bine de 10 ani, ne-am văzut, periodic. De cele mai multe ori, pur și simplu pentru a sta relaxați de vorbă, despre Constanța, despre societate, despre oameni, despre viață. Uneori spuneam pur și simplu bancuri.
Acest om mi-a schimbat viața, în bine, iremediabil. E unul dintre acei oameni pe care Dumnezeu îi trimite în viața ta, la momentul potrivit, pentru a te ajuta să-ți menții drumul drept.
A murit, exact acum un an, spre mirarea mea. Sunt încă supărat pe el, pentru că a îndrăznit să moară. Era atât de puternic, în fața tuturor problemelor prin care trecea, încât nu mi-a trecut prin minte că ar putea muri.
Uitându-mă în urmă, marele meu regret este că nu am îndrăznit măcar o dată să-l rog să facem o fotografie împreună. Cum spuneam, avea o energie atât de vie, încât mi-l imaginam trăind 100 de ani.
Faceți fotografii alături de oamenii dragi. Chiar dacă nu vă gândiți la asta, s-ar putea să vină o zi când fotografiile respective vor fi tot ce vă rămâne, pentru a umple golul.
