Să ridice mâna cine credea că Ioan Picu poate organiza un eveniment cu adevărat caritabil. Nimeni? Perfect, pentru că exact asta s-a întâmplat: „Gala brazilor de Crăciun”, îmbrăcată frumos în straie festive, s-a dovedit a fi o inginerie financiară care ar face invidios până și cel mai creativ contabil.
Oficial, scopul galei a fost unul „nobil”: strângerea de fonduri pentru reabilitarea terenurilor de sport ale Palatului Copiilor. Dar, ca în orice poveste cu iz de combinații, adevărul stă ascuns sub globurile și beteala declarațiilor.
300.000 de euro și o tăcere suspectă
S-au strâns 300.000 de euro, bani despre care doar Ioan Picu știe cine i-a donat și cum au fost folosiți. L-am întrebat, punctual, cine sunt „binefăcătorii” și unde s-au dus exact fondurile. Răspuns? Un mare nimic. Picu tace, iar tăcerea lui e mai grăitoare decât toate discursurile sale politice de până acum.
Cum funcționează combinația?
Rețeta e simplă, dar ingenioasă – în stilul clasic al „Găștii Picu”. Firmele care executaseră deja lucrări la Palatul Copiilor au venit cu o soluție de-a dreptul „creativă”: au făcut un deviz, apoi au „donat” banii din impozitul pe profit, bani care, surpriză, s-au întors la ele sub formă de plăți pentru lucrări. Adică, traducând:
1. Nu dau un leu din buzunar.
2. Îmi plătesc factura tot din acei bani „donați”.
3. Arăt și bine, că am „ajutat copiii”.
Frumos, nu? O escrocherie financiară de toată isprava, despre care Picu, desigur, nu are nimic de spus.
Picu, maestrul aparențelor
Cu „Gala brazilor de Crăciun”, Picu a încercat să joace rolul eroului sărbătorilor. Dar, în loc să salveze terenurile de sport, a reușit doar să ne mai ofere un exemplu despre cum să combini imaginea de politician „caritabil” cu talentul pentru combinații.
Ce rămâne după această poveste? O listă de întrebări fără răspuns, o tăcere dubioasă și mirosul inconfundabil de bani întorși dintr-un circuit care nu a avut nimic de-a face cu bună-credința.
Caritate sau campanie mascată?
Dacă Ioan Picu crede că lumea va înghiți fără să clipească povestea asta, se înșală. Pentru că, dincolo de toată poleiala de Crăciun, rămâne gustul amar al unei „binefaceri” care nu face bine nimănui – în afară de firmele care știu exact cum să-și facă plățile „creativ”.
Așa că, dragă Ioane, data viitoare când mai organizezi o gală „caritabilă”, poate încerci să pui pe masă și niște transparență. Deocamdată, tot ce ai reușit e să ne arăți cât de bine poți să ascunzi adevărul sub brazi și beteală. Bravo! Dar să nu uiți: sărbătorile trec, dar combinațiile rămân. Și miros de la o poștă.
