Străzile Constanței sunt un veritabil muzeu în aer liber, o inepuizabilă sursă de istorie și cultură, dacă atunci când privești în jur înțelegi, de fapt, ce ai în fața ochilor.
Desigur, o asemenea perspectivă asupra orașului nu este cu putință în lipsa unor informații consistente despre locuri, evenimente și oameni, indisponibile pe Wikipedia și alte surse similare.
Casa Invalizilor
Clădirea în care își are sediul în prezent compania de apă a orașului Constanța, pe Strada Călărași nr. 22-24, a fost construită în anul 1936, după un proiect al arhitectului Ion Căpșuneanu, comanditar fiind “Asociația Generală a Invalizilor, Orfanilor și Văduvelor de război”, cunoscută în epocă și ca “Asociația I.O.V.” sau “Societatea mutilaților de război”.
Această asociație a fost înființată după încheierea Primului Război Mondial, în scopul ocrotirii persoanelor și familiilor afectate ireversibil de participarea țării noastre la prima mare conflagrație a secolului trecut.
Înființată în 1919, Asociția I.O.V. s-a susținut atât din alocări publice, cât și din donații și strângeri de fonduri organizate în cadrul unor evenimente caritabile.
Aproape toate marile centre urbane ale României Mari aveau constituită o astfel de asociație sub umbrela I.O.V., precum București, Iași, Cluj, Râmnicu Sărat, Rădăuți, Bălți (azi parte a Republicii Moldova) sau Cernăuți (azi parte din Ucraina). Aceste subcentre regionale funcționau independent de București, având conducere și bugete proprii, chestiune care a generat în timp diverse conflicte și controverse, legate în principal de cheltuirea fondurilor.
Astfel, mai multe asociații ale invalizilor au fost dizolvate în urma unor scandaluri, patrimoniul acestora fiind transferat către alte subcentre.
Cert este că, la jumătatea anilor ’30, “Asociația Invalizilor, Orfanilor și Văduvelor de război”, punea la dispoziția membrilor săi, pentru îngrijirea sănătății, sejururi de 30 și 25 de zile, la sanatoriile Bellona și Neptun din Eforie, Minerva din Techirghiol, la sanatoriul din stațiunea Târgu Ocna, și finanța colonia de studenți orfani de război din localitatea Chiojdu (azi comuna Starchiojd, județul Prahova).
În acest context, în vederea sporirii unităților de cazare de pe litoral, în 1936 este ridicat la Constanța, pe strada Călărași, acest mic hotel destinat mutilaților de război, sub patronajul “Asociației I.O.V.”
Clădirea, compusă din demisol, parter și două niveluri, a fost proiectată de arhitect urbanist Ion Căpșuneanu, care era la momentul respectiv șef al serviciului arhitecturii municipale din Constanța.
Vila Nr. 1 din Mamaia
Un an mai târziu, în 1937, la intrare în stațiunea Mamaia este ridicată o clădire soră cu cea de pe Strada Călărași, având aceeași destinație de hotel.
Cunoscută ulterior și sub denumirea de “Vila Nr. 1” din Mamaia, clădirea avea să ajungă celebră odată ce aici a fost găzduit postul “Radio Vacanța” al Radiodifuziunii Române.
Lesne de sesizat, cele două clădiri, prima ridicată pe Strada Călărași și cealaltă la intrare în stațiunea Mamaia, seamănă ca două picături de apă, având la bază același proiect.
Arhitect Ion Căpșuneanu
Născut la București, pe 24 aprilie 1903, Căpșuneanu era diplomat al Academiei de Arhitectură, pe care a absolvit-o în octombrie 1931, după mai multe excursii de studii în Grecia, Italia, Austria, Franța, Egipt și Tunisia.
Între iulie 1928 și iulie 1930 a fost angajat ca desenator la Direcția Arhitecturii din Ministerul Finanțelor, iar mai apoi, între iulie 1930 și august 1934 a lucrat ca arhitect la Primăria Municipiului București, în cadrul Sectorului IV sau “Sectorul Verde”, cum era denumit atunci.
Din 1934 s-a mutat la Constanța, devenind arhitect în cadrul serviciului urbanism, structură specializată a Primăriei Constanța atât în materie de construcții publice și particulare, cât mai ales în probleme de sistematizare urbană.
În aceste împrejurări, Prin Decretul Regal Nr. 92 din 17 Ianuarie 1939, este numit, pe termen de 5 ani, membru în comisia planurilor de sistematizare, înfrumusețare și dezvoltare pentru zona de litoral sau “ținutul mării” – așa cum apăre în documentul oficial.
Alături de Ion Căpșuneanu, din această comisie au mai făcut parte arhitect urbanist Elisabeta Rizescu, inginer urbanist Ion Gheorghiu, inginer urbanist N. Nedelcu, avocat Dumitru Voicu, colonel Ovidiu Rătescu – delegat al Ministerului Aerului și Marinei, întreaga echipă fiind coordonată de primarul Constanței, general (r) Teodor Nicolau.
Doi ani mai târziu, pe 6 iunie 1941, Ion Căpșuneanu a fost avansat consilier personal al primarului Nicolae Rădulescu-Dobrogea (fost funcționar al Cancelariei Regale), în urma vacantării postului prin demisia generalului Tudoruț.
Cele mai interesante proiecte
Pe lângă funcția publică deținută, Ion Căpșuneanu și-a dezvoltat o frumoasă carieră în domeniul privat, prin proiecte pe care le regăsim și azi pe străzile Constanței și Bucureștiului.
Merită amintite, printre altele, propunerea pentru o primă variantă a Hotelului Rex din stațiunea Mamaia, complexul Institutului Bioceanografic, Școala I.G. Duca din Constanța, Sala de Spectacole a Maiștrilor Militari de Marină, Casa Invalizilor (amintită în prima parte a materialului), Casino-Salvamar sau “Casa Vapor” de pe malul lacului Siutghiol (demolată ulterior), cunoscutul restaurant “Vraja Mării” de pe faleza orașului, diverse locuințe individuale și colective, precum și primul plan de sistematizare al stațiunii Mamaia.
Din pasiune pentru fotbal
Ca un amănunt inedit, pe lângă arhitectură, Căpșuneanu mai avea o mare pasiune, și anume fotbalul, pe care l-a practic la nivel profesionist la echipele Juventus București, Triumf și Sportul Studențesc.
Așa se face că, din postura de arhitect al municipalității și totodată de pasionat al sportului cu balonul rotund, Ion Căpșuneanu este omul care a schițat primul complex sportiv al Constanței, denumit “Parcul de cultură și sport al orașului Constanța”, și inaugurat, mult mai târziu, în anul 1954.
Fiind vorba de un complex sportiv, s-a avut în vedere o zonă liberă, cu aer curat și multă vegetație. Astfel, noul parc, care a inclus și un teren de fotbal, a fost amenajat în partea de Sud a lacului Tăbăcăriei, în prezent pe Strada Primăverii Nr. 2.
Totodată, la una dintre peluze a fost adăugată o impozantă fântână arteziană, cunoscută ca “fântâna dragonilor”, comanditar fiind Primăria Constanța.
Condamnat pentru “crime împotriva umanității“
Imediat după 23 august 1944, noua putere l-a acuzat pe Ion Căpșuneanu de rele tratamente și persecuţii la adresa evreilor, dar și de mutarea ilegală a vechiului cimitir evreiesc al orașului, cu întrebuinţarea unor pietre funerare la pavarea pieței Ovidiu din Constanţa.
A fost arestat la 7 iunie 1945, pentru a fi judecat de Tribunalul Poporului București. Cu toate acestea, în lipsa unor probe concludente, acuzarea l-a scos din cauză, fără ca arhitectul să mai fie judecat.
În mod absolut bizar, a fost arestat din nou după patru ani, pe 29 octombrie 1949, și învinuit de “crimă de război împotriva păcii și umanității” fiind reluate totodată și acuzațiile din 1945.
A fost condamnat la 6 ani temniță grea, 10 ani degradare civilă și confiscarea averii, pentru crime împotriva umanității, fiind eliberat la 15 iulie 1955 prin expirarea pedepsei.
Ulterior, a fost angajat la Institutul de Proiectări și Construcții Agricole, perioadă în care realizează o serie de ferme, crame de vinuri, și alte asemenea proiecte specifice domeniului.
După încă cincisperezece ani de muncă, de data aceasta exclusiv în beneficiul statului, s-a pensionat în 1970, din poziția de arhitect-șef al Institutului de Proiectări Agricole (ISPA).
Ion Căpșuneanu s-a stins din viaţă la 30 mai 1989, lăsând in urmă crâmpeie dintr-o extraordinară carieră, multe dintre clădirile pe care le-a proiectat îmbogățind și azi arhitectura orașului nostru.
*Majoritatea imaginilor prezentate au fost preluate din lucrarea lui Vlad Mitric-Ciupe, “Arhitectul Ion Căpșuneanu. Realizări și pătimiri”, editura Vremea, București, 2022.
