În vara anului 1980, angajații Trustului de Construcții Locale Constanța (T.C.L.), lucrau de zor la ultimele finisaje ale noului Complex Turistic pentru Tineret. Amplasat pe bulevardul Tomis, în pitoreasca zonă peninsulară a orașului, aproape de plaja Modern, proiectul avea ca scop realizarea condițiilor de cazare şi divertisment pentru tinerii din întreaga țară și de peste hotare.
Nu era însă vorba despre orice fel de tineri, ci despre “tineretul revoluționar” al Uniunii Tineretului Comunist din România (UTC). Termenul “revoluționar”, folosit adesa în presa vremii, alăturat tineretului, descria de fapt noua generație politică. Era generația anilor ’80, care urma să înfăptuiască “revoluția” sau procesul ruperii de vechiul regim al claselor dominate, după cum lăsase cum limbă de moarte chiar Lenin.
Fiind în joc viitorul partidului și implicit al revoluției, Uniunea Tineretului Comunist, devenită o copie fidelă a Partidului Comunist, beneficia de ample investiții în facilități de cazare și baze sportive, pe întreg cuprinsul țării.
Nu întâmplător, în perioada despre care discutăm, conducerea acestei structuri politice era asigurată de copiii “elitei comuniste” de la București, comitetul central de conducere al UTC fiind alcătuit din următorii tovarăși: secretar general Pantelimon Găvănescu, secondat de secretarii Nicu Ceaușescu, Vasile Bontaș, Ioana Lăncrăjan, Virgil Hampu, Ana Mircea-Ferencz, Caterina Benedic, Tudor Mohora și Mihai Hîrjău.
Dacă aceste nume nu vă spun azi mare lucru, este suficient să dați o căutare pe Google pentru a aflat că toți au ajuns bine în viață, inclusiv sau în mod special după 1989, desigur, cu excepția lui Nicu Ceaușescu.
Un proiect semnat de Lucia Vlădescu, construit în pantă
Sub aceste auspicii avea să înceapă, la jumătatea anului 1979, ridicarea viitorului Hotel al “Tineretului” din Constanța, beneficiar fiind Uniunea Tineretului Comunist, urmând ca la parter să fie instalată și agenția Biroului de Turism pentru Tineret (BTT). Din acest motiv i s-a mai spus și Hotel BTT, însă denumirea oficială a fost încă de la început “Tineretului”, așa cum s-a păstrat până în ziua de azi.
Realizarea proiectului a fost încredințată, conform procedurii, Institutului de Proiectare Județean Constanța (ISJC), condus de arhitect Lucia Vlădescu, devenită chiar șef de proiect.
Totodată, în echipa menită să ducă la bun sfârșit Hotel Tineretului au mai fost cooptați arhitectul Georgeta Gaudeanu, proiectanții Dorina Petre și Georgeta Bucur, inginerii de rezistență Gheorghe Mititelu, Eugen Barbu, Veronica Dincă și inginerul Florin Velicu desemnat să realizeze sistematizarea verticală a construcției.
Fiind așezată între două clădiri mai vechi, construcția a fost gândită sub forma unei plombe arhitecturale, cu un front de 66 metri liniari deschidere la Bulevardul Tomis, cuprinzând hotelul propriu-zis, restaurant, bucătărie și anexele aferente, un bar de zi, o discotecă, precum și sediul Agenției B.T.T.
Cea mai mare problemă a ridicat-o planul străzii, care în sectorul respectiv este în pantă, cu o diferență de nivel de 2,3m de la un capăt la celălalt.
Arhitecții au fost nevoiți astfel să împartă clădirea în două corpuri (A și B), decalate atât în plan vertical cât și orizontal, soluție prin care diferența de nivel este preluată armonios și insesizabil de clădire.
Împărțit în două corpuri, cu înălțimi diferite
Corpul A, cel dinspre centrul orașului, a fost prevăzut cu subsol, parter și 4 niveluri pentru cazare, aici fiind și recepția, bucătăria dimensionată la 450 de porții, anexele necesare bucătăriei și curtea de serviciu poziționată în spatele construcției.
La parter se află și sala restaurantului, proiectată pentru serii de 150 de locuri. Mâncarea este transferată din bucătărie spre sală printr-un oficiul de servit, dotat cu bar și spălător de vase.
Restaurantul este accesibil și direct din stradă, printr-o terasă de vară amenajată cu mobilier de servit masa și umbrele de soare.
Corpul B este substanțial diferit față de Corpul A, acesta fiind compus din subsol, parter, mezanin și doar 3 niveluri de cazare.
La subsolul se află depozitele de alimente necesare bucătăriei, iar la parter a fost amenajat un bar de zi și sediul Agenției de Turism pentru Tineret (BTT), holul destinat publicului și birourile administrative.
Din barul de zi, prin intermediul unei scări, se poate ajunge la discoteca amplasată la mezanin, diferența de nivel dintre cele două corpuri fiind de 1,9m.
La nivelul fiecărui etaj s-au realizat câte două oficii de mici dimensiuni (pentru lenjerie, prosoape, produse de igienă), camerele de cazare fiind dotate cu grup sanitar (cu lavoar, cuvă de duș și W.C.).
Însă, fiind totuși vorba despre un hotel destinat în principal studenților, pentru obținerea unui număr cât mai mare de locuri de cazare, la etajele 1, 2 și 3 ale Copului B au fost amenajate câte 14 camere a două paturi, cu acces la un singur grup sanitar, față de camerele din corpul A unde exista grup sanitar individual.
Cele două corpuri totalizau 232 de locuri de cazare, 148 în corpul A și 84 în corpul B, împărțite în camere cu două paturi și patru apartamente.
Detalii constructive și de urbanism
Structura de rezistenţă a clădirii a fost concepută din cadre din beton armat, cu travee de 3,6m la Corpul A și 3,3m la Corpul B, planșee din elemente prefabricate, semi-panouri, în timp ce pereții exteriori și interiori au fost închiși cu B.C.A.
La fațade s-a ținut cont de clădirile din zonă, astfel încât noul hotel să se integreze în arhitectura stradală existentă.
Nu în ultimul rând, fiind vorba de o clădire-plombă, s-a ales soluția racordării la sistemele de utilități din zonă, ceea ce a permis un termen mai rapid de finalizare și dare în folosință.
Inaugurat în toamna anului 1980
Lucrările începute în vara anului 1979, au continuat peste iarnă și pe parcursul anului 1980, clădirea fiind finalizată în august 1980.
Astfel, primii oaspeți au fost găzduiți la Hotel Tineretului în toamna anului 1980, biletele de vacanță fiind achiziționate prin intermediul agenției BTT, care avea exclusivitate în exploatarea hotelului.
Locația a beneficiat de oarece promovare în presa națională, anunțul privind finalizarea lucrărilor fiind publicat de cotidianul România Liberă, nr. Nr. 11085 din 18 iunie 1980, după cum urmează:
“Biroul de turism pentru tineret va dispune în curând, de un elegant hotel la Constanța, amplasat pe bulevardul Tomis, în pitoreasca zonă peninsulară a orașului. La ora actuală, constructorii execută ultimele finisaje la această nouă construcție, realizată după proiectul arhitectei Lucia Vlădescu, de la Institutul Județean de Proiectări din Constanţa.
Autoarea proiectului a reușit să-l armonizeze cu vechile clădiri din vecinătate, fără însă a-i diminua gradul de confort. […] În clădirea noului hotel va funcţiona și filiala B. T. T. – Constanța” se preciza în materialul de presă.
La trei ani după inaugurarea hotelului, la conducerea Uniunii Tineretului Comunist a promovat chiar Nicu Ceaușescu, fiul lui Nicolae Ceaușescu, acesta devenind secretar general al UTC în 1983, poziție în care a rămas până în 1986. A fost urmat de Ioan Toma, cel pe care schimbarea de regim din 1989 avea să-l prindă chiar la conducerea UTC.
Moștenirea, patrimoniul UTC Constanța
Din 1992, întregul patrimoniu al fostei Uniuni a Tineretului Comunist din România, inclusiv Hotel “Tineretului”, a trecut în administrarea Fundației Județene pentru Tineret Constanța (FJTC), prezidată de Valeriu Mîtîcă.
Pe lângă acest complex, fundația amintită a mai revendicat și următoarele obiective: Casa de Cultură a Științei și Tehnicii pentru Tineret Mangalia, compusă din sală de spectacole cu 320 de locuri, discotecă cu 80 de locuri, șase săli pentru cercuri și patru birouri, precum și sediile Comitetelor Județene și Orășenești ale fostei UTC din Constanța (10 birouri ale comitetului județean și 5 ale celui municipal), sediul din Medgidia (1 birou), Hârșova (1 birou), Mangalia (1 birou), Năvodari (1 birou), Eforie (1 birou), Techirghiol (1 birou), precum și sediul Agenției BTT Constanța de 250m, care se afla, așa cum am arătat, la parterul hotelului Tineretului.
