Chiar dacă o neagă de câte ori are ocazia, fostul Rector al Academiei Navale, amiralul Chițac nu este doar candidat la primăria Constanța sau senator ci și produsul intereselor “găzarilor” din Marea Neagră.
În ieșirile sale recente, Chițac a vorbit despre existența a „două grupuri ilegitime” în Constanța, ambele cu „interese imobiliare” pe care susține că tocmai el „le-a demascat.”
Aparent, foarte preocupat de soarta spațiului verde din oraș și evident a aerului pe care-l respiră cetățenii, Chițac vorbește în paralel despre gazele din Marea Neagră, ca și cum asta ar face vreun bine mediului înconjurător sau Constanței. E diferența dintre temele spuse doar ca discurs, și temele impuse din spate de mogulul Gabriel Comănescu. Vă dați seama ce va fi, când amiralul ajunge primar.
În 2016, Vergil Chițac a ajuns parlamentar, după ce a pierdut alegerile pentru Primăria Constanța. De ce i-a oferit PNL învinsului un fotoliu de parlamentar? Pentru că a avut grijă Gabriel Comănescu. Iar amiralul a avut grijă să-și îndeplinească liniștiut misiunea.
Așa că, în calitate de senator, Vergil Chițac s-a ocupat în 2018 de promovarea „Legii Offshore” în Parlamentul României astfel încât concesionarii perimetrelor gazeifere din Marea Neagră să poată explota tot ce avem ieftin și fără să dea prea multe socoteli statului român.
Promovarea acestui tip de “turism petrochimic” nu poate fi în interesul Constanței, mai ales într-o Europă în curs de decarbonizare. Dar poate umple cu siguranță buzunarele Petromar Resources, firmă controlată de mogulul Gabriel Comănescu prin Upetrom Group Management, care sapă după gaz și petrol în perimetrele Muridava și Cobălcescu, vecine, din întâmplare, cu cele ale rușilor de la Lukoil.
„Eu am lucrat intens acum vreo doi ani de zile la Legea Offshore, care a ieșit din senat în niște condiții nu foarte bune, discutate cu cei care dețineau acorduri petroliere în zona offshore.
A ajuns la camera deputaților și a fost mutilată. A fost modificată substanțial la camera deputaților, introducându-se niște cote de impozitare succesive, în total dezcord cu ceea ce se promisese în momentul în care ei și-au licențiat acordurile petroliere, în anii din urmă” declara Vergil Chițac, pe 26 mai 2020, la emisiunea moderată de Oreste Teodorescu de la postul Realitatea TV.
Cu alte cuvinte, contraamiralul în rezervă Vergil Chițac a încercat să facă o lege care să-i satisfacă pe “găzarii” din Marea Neagră, dar care nu prea i-a ieșit, chipurile din cauza PSD și a lui Dragnea. Rețineți, nu legi pentru Constanța, legi pentru Comănescu, asta a făcut Chițac.
Mai mult decât atât, Chițac nu s-a putut abține să nu lanseze și o subtilă amenințare în emsiunea respectivă, afirmând că după părerea lui „Dragnea a încercat să negocieze cu americanii și să-i condiționeze” situație în care, după cum s-a și văzut, soarta fostului lider PSD a fost pecetluită. Dar amiralul nu ne spunea adevărul. Nu americanii erau problema.
Din această teză de lobby lipsește tocmai pagina din care aflăm că nu doar americanii vor trage gaze din platoul nostru continental al Mării Negre ci și rușii, în asociere cu statul român, prin Romgaz. Legea offshore servește deopotrivă atât americanilor cât și rușilor, dar mai deloc părții române.
Acum înțelegeți de ce, varianta „independenței energetice” a României, ba chiar a Europei, pe spatele gazului din Marea Neagră, este doar o poveste?
Exploatată în scopuri electorale și economice de Grup Servicii Petroliere, conglomerat manageriat de Gabriel Valentin Comănescu, în realitate, problema energetică depășește cu mult competențele aparente ale candidatului Chițac. Amiralul, ca de obicei, a fost doar omul care a mutat hârtiile scrise de alții.
Prin Gazprom, rușii au explotatat în 2019 nu mai puțin de 501 de miliarde metri cubi de gaz, din care 200 de miliarde au ajuns pe piața europeană și Turcia. Cifrele absolut uluitoare l-au determinat pe fostul președinte Băsescu să afirme că rezervele noastre din Marea Neagră reprezintă “echivalentul unei brichete”, pe lângă Gazprom.
Cam atât despre independența noastră energetică, locuri de muncă pentru constănțeni și pledoaria unui amiral în favoarea exploatării gazelor din Marea Neagră.
Întrebat, la finalul lunii mai, dacă mai este susținut de Gabriel Comănescu în cursa pentru primăria Constanța, amiralul s-a arătat chiar mirat, afirmând că nu înțelege de unde a scăpat o asemenea legendă urbană.
Șeful lui de cabinet, care este și angajatul lui Gabriel Comănescu și care l-a însoțit pe amiral chiar și în spital, amândoi fiind infectați cu noul CoronaVirus, probabil râdea în culise.
“Nu știu dacă mă susține Gabriel Comănescu. N-am mai discutat de luni bune. Dar eu n-am nevoie să mă susțină Gabriel Comănescu. În ce sens să mă susțină? Încă există această discuție că eu sunt omul lui Comănescu, sau ce?”
Acest dialog stupefiant a avut loc chiar la televiziunea locală Dobrogea TV din Constanța, finanțată de Gabriel Comănescu.
Este de notorietate faptul că, întreaga echipă de campanie a candidatului Chițac este alcătuită din actuali sau foști angajați ai Grup Servicii Petroliere, administrat de Comănescu. Până unde să mergi cu minciuna?
Bombă, flota românească furată și platformele GSP, la aceeași adresă
Comănescu a făcut enorm de mulți bani de pe urma contractelor cu rușii de la Gazprom. Cităm din lucrarea “Jurnalul Kremlinului 2: Activatorii” publicată în martie 2019 de organizația americană non-profit Centrul Pentru Studii Strategice Internaționale (CSIS):
“Gazprom a avut o incursiune în sectorul offshore din România, în 2009, atunci când a semnat cel mai mare contract de până azi dintre o entitate românescă și o companie rusească, Grup Servicii Petroliere (GSP), în valoare de 270 milioane de dolari. GSP deține un cvasimonopol în Marea Neagră asupra companiilor care doresc să exploateze gaze, și este deținută de multimilionarul Gabriel Comănescu prin grupul Upetrom.
Înainte de asta, în 2014, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Soci, GSP și-a securizat un alt contract de 269 milioane de dolari pentru construirea unei secțiuni de conductă subacvatică care să alimenteze zona. GSP a obținut 70 de milioane de dolari de la banca de stat Eximbank pentru acest proiect.
De prin anul 2005, Comănescu a început să-și transfere majoritatea companiilor sale în Malta.”, notau anul trecut analiștii CSIS.
Și nu doar că și-a mutat platformele în Malta, pentru a evita plata taxelor către statul român, dar le-a dus, ATENȚIE, fix la ceeași adresă din Valleta unde, BOMBĂ, în 1991 au fost mutate și navele din fosta flotă a CNM Petromin. Adică oamenii care au evaporat flota românească sunt acum la GSP-ul lui Comănescu. Vă puteți imagina așa ceva? Și vor Constanța!
Da, platformele petroliere și bunurile de valoare administrate de Gabriel Valentin Comănescu au ajuns la căsuța poștală “171 Old Bakery Street din Valletta” aceeași gaură neagră în care dispăreau în urmă cu 30 de ani și petrolierele companiei Petromin.
Acolo se găsesc și azi urmele celor 7 societăți de unică navă înregistrare în perioada 5-8 Iulie 1991 de fostul director CNM Petromin, Călin Dragomir Marinescu, pe care mai apoi au fost transferate tot atâtea nave petroliere din patrimoniul statului român: „Tomis Glory Shipping” Ltd., „Tomis Faith Shipping” Ltd., „Tomis Future Shipping” Ltd. și „Tomis Integrity Shipping” Ltd., „Tomis Spirit Shipping” Ltd., „Tomis Hope Shipping” Ltd. și „Tomis Providence Shipping” Ltd.
La momentul transferului, vapoarelor le-a fost schimbat și numele, ca să corespundă uneia dintre societățile de unică navă din Malta, după cum urmează: „BAIA SPRIE” a devenit TOMIS FUTURE, „BĂNIȘOR” a devenit TOMIS FAITH, „BASARABI” schimbat în TOMIS GLORY, „BARAOLT” în TOMIS SPIRIT, „PLOIEȘTI” în TOMIS INTEGRITY, „PRAHOVA” în TOMIS PROVIDENCE iar „BORCEA” a fost rebotezată TOMIS HOPE.
Asta da coicindență istorică! Să ne pierdem navele în aceeași crăpătură cu platformele mogulului, iar candidatul manciurian pentru Constanța, Vergil Chițac, să fie tocmai un contraamiral provenit de la instituția de „formare” a acestor „specialiști.”
Nu întâmplător, Călin Dragomir Marinescu alias „Shogunul”, coinculpat în „Dosarul Flota”, alături de prietenul său de nădejde Traian Băsescu, a ajuns angajatul lui Comănescu la GSP, în perioada 2007 – 2015. Tot el a fost numit primar imediat după revoluție, pentru o perioadă de timp.
Desigur, justiția independentă de sub Traian Băsescu a stabilit că n-a existat prejudiciu în „Dosarul Flota”, chiar dacă acum 30 de ani aveam 321 nave, iar azi nu mai avem nici măcar una.
Adevărata miză din spatele acestor subterfugii o reprezintă profiturile financiare enorme stoarse de la statul român, cu riscuri de mediu și de sănătate incalculabile. Iar la pachet vine orașul Constanța, alipit portului, pe care mogulul Comănescu încearcă să pună stăpânire de ani de zile.
N-a reușit până acum din pricina suportului popular extraordinar de care s-a bucurat Mazăre. Abia după ce fostul primar a fost înlăturat cu mascații de la conducerea orașului Comănescu și-a întrezărit șansa mult așteptată.
Departe de noi să acredităm cumva ideea că Radu Mazăre a fost vreun sfânt. Categoric, nu. Dar modul în care a fost forțat să plece, îți dă cumva de gândit.
Dacă vă mai amintiți cumva, în ultimele sale clipe de libertate, în 2015, fostul primar Radu Mazăre a strigat cât l-au ținut puterile că totul i se trage de la Portul Constanța, pentru că a îndrăznit să ceară guvernului un procent mai mare din port în administrarea Consiliul Local. A apucat să dea și două nume: „Comănescu și Idu.”
Dar Mazăre era corupt, nu-i așa? Cine să-l mai asculte?
Culmea este că fix același lucru l-a susținut și fostul președinte al Consiliulul Județean, Nicușor Constantinescu, iar în ultimă instanță chiar și mama lui Mazăre a afirmat anul trecut că fostul edil „s-a luptat ca un nebun să primească acțiuni în portul Constanța, iar acolo sunt niște interese care depășesc cu mult granițele României, și anumite forțe din România.”
Acum înțelegeți de ce, pentru un amiral în rezervă nu este bine să fie asociat în campania electorală cu numele mogulului Comănescu.
În urmă cu 30 de ani, un viceamiral, pe numele său Gheorghe Anghelescu zis „Paraipan”, i-a deschis calea spre putere celui care avea să ne devină președinte.
Cum a ajuns orașul Constanța la mâna lor, și care este legătura dintre toate aceste personaje și evenimente? Vom dezvălui în curând.
Pentru că presa trebuie să-i slujească „pe cei conduși, și nu pe cei care conduc” – deviza celor de la The Post îndrăgită și de candidatul Vergil Chițac, și pe care cel mai probabil a văzut-o afișată în coverul site-ului nostru, vă promitem o anchetă de presă care să lămurească definitiv engimele transformării orașului nostru într-o simplă feudă a „băieților deștepți” din port.
Astăzi a fost doar introducerea. Ați început să înțelegeți cine sunt oamenii din spatele amiralului și ce-și doresc ei. Un nou episod, miercuri.
