„Alles” fiind structurile de forță ale statului, PNL și PSD, în această ordine, ceea ce, pentru un conducător aflat la final epopee prezidențială este o performanță.
De când a fost ales și până în prezent, Klaus Iohannis a fost gratulat cu tot felul de epitete, mai mult critice decât laudative. Ne amintim, zâmbind, despre: „marele mut”, „ficus”, „dulap”, „pămătuf”, „prompter vorbitor”, „primul turist al țării”, „președintele defrișărilor bine făcute”, „blocannis”, „bufnița de la ora 18.00”, acestea fiind doar câteva dintre cele mai celebre etichete, fără a pune la socoteală înjurăturile neaoșe care l-au însoțit pe parcursul celor două mandate. A avut și momente bune, dar care s-au pierdut în avalanșa de reacții negative.
Privind însă la cum s-a șters cu PNL și PSD la…picioare, cu ajutorul nemijlocit al instituțiilor de forță care, în linii mari, i-au rămas loiale, tragem concluzia că, pentru România, Iohannis a fost exact cum a fost catalogat, însă pentru el a fost exact invers; adică, prost pentru noi, cel mai deștept pentru el.
Dovadă este comasarea alegerilor europarlamentare cu cele locale, devansarea celor prezidențiale și organizarea lor înainte de cele parlamentare. Acest calendar are un singur scop: liniștea lui Iohannis prin salvarea PNL și micșorarea PSD, precum și prin prelungirea pe interes, poate și cu forța, a actualei formule guvernamentale.
Desfășurarea simultană a alegerilor europarlamentare cu cele locale, proces care, în mod normal, nu ar trebui să treacă de Curtea Constituțională, precum și participarea PSD și PNL pe o listă comună pentru accederea în Parlamentul European vor avea ca rezultat final un PSD câștigător, un PNL pe locul doi, dar aproape, și un AUR pe poziția a treia. Altfel, PSD ar fi câștigat oricum alegerile europarlamentare, însă pe locul doi, la distanță mică, s-ar fi situat AUR, iar pe trei, departe, PNL. Această ierarhie ar fi dat naștere unei hemoragii de aleși locali liberali spre PSD și AUR, astfel că, în cazul alegerilor locale la termen, adică în septembrie, zestrea aleșilor locali ai PNL s-ar fi subțiat vizibil iar partidul „prezidențial” ar fi devenit unul de duzină; ceea ce și este acum, doar că acest artificiu electoral este menit să îl scape de la „tăierea” politică.
După ce va fi salvat PNL la europarlamentare și locale, prin devansarea alegerilor prezidențiale și organizarea lor la distanță de câteva luni înaintea celor parlamentare Iohannis urmărește, mai întâi, instalarea la Cotroceni a unui supus de-al său, Ciucă sau Hellvig; apoi, profitând de valul de simpatie care se va crea automat în jurul președintelui proaspăt ales și al partidului care l-a susținut, să câștige alegerile parlamentare cu același PNL și, în calitate de „Master of Puppets”, să revendice și poziția de prim-ministru, de preferat în alianță cu PSD, dar nu obligatoriu. Prin așezarea omului său în Palatul Cotroceni, fostul viitor președinte își va asigura liniște din partea structurilor de forță ale statului, iar prin înșurubarea premierului, control asupra Guvernului.
Iohannis nu va risca să aibă un alt succesor decât pe cel pohtit, chiar dacă, prin culisele puterii de la București circulă scenariul, potrivit căruia, „marele mut” l-ar fi convins pe Marcel Ciolacu să accepte acest calendar electoral, oferindu-i funcția de președinte, în schimbul premierului și primarului general al Capitalei, care ar trebui să revină PNL, adică lui.
Dacă președintele PSD a mușcat momeala, înseamnă că este cel mai naiv politician de după decembrie 1989; dar dacă doar i-a spus, „da șefu’, să trăiți, așa facem” și a acceptat varianta comasării știind însă foarte bine că aceasta nu poate trece de Curtea Constituțională, apoi l-a pălit în moalele capului cu dezvăluirea despre „palatul imperial”, ei bine asta face din Ciolacu un politician abil, capabil să joace în liga mare, cu condiția să mai aibă cartușe pe țeavă.
În concluzie, ne aflăm în anul în care totul se joacă, orice înțelegere este posibilă, așa cum poate fi și stricată, totul pe baza unui singur criteriu: interesul personal al celor de la sau care se vor la putere.
