Se spune că de trei ani ar fi avut nevoie producătorii și realizatorii spectacolului aferent festivității de deschidere a Jocurilor Olimpice de Vară de la Paris pentru a pune în scenă cel mai grotesc show din istorie. Ca o paralelă, tot de trei ani a fost nevoie ca o parte a poporului iudeu și a conducătorilor săi religioși să se monteze împotriva Celui care venise, în primul rând, pentru ei.
Revenind la Paris, festivitatea a fost, în esență, o declarație progresistă mizerabilă, o statuare publică a direcției în care unii doresc își doresc să îndrepte lumea. De-a lungul ultimilor ani, în cadrul anumitor manifestări cu expunere internațională, au mai existat încercări de transmitere a unor mesaje din aceeași agendă, cum ar fi banderola „pride” de la Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar, însă, până acum, niciun eveniment de o asemenea anvergură nu a mai fost centrat pe o deșănțată propagandă LGBT, susținerea teoriei de gen, ofensa religioasă creștină sau glorificarea unor zeități false.
Scenetele dansante au abundat de femei cu barbă și bărbați cu fustă, și au culminat fie cu o parodie după „Cina cea de Taină” a lui Leonardo da Vinci, fie cu personificarea temei „Le banquet/Le festin des dieux”, ce se regăsește în creația mai multor artiști universali.
În calitate de creștin-ortodox mers la biserică și nefamiliarizat cu toate operele pictorilor relevanți ai omenirii, în sceneta împricinată eu am văzut doar luciferizarea „Cinei”, ridiculizarea Fiului lui Dumnezeu, singurul Mântuitor al lumii, Iisus Hristos.
Analizând și cealaltă versiune, trebuie spus că există similitudini între controversata „mise en scéne” de la JO și cel puțin una dintre variantele banchetului zeilor. Numai că, toate petrecerile zeităților au câte ceva din „Cina cea de taină”, iar dacă luăm în calcul că opera lui Leonardo a fost prima se poate lesne concluziona că cel puțin așa-zisa variantă de origine a festivității, ce aparține lui Jan Hermansz van Bijlert, se inspiră din „Cină” și, pe fond, o bagatelizează.
Indiferent de sursa primară, producătorii show-ului de la Paris au reușit să împuște doi iepuri dintr-un foc și să-și centreze creația pe ideile profanării sacrului, pornind de la „Cina cea de taină”, și a depravării, care se extrage din mai multe opere de artă care ilustrează banchetul idolesc.
Culmea este că nebunia progresistă a prelucrat până și versiunile decadente ale festinului;în operele mai multor pictori renumiți, pe lângă tot felul de personaje mitologice, zeitățile petrecărețe sunt reprezentate numai din bărbați și femei, adaosul LGBT fiind strict emanația corifeilor acestui curent bolnav. Așadar, presupunând că festivitatea chiar a plecat de la scena banchetului zeilor, ei bine, însuși acest concept a fost denaturat și însăși arta a fost LGBT-izată.
Indiferent de variantă, din punct de vedere religios, creștinesc, mesajul transmis este mizerabil.
În cazul schimonosirii „Cinei celei de taină”, ne aflăm în fața unei grave ofense religioase, care ar trebui să se lase cu proteste dure, nu doar din partea reprezentanților Bisericii creștine din întreaga lume, ci și din partea conducătorilor statelor cu populație majoritar creștin-ortodoxă, inclusiv prin ambasadorii lor din Franța, să priceapă și Macron că poate impune agenda progresistă doar la Paris.
Apoi, în cazul preluării oricărei variante a banchetului zeilor, mesajul religios este mult mai pervers. Pe lângă faptul că Dumnezeul Cel Adevărat este înlocuit cu dumnezei falși, despre care Psalmul 95 spune limpede că sunt idoli/diavoli, în centrul omenirii este așezată desfrânarea, despre care Sfântul Apostol Pavel ne spune să fugim efectiv de ea, pentru „că trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, și Domnul este pentru trup. Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dă însă desfrânării, păcătuiește în însuși trupul său, care este templu al Duhului Sfânt”.
Tocmai acest Duh Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi, Dătătorul de viață și Sfințitorul toate, a lipsit de la Paris, așa cum, încet și sigur, se retrage din lume odată cu decăderea și depravarea ei.
P.S. Din dorința de a transmite cel mai clar și cel mai șocant mesaj progresist de până acum, întocmai cum au făcut-o demonii la vederea Fiului lui Dumnezeu (Luca 4, 34, Luca 8, 28-30), producătorii și realizatorii festivității au confirmat ceea ce se știa deja: Hristos este Calea, Adevărul și Viața. Fără El, omenirea va arăta exact ca în parodia de la Paris.
