L‘etat c’est Macron!?

Șoc și groază în Franța celui care se dorește a fi liderul formal al Europei și cel mai avangardist președinte al Franței moderne, Emmanuel Macron. La recentele alegeri europarlamentare, formațiunea sa politică Rennaisance, a fost efectiv zdrobită de fostul partid fondat de Jean-Marrie LePen și reprezentat astăzi de tânărul de doar 28 de ani (!), Jordan Bardella, Rassemblement national. Înfrângerea lui Macron s-a produs în cadrul coaliției europarlamentare, „Besoin d’Europe”, unde alături de Modem, Horizons, Parti Radical și Union des démocrates et indépendants, Rennaisance a obținut doar 14,60%, față de 31,37% primite de Rassemblement national. Deci, cinci partide, dintre care unul prezidențial, au primit de două ori mai puține voturi decât unul singur, de opoziție. O bătaie, ca la Verdun, ca să păstrăm registrul.

Urmând modelul lui Ludovic al XIV-lea, care ar fi rostit celebrul dicton „L’etat c’est moi!” în fața Parlamentului francez ca urmare a contestării de către parlamentari a edictelor regale adoptate în „lit de justice” în anul 1655, Emmanuel Macron a dizolvat Adunarea Națională. Ce-i drept, decizia președintelui francez a venit ca urmare a discursului de învingător al lui Bardella, în care acesta i-a solicitat lui Macron să țină cont de rezultat și să organizeze, rapid, noi alegeri legislative.

În loc să aștepte ca valul naționalist-extremist să se mai domolească, fie de la sine, fie prin măsuri concrete ale propriului establishment până la alegerile la termen ce ar fi trebuit să se desfășoare peste trei ani, președintele francez a achiesat imediat la propunerea lui Bardella, „ucigându-și propriul partid” după cum a afirmat liderul Horizons, Édouard Philippe, proaspăt retras din coaliția „Besoin d’Europe”.

Este limpede că, în loc să se aplece atent asupra motivelor care au condus la acest dezastru și să le corecteze, Macron a mizat pe mobilizarea cea de pe urmă a electoratului „democratic” francez pentru a curma, din fașă, creșterea incontrolabilă a RN în următorii trei ani,

Sigur, nu i-ar fi fost deloc ușor să mai dea înapoi după ce a promulgat creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani, să găsească un numitor comun între interesele propriilor fermieri și politicile aiuritoare ale blocului comunitar sau să se decupleze definitiv de la susținerea totală a agendei progresiste, mai ales când însăși numirea unui prim-ministru homosexual a reprezentat o declarație evidentă de asumare a propagandei LGBT ca politică de stat.

Ce nu a înțeles Macron și nu înțeleg toți promotorii toxinei progresiste și ai anumitor aberații ale UE, cum ar fi Green Deal, fără a le trece prin filtrul gândirii și al simțirii, este că, datorită lor, formațiunile politice conservatoare, suveraniste și extremiste câștigă teren peste tot. În fond, este normal ca într-o lume care tinde să devină anormală, oamenii să caute normalul și, în disperare de cauză, să nu se mai uite la cine îl susține și cum îl susține, ci să îl îmbrățișeze chiar și în orb. Votul pentru Rassemblent national ar trebui să îl trezească pe Macron, așa cum cel pentru Alternative für Deutschland ar trebui să îl pună pe gânduri pe Scholz sau cum cel pentru Freiheitliche Partei Österreichs ar trebui să îi provoace insomnii lui Karl Nehammer.

În orice caz, să luăm bine aminte la Franța, și la faptul că oriunde unde se cultivă progresism, se culege extremism.

P.S. După primul tur al alegerilor legislative, dezastrul pentru actualul președinte al Franței s-a adâncit: Rassemblent national a câștigat și acest scrutin cu aproximativ 33,15%, pe poziția a doua s-a situat Nouveau Front Populaire cu 27,99%, coaliția prezidențială a lui Macron, Ensemble, s-a clasat pe locul trei, cu 20,04%, iar Les Republicans pe patru, cu 10%. Ca să înțelegem mai bine haosul generat de politicile actualului președinte și ale Guvernului său, trebuie punctat faptul că Nouveau Front Populaire[1] este alcătuit din La France Insoumise, Socialiști, Verzi și Comuniști, plus aliații; ca atare, în cazul în care RN, considerat a fi de extremă dreapta, nu face de unul singur majoritate simplă după cel de-al doilea tur de scrutin care se va desfășura pe 7 iulie, este de urmărit cum se va căciuli Macron în fața NFP, considerat a fi de extremă stânga, și a Republicanilor pentru a naște o struțo-cămilă parlamentară și, ulterior, guvernamentală în care președintele și coaliția sa vor fi, cel mult, vioara a doua.


[1] https://en.wikipedia.org/wiki/New_Popular_Front

spot_img
Mihai Petre
Mihai Petre
Și-a început activitatea ca jurnalist în anul 1993, la Radio Costinești Constanța, apoi, un an mai târziu, la Radio Pro FM Costinești; după anul 1995, a făcut parte din echipa celui mai ascultat post de radio național și local, Radio Contact, și.a încheiat cariera radiofonică la Uniplus Radio în anul 2000. A trecut prin redacția ziarului Observator, a fost editorialist al cotidienelor Ziua de Constanța și România Liberă - ediția de Dobrogea. A continuat ca purtător de cuvânt al Prefecturii între anii 1998 și 1999 și al Consiliului Județean între 1999 și 2004. A bifat in carieră funcții precum șef de cabinet parlamentar, consilier județean, director de instituție publică. In ultimii patru ani a fost consilierul lui Decebal Făgădău, poziție din care s.a remarcat ca fiind unul dintre puținii oameni raționali de pe lângă fostul primar și cu care se putea dialoga oricând. Experiența politică de peste 18 ani și cea administrativă de peste 10 ani fac din Mihai Petre unul dintre cei mai buni analiști politici și cunoscători ai administrației locale constănțene.

Abonează-te prin email

Introduceți adresa de email pentru a vă abona la Constanța.info și veți primi notificări prin email atunci când vor fi publicate articole noi.

Please enable JavaScript in your browser to complete this form.

Related Articles

57,000FaniÎmi place
7,400AbonațiAbonați-vă

CELE MAI CITITE