În caz că nu ați observat, fostul deputat Laurențiu Mironescu a revenit anul acesta în politică. După vreo nouă ani de pauză, Mironescu s-a înscris pe 23 ianuarie în filiala Constanța a Partidului Mișcarea Populară, organizație condusă de vicepreședintele Consiliului Județean, Claudiu Palaz.
A naibii coincidență, Mironescu a făcut această mișcare chiar în mijlocul scandalului provocat de eșuarea navei “Queen Hind” în bazinul portului Midia. A simțit că pe la ANR sunt ape mișcătoare și a crezut că e momentul să se impună, dar nu i-a ieșit.
Așa cum ne amintim, animalierul încărcat cu peste 14.600 de oi a eșuat cu pilot la bord chiar lângă cheu, pe data de 24 noiembrie 2019.
Principalul autor al sinistrului, pilotul navei, pe numele său Rusu Ieronim Florin, în vârstă de 67 de ani, era poate mai potrivit să stea la pensie, dar din motive ce țin de subteranele domeniului maritim din orașul nostru, acesta avea încă brevet de pilotaj valabil.
Probabil că nota de trecere la dosar a avut legătură și cu apartenența lui Rusu la celebra promoție 1976 a fostului Institut de Marină Civilă “Mircea cel Bătrân” din Constanța, promoție din care a făcut parte și Traian Băsescu.
Și cum Alexandru Mezei, în acele momente încă director al Autorității Navale Române, s-a ferit să ducă la capăt ancheta privind circumstanțele eșuării navei “Queen Hind”, o schimbare la vârful acestei instituții – care se ocupă de siguranța navigației – devenise obligatorie. Schimbarea a venit, în funcție fiind numit tânărul Cosmin Dumitrache, de 38 de ani, moment în care Mironescu și-a spus ”e tânăr, îl fac repede și îi iau locul”.
Lovituri harponice, în ape tulburi
Ei bine, revenirea lui Mironescu în politică, chiar în partidul păstorit de Traian Băsescu, merită analizată în cheia evenimentelor expuse anterior. Păi cine să fie noul șef al Autorității, dacă nu tot unul din gașca lui Băsescu?
Cu toate acestea, după demisia lui Mezei, decidenții guvernamentali au preferat o persoană fără un trecut politic, care să nu facă parte din cunoscutele grupuri de interese ce gravitează în jurul instituțiilor de reglementare a domeniului maritim din Constanța.
Astfel, pe 24 decembrie, în funcția de director general al Autorității Navale Române a fost numit mai tănărul comandant Cosmin Dumitrache, acesta primind totodată și misiunea de a reforma din temelii instituția pe care a preluat-o. Iar numirea a ținut, deși Mironescu se înscria în februarie în PMP, convins că va fi noul șef al ANR în curând. Doar că nu i-a ieșit.
Supărat nevoie mare, fostul deputat Mironescu s-a dezlănțuit pe rețeaua de socializare Facebook, unde în liniștea surdă a nopților pandemice, a luat în sabie tot guvernul Orban, pe rând și la grămadă.
Referindu-se în postările sale la blocarea schimburilor de marinari, situație pricinuită de criza medicală de anul acesta, Laurențiu Mironescu a ținut să precizeze că marinarii noștri au fost “flegmați între ochi de statul român,” și că departamentul transporturi navale din cadrul Ministerului Transporturilor este populat cu oameni nepregătiți.
Când a venit vorba de Ludovic Orban, Mironescu a ținut să precizeze că nu-și amintește ca premierul să fi fost vreodată angajat, mergând astfel pe retorica opoziției PSD-iste care a speculat că șeful liberalilor n-a avut un loc de muncă înainte de a fi numit premier. Un atac subțire și disperat din partea unui om care-și dorea cu ardoare să preia instituția din port.
Strict legat de situația Autorității Navale Române, într-una din zilele școlii filosofale de pe Facebook, Mironescu a avut următoarea aserțiune: “De mizeria în care ne bălăcim, tot niște băieți de-ai noștri sunt responsabili… oameni înțepeniți într-o morcilă de incompetență și șpagă de ani și ani și ani. Au diluat personalitatea autorității până a ieșit un eunuc cu tărie de meduză… Poate urnim dracului ceva.”
După cum era de așteptat, aceste dezbateri facebook-iste n-au trecut neobservate, devenind muniție pentru opoziția PSD. Și nu din întâmplare, matiselile lui Mironescu se regăsesc azi în paginile Lumea Justiției, preluate în 13 aprilie sub titlul “Vela a făcut haos în port.”
Banii publici ai ANR se scurg în conturile unor fime deținute de “foști” șefi de instituții
Un raport al Curții de Conturi realizat la începutul anului trecut, citat de publicația G4Media în decembrie 2019, a scos în evidență modul în care, sume importante, sunt scurse din Autoritatea Navală Română în buzunarele unor firme private.
La acest capitol, raportul nominalizează societatea Euro River Transport SRL deținută, ce să vezi, tocmai de Laurențiu Mironescu, în asociere cu fostul său coleg de facultate și de dosar, Mircea Banias.
Conform sursei citate, Euro River face parte dintr-o listă scurtă de societăți abilitate de ANR pentru a controla navele, și a emite certificate Gas-Free și Hot Work (pentru lucrul cu foc deschis).
Astfel, în 2019, firma lui Mironescu a declarat o cifră de afaceri de aproximativ 2 milioane de Euro, administrarea ei fiind asigurată de soția sa, Adriana Carmen, Emil Banias și Emilian Macarie (fost șef al căpităniei Port Medgidia – Gara Fluvială). Înțelegeți disperarea lui Mironescu?
Consiliul Concurenței a dezgropat cartelul firmelor de pilotaj și remorcaj de manevră
Pe lângă afacerile personale, din anul 2013, Laurențiu Mironescu este și director la Compania de Remorcare Maritimă Coremar SA, societate deținută în proporție de 48.62 % de familia fostei deputate PDL, Maria Stavrositu (martorul lui Mironescu în Dosarul Portul).
În 2016, societatea Coremar alături de alte șase firme de pilotaj și remorcaj de manevră ce operează sub umbrela Administrației Port Constanța, a fost amendată de Consiliul Concurenţei pentru “înțelegeri şi abuz de poziţie dominantă.”
“S-a eliminat concurenţa în porturile Constanţa, Midia şi Mangalia, ceea ce a condus la blocarea intrării pe piaţă a altor operatori şi, implicit, la reducerea atractivităţii acestor servicii pentru potenţialii investitor.” Acestea sunt concluziile inspectorilor de concurență, publicate în urmă cu patru ani, în septembrie 2016. Raportul poate fi consultat aici.
Traian Băsescu, părintele cartelizării serviciilor portuare
Cartelizarea nu este o noutate la Constanța, problematica devenind una istorică, cu rădăcini în perioada 1999-2000.
Atunci, sub pretextul unei stări conflictuale, și anume că firmele private din port se piratează reciproc, fostul ministru al transporturilor, nimeni altul decât Traian Băsescu, a feliat zonele de pilotaj în urma unor licitații cel puțin discutabile.
Această “împărțeală” s-a făcut prin H.G.167 din 13 martie 2000 și a generat un scandal cât casa, deoarece multe firme cu tradiție din port și-au văzut pierdută poziția dominantă în favoarea unora mai apropiate conducerii de atunci a ministerului.
Din partea ministrului transporturilor, Hotârârea cu pricina din anul 2000 a fost semnată de secretarul de stat Adrian Gheorghe Marinescu, evident întâmplător acesta fiind inculpat alături de Băsescu în celebrul Dosar Flota intrumentat de PNA/DNA.
Și tot din întâmplare, în etapa 1999 – 2001, director general și președinte al Consiliului de Administrație al Portului Constanța era, ce să vezi, tocmai Laurențiu Mironescu. Avea doar 31 de ani.
Această stare de fapt avea să fie scoasă la lumină ani mai târziu, în august 2016, printr-o investigație a Consiliului Concurenței, în care se arată următoarele: “În perioada 2000 – 2008, serviciul public de pilotaj s-a realizat prin concesionarea acestuia de către Ministerul Transporturilor, societăţilor de pilotaj – câte un concesionar în fiecare din cele patru zone portuare, Constanţa Nord şi Sud, Midia şi Mangalia; în această perioadă, concesionarii au aplicat tarifele de pilotaj stipulate de Ministerul Transporturilor în Anexa nr. 9 la Caietul de sarcini al concesiunii.” Pentru cei interesați să aprofundeze subiectul, documentul este disponibil AICI.
Dacă nu schimbăm oamenii, nu ne schimbăm soarta
Relația apropiată dintre familiile Băsescu și Mironescu este deja de notorietate, fiind asumată inclusiv de fostul deputat Laurențiu Mironescu pe blogul personal.
Acesta a ținut să povestească cum, pe 1 iulie 1989, în timpul voiajului de practică, a acostat la dana 164 a portului Anvers, de unde a fost preluat de Traian Băsescu cu mașina agenției Navrom, și dus la un post telefonic pentru a discuta cu părinții aflați în țară: “M-a rugat taică-tu să te duc la un telefon, gagiule. Ai nevoie de ceva?” Așa descrie fostul deputat Mironescu dialogul dintre el și reprezentantul Navrom la Anvers, Traian Băsescu.
Absolvent al Școlii Superioare Militare de Marină, promoția 1965, Corneliu Mironescu, tatăl lui Laurențiu, a fost unul dintre cei mai apreciați comandați din vechea flotă “dispărută” a Navrom-ului.
Numit în 1987 șef de agenție la Istanbul – post pe care avea să-l ocupe până în 1992 – Mironescu se afla practic pe aceeași treaptă profesională cu Băsescu, dacă nu puțin peste, care ocupa atunci o poziție similară la Anvers.
O lună mai târziu, în august 1989, familiile Băsescu și Mironescu aveau să se reunească în vacanță la Poiana Brașov, acolo unde au luat masa la cunoscutul restaurant Șura Dacilor.
Cuvintele cheie: Petrov, Petromin, Petroklav
Și cum istoria are un farmec aparte, la patru luni distanță de la evenimentele amintite mai sus, în țară avea să izbucnească „revoluția” din 1989, controlul instituțiilor publice din Constanța fiind preluat de forțele Institutului de Marină Militară.
Și ca prin minune, tot “băieții de la flota comercială” aveau să organizeze noua putere locală, în frunte cu Traian Băsescu, Ion Jercan și Călin Dragomir Marinescu alias Shogun-ul (care se instalase în fotoliul de primar al Constanței).
La puțin peste an, după aprilie 1991, Băsescu era deja ministru al transporturilor, Jercan primul patron de firmă privată de shipping din Constanța (CONAV J & T), iar Marinescu director peste cea mai mare flotă de petroliere din istoria României (CNM Petromin). Din acest punct, cam toată lumea știe ce s-a întâmplat.
În anii care au urmat, relația simbiotică între Băsescu și moștenitorii flotei a funcționat aproape perfect. Și ori de câte ori, omul politic a avut probleme, gașca de la Constanța a sărit să-l apere.
Chiar și aunci când Băsescu a fost acuzat pentru prima dată de colaborare cu fosta Securitate, imaginea i-a fost spălată tot de colegii săi din Constanța.
Astfel, sub umbrela Ligii Căpitanilor de Cursă Lungă, vechiul său prieten, Corneliu Mironescu, alături de alți trei foști comandanți, a organizat o conferință de presă pe 11 septembrie 2006 special pentru a menționa că “nu au cunoștinte ca vreun coleg de-al lor” să fi colaborat cu fosta Securitate, înainte de 1989.
Participanții la eveniment nu aveau probabil de unde să știe, la acel moment, despre dosarul fostului lor coleg de la direcția de contrainformații a armatei, și despre existența acelor note semnate Petrov: “Eu nu am ştiut că acele contrainformaţii militare reprezintă Securitatea. Eu abia dupa Revoluţie am aflat de legatura contrainformaţiilor militare. Am crezut că este un serviciu subordonat comandamentului forţelor navale, așa scrie şi pe frontispiciu” avea să declare fostul președinte, în septembrie 2019.
Privind în urmă, oricine ar putea spune că așa erau vremurile anilor ’70. Din păcate, tot ce s-a întâmplat atunci a avut repercursiuni evidente asupra primilor noștri ani de capitalism: port, flotă, instituții de marină. Pe-Trov, Pe-Tromin, Pe-Troklav. Iar dacă ar fi după Mironescu, ar trebui să aibă și acum.