Magazinul universal Tomis a fost inaugurat pe 1 iulie 1973, la orele 9 dimineața, în prezenţa tovarășului Vasile Vîlcu, care era primarul municipiului și totodată primul secretar al Comitetului Județean Constanța al Partidului Comunist Român (PCR).
Construirea Tomis a făcut parte, la începutul anilor ’70, din vastul program de dezvoltare a rețelei de mari magazine din țara noastră, elaborat de fostul Minister al Comerțului Interior pentru cincinalul 1970-1975.
În cadrul aceluiași program au mai fost realizate magazinele universale „Trivale” din Pitești, „Putna” din Focșani, „Diana” din Tulcea, „Crinul” din Alexandria, „Muntenia” din Târgoviște, „Moldova” din Iași, „Modern” din Galați, „Central” din Vaslui și „Cozia” din Râmnicu-Vâlcea. Toate au rezistat timpului, și pot fi admirate și azi în centrele orașelor amintite.
Comerțul socialist se alinia astfel tendițelor din plan mondial, prin aducerea laolaltă a diferitelor categorii de produse, de la alimente perisabile la mobilier, instrumente muzicale și electrocasnice, în sistem de autoservire, direct de la raft.
Ne aflam practic la începuturile „consumerismului” în întreaga lume, capitol la care socialiștii le-au luat fața vesticilor, dacă observăm că primul mall din Londra, botezat „Brent Cross”, a fost inaugurat în 1976, la 3 ani după magazinul Tomis din Constanța.
În primăvara lui 2018 am traversat Londra în diagonală, special pentru a vizita acest centru comercial din nord-vestul metropolei britanice, despre care știam că simbolizează începuturile revoluției vânzărilor cu amănuntul.
Odată ajuns acolo, n-am fost foarte impresionat. Am recunoscut în schimb stilul arhitectural cu fațade blindate (închise), care s-a impus și la noi imediat după trecerea la capitalism.
Amprenta arhitectului Lucia Vlădescu
Proiectarea viitoarei clădiri a magazinului universal Tomis a fost încredințată, în 1970, arhitectului Lucia Vlădescu și echipei de specialiști alcătuită din: arhitect colaborator Lutfi Sefchi Sait, inginer structurist Constantin Verioti, inginer Ion Mladen, inginer Mihai Cărtuță, inginer D. Costăchescu și Nuri Regep, tehnician de instalații sanitare.
Designul mobilierului a fost realizat de arhitecții Valentin Zadunaischi, Mariana Polizu și M. Stan, iar corpurile și instalațiile de iluminat, montate pe mobiler, de inginerul D. Scărlătescu.
Aceștia erau angajați în perioada respectivă la Institutul de Proiectări Județean (IPJ) Constanța și în cadrul Institutului de Proiectare pentru Comerț (IPROCOM București) – instituție implicată, până în 1990, în proiectarea a tot ceea ce însemna operator economic din țara noastră (magazine, piețe, restaurante, hoteluri).
Din postura de angajat al Institutului Județean de Proiectări, arhitect Lucia Vlădescu și-a pus semnătura pe o mulțime de clădiri ridicate în Constanța, în perioada socialistă, dintre care amintim: hotelurile „Ucecom” din Eforie Nord și „Delta” din Tulcea, complexul comercial „Piața Filimon Sîrbu” de pe actualul bulevard I.C. Brătianu (fost Filimon Sîrbu) sau clădirea fostului „Grup Școlar Comercial” din strada Decebal.
Logo-ul Tomisului, sub canonul ionic al arhitecturii clasice
Identitatea vizuală sau „sigla” noului magazin Tomis este creația arhitectului Gheorghe Nica.
Deosebit de inspirat, acesta a ales ca simbol al noului centru comercial un capitel ionic grecesc, gravat în partea superioară cu numele cetății „Tomis”, în amintirea străvechilor civilizații poposite pe aceste meleaguri.
Până la urmă și profanul „Logo”, folosit curent în limbajul zilelor noastre, se trage din grecescul „Lógos” (cuvânt sau scop), interpretat filosofic ca „Planul Divin” (cuvântul sau planul Zeilor).
Din aceste considerente, coloana ionică a Tomisului trebuie interpretată prin ochii artistului, care s-a îngrijit ca noua marcă să aibă rezonanță istorică dar și religioasă deopotrivă.
Integrarea urbană, o problemă mai puțin filosofică
La nivelul anului 1970 se putea discuta deja despre o școală românească de arhitectură, dar practicienilor le lipsea totuși experiența unor proiecte comerciale de mari dimensiuni, la care plasticitatea influențează factorul economic, și invers.
Era cumva și normal să fie așa, având în vedere că până la jumătatea anilor ’60, singurele noastre magazine universale se găseau în capitală, fiind vorba de „Victoria”, „București” și „Vulturul de Mare”.
Astfel, fără a putea cuprinde în câteva fraze complexitatea problemelor pe care „uzina de comerț” le generează, o succintă trecere în revistă va cuprinde întotdeauna exprimările plastice, rezolvările tehnice, finisajul, mobilierul, intimizarea, decoraţia și nu în ultimul rând integrarea urbană a acestor construcții de mari dimensiuni.
Pentru Constanța anului 1970, unde zona centrală era populată de clădiri cu ferestre, instalarea unor volume închise (tip cutie), ar fi generat o rupere de ritm grosieră din punct de vedere urbanistic. Ori, arhitecții români aveau deja experiența magazinelor universale „Crinul” din Alexandria și „Diana” din Tulcea, acestea fiind cu fațade complet capsulate.
Observaseră astfel că, în pofida calităților funcționale, importantul volum arhitectural generat prin amplasarea noilor magazine, fiind total lipsit de ferestre, nu participă în suficientă măsură prin prezenţa sa, alături de celelalte clădiri reprezentative ale orașului, la mobilarea urbanistică.
Soluția „Neckermann” din Mainz
Cu alte cuvinte, dacă capsularea integrală a faţadelor oferă bune rezultate în exploatarea spaţiului interior, prin folosirea totală a perimetrului sălilor de vânzare, această soluție nu satisface din punct de vedere urban.
În fața acestei dileme, ce ridică inclusiv probleme morale, specialiștii însărcinați cu realizarea magazinului Tomis au căutat răspunsuri în lucrări similare realizate în țară dar și în arhitectura europeană de peste hotare.
S-au studiat astfel diverse centre comerciale, precum „Quelle” din Koblenz sau „Kaufhof” plasat în splendida zonă pietonală Marienplatz din München, fiind aleasă în final, ca variantă de inspirație, rezolvarea urbanistică oferită de magazinul “Neckermann” din Mainz.
N-a fost vorba de copierea unui proiect, cum greșit s-ar putea ințelege, ci soluția alternanței plin-fereastră (semiorb) în brâuri orizontale, cu unele întreruperi verticale prin care se obține o legătură minimă între sala de vânzare şi exterior, atât ziua, cât mai ales noaptea.
Din acest motiv, fațadele celor două magazine, Neckermann și Tomis, au ajuns să semene suficient de bine, într-o proporție în care până și serviciul Google Images le confundă.
Proiectarea fiind aproape gata, lucrările de construire au fost demarate în 1971, pentru ca în vara lui 1973 magazinul să poată fi inaugurat.
A fost amplasat în centrul oraşului Constanţa, pe strada Ştefan cel Mare, colț cu strada Mihai Viteazu, aproape de vadul tradițional al Pieței Grivița.
La final, magazinul a avut o suprafaţă desfăşurată de 11 000 m2, din care suprafață utilă 7 900 m2, iar suprafața sălii de vânzare 6 000 m2. Vitrată pe trei laturi, realizată pe structură din beton armat, cu planșee prefabricate tip, clădirea are parterul supra-înălțat față de trotuar fiind realizată pe cinci niveluri: subsol, parter şi trei etaje.
La interior, circulația pe verticală a fost obținută cu două scări principale și una secundară, scări rulante și lifturi, aprovizionarea fiiind făcută printr-o rampă amplasată la nivelul subsolului.
Pardoselile au fost realizate din mozaic, pereții cu tencuieli obișnuite, tavanul închis cu plăci fonoabsorbante, și iluminat fluorescent (Neon) cu lămpi aplicate aparent.
Tâmplăria exterioară a fost soluționată cu geamuri la nivelul parterului, iar la celelalte niveluri s-a folosit tablă ambutisată.
De asemenea, din motive economice, magazinul a fost dotat cu mobilier interșanjabil (care poate fi mutat de la un raion la altul), rezistent, perfect adaptat sistemului de vânzare cu alegere liberă (autoservire).
Raioanele au fost repartizate, pe niveluri, după cum urmează: la subsol produse alimentare, la primul etaj articole pentru femei şi copii, precum şi un baby-bar, la etajul al doilea articole pentru bărbaţi, țesături și decorațiuni interioare iar la ultimul etaj articole electrocasnice, de menaj, uz casnic, foto, muzicale și sport.
Nu în ultimul rând, în cadrul magazinului au fost organizate, în premieră la momentul respectiv, o serie de servicii specifice marilor centre comerciale, începând cu retușare vestimentară, remaierea ciorapilor, ceasornicărie și până la ghișeu de schimb valutar.
Magazinul a funcționat în acest sistem, cu dotările și serviciile prezentate, timp de 26 de ani, până la nivelul anului 1999, atunci când societatea Tomis SA a fost privatizată.
