Sunt locuri în România care, privite dintr-un anumit unghi și cu ochelarii buni de soare la ochi, te pot păcăli. Și, dacă ești pe dronă sau doar ai o imaginație sănătoasă, ai putea jura că ai în față Manhattan-ul. Numai că nu e. E Mamaia Nord. Iar asta, surprinzător, nu e deloc un lucru rău.
În ultimii ani, Mamaia Nord a devenit un magnet pentru cei care vor mai mult decât un simplu concediu la mare. Turnurile de sticlă și oțel, hotelurile care ating cerul Dobrogei și beach barurile care se întrec în design de revistă, toate au transformat această fâșie de litoral într-un mic laborator urban al contrastelor: între lux și kitsch, între vis și realitate, între New York și… Năvodari.
De ce ne place
Pentru că Mamaia Nord e ca un vis imobiliar care s-a încăpățânat să devină realitate. Și, între noi fie vorba, nu i-a ieșit deloc rău. Ai blocuri cu rooftop pools, restaurante care par teleportate din Dubai, și o viață de noapte care, în sezon, rivalizează cu marile orașe europene. Totul într-un amestec balcanic fermecător, unde Rolls Royce-ul poate fi parcat lângă o Dacie papuc cu pepeni.
Dar dincolo de fațadă, Mamaia Nord respiră ambiție. E o zonă care nu și-a cerut niciodată scuze că vrea mai mult. Că vrea să arate bine. Că vrea turiști cu bani, influenceri cu dronă și localnici care privesc cu un zâmbet ironic, dar mulțumit, cum „plaja lor” devine un brand.
Da, avem și suflet
Printre clădiri, găsești cafenele cu oameni autentici. Terase cu familii venite din toată țara. Copii care construiesc castele de nisip lângă umbrele cu șampanie Moët. E un amestec de România profundă și cosmopolitism aspirat, dar niciodată complet atins. Și poate tocmai asta e farmecul.
Viitorul?
Poate că nu va fi niciodată New York, dar nici nu trebuie să fie. Mamaia Nord are deja propriul skyline, propriul vibe și propriul vis. E un loc în care te poți simți plecat departe, fără să părăsești țara. Un loc unde apusurile pe mare sunt mai spectaculoase decât orice Instagram story și unde, din când în când, ai senzația că ești într-un film. Poate nu unul de Oscar, dar sigur unul care merită văzut.
