Dacă o ţine pe-a lui şi nu se pensionează înainte să-l pensioneze ANI definitiv, Traian Cristea are toate şansele să aducă staţiunea tineretului pe culmi similare de imaginaţie urbanistică, precum Caracalul.
Încă nu există, în Costineşti, macaraua închisă între blocuri, brutăria de pe strada Foametei, cimitirul de pe strada Învierii şi puşcăria de pe strada Libertăţii şi nici legenda urbană cu răsturnarea carului cu proşti. Dar câteva minuni create de primarul Cristea pregătesc o evoluţie viitoare, nu cu mult mai prejos decât cea caracaleană.
Drumul care pleacă de nicăieri şi duce… nicăieri
Recent, primarul din Costineşti a inaugurat un drum care pleacă de nicăieri şi ajunge… nicăieri, undeva în mijlocul unui câmp.
Această minune urbanistică are şi un panou informativ atârnat, în apropiere… la nici trei kilometri, pe un zid al fostului CAP care se căzneşte să rămână în picioare. Aşadar, panoul anunţă că ar exista un „şantier în lucru”, dar acesta nici că se zăreşte pe o rază de trei kilometri. Şi totuşi, undeva la mijloc de plai, între DN 39 şi limita vestică a staţiunii, a fost construită o şosea. Ca să circuli pe ea, trebuie să te aventurezi pe un drum de pământ, plin de gropi şi bolovani, cu viteza I preţ de vreo 20 de minute. Când plouă, mai bine stai acasă. Când te întorci, trebuie să te opreşti într-o spălătorie auto. Dar merită, pentru că nu deoseori ţi-e dat să vezi aşa ceva.
Şoseaua nu a fost dotată cu marcaje rutiere, pentru simplul fapt că are o lăţime de o bandă şi încă jumătate. Pe alocuri se lăţeşte cu alveole, bune pentru refugiere atunci când din sensul opus ar putea trece o altă maşină. După câţiva kilometri, drumul se opreşte în câmp deschis. Slobodă, gura lumii spune că singura utilitate a şoselei ar fi aceea că trece prin faţa unei ferme, care a răsărit, de câţiva ani, în câmpul cu cereale. Nimeni nu-l ştie pe proprietar, însă toţi îl bănuiesc… de inteligenţă. Că doar n-ar prăpădi Primăria lui Cristea o grămadă de miliarde să asfalteze uliţa oricărui fraier.
Potrivit datelor din panoul informativ, investiţia poartă denumirea de „modernizare a drumurilor de exploatare”. Beneficiarul ei este Comuna Costineşti, proiectant general este firma Amphion SRL din Constanţa, iar constructorul este Asocierea „Autoprima Serv SRL – Comprest Util SRL”. Acelaşi panou ne mai informează că termenul de execuţie este de 24 de luni, cu începere de la 22 martie 2013, până la… 22 iunie 2013. Dar cum or fi calculat geniile de la Primărie 24 de luni între martie şi iunie şi de câte mâini s-or fi ajutat ca să le numere pe degete?
Deşi panoul lui Cristea nu ne spune nimic despre valoarea investiţiei finalizate pe 22 iunie a.c., aflăm de pe internet că Primăria Costineşti a obţinut o finanţare, de 3.064.813 de lei, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, în scopul modernizării unor drumuri de exploatare. De ce n-a folosit Cristea aceşti bani pentru a extinde reţeaua existentă de drumuri publice şi a preferat să creeze o enclavă de asfalt în mijlocul câmpului?
În Costineşti, tarabele au trecere… de pietoni
O altă minune urbanistică a Costineştiului te întâmpină în plin centrul staţiunii. La intersecţia dintre strada Tineretului şi Aleea Litoral există o trecere de pietoni, proapăt marcată, care duce… direct într-un chioşc. Trversând strada, nu ajungi pe celălalt trotuar, ci într-o gheretă comercială care ocupă, în întregime, spaţiul destinat pietonilor. Situaţia durează de ani de zile, iar costineştenii s-au obişnuit cu ea. Câţiva mai comentează, pe internet, cu umor: „ar mai trebui să pună o tarabă şi pe partea cealaltă a străzii, asta ca să ştiţi că doar tarabele au trecere în Costineşti”; „ar trebui să pună taraba în mijlocul străzii şi iese un sens giratoriu. Aşa ar avea şi taraba aia un rost”.
Parcarea privată din mijlocul străzii publice
O altă situaţie demnă de imaginea caracaleană a Costineştiului a fost creată, de ceva ani, pe strada Meduzei, din zona epavei. Aici, un segment din drumul public, de peste 40 de metri liniari, a fost îngrădit de proprietarul unei pensiuni turistice, în scopul amenajării unei parcări private, după ce primarul Traian Cristea a închis ochii şi s-a făcut că plouă. Anterior, drumul permitea accesul rutier din strada Tineretului spre mare. Acum, dă direct în parcarea privată, obligând turiştii care vor să ajungă la plajă să ocolească pe alte străzi secundare. Totul s-a stricat începând cu anul 2005, când a început construcţia Vilei Oranj. Proprietarii pensiunii, soţii Mihaiela şi Niculae Oancea, deţineau un teren pe strada Pescăruşului, în suprafaţă de 700 de metri pătraţi, cumpărat de la Vasile Iancu, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 658/21.10.2002 la BNP Aurelia Ionaşcu.
Ulterior, soţii Oancea şi-au extins proprietatea, după ce au cumpărat un lot similar de la moştenitorii lui Ion Albuleţ, ajungând astfel să aibă o deschidere, de 40,34 de metri, pe strada Meduzei. La un moment dat, proprietarii şi-au tras gardul peste strada Meduzei, încorporând în proprietatea lor drumul public. În anunţurile sale publicate pe internet, firma Oranj Tur SRL – prin intermediul căreia soţii Oancea exploatează Vila Oranj – menţionează, printre dotări, şi o parcare privată, în suprafaţă de 500 de metri pătraţi. Nici o vorbuliţă despre faptul că, înainte, pe aici trecea strada.
