Este zarvă mare la Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV), după ce s-a aflat zilele trecute că monopolul instituit prin Ordonanța 42 din 1997 tocmai a fost spart de o societate privată din Constanța.
Astfel, liniștea noii conduceri a CERONAV a fost profund tulburată la aflare veștii că ofițerii de marină civilă români s-ar putea instrui de acum și în afara zonei de influență a Ministerul Transporturilor.
Pentru că, mult iubitul monopol legal se dovedește insuficient pentru a proteja CERONAV în fața tăvălugului tehnologic care face posibilă însușirea cursurilor din domeniul maritim și de la distanță. Cum? Șoc și groază.
Monopolul CERONAV, moștenirea lui Traian
România este printre puținele state, dacă nu singurul din Uniunea Europeană și din lumea civilizată, care mai păstrează încă un monopol legal asupra pregătirii și perfecționării cadrelor din marina comercială.
Acest domeniu este guvernat de OUG 42 din 28 august 1997, semnată de Traian Băsescu, completată prin OUG 74/2006, care la Art.5 prevede că “activitățile de perfecționare obligatorii în domeniu se desfășoară prin Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturile Navale – CERONAV, instituție publică aflată în subordinea Ministerului Transporturilor.”
Avem deci monopol negru pe alb, fără drept de apel, în pofida retoricii înșelătoare a conducerilor CERONAV, de ieri și de azi.
Desigur, la momentul promovării acestei Ordonanțe, țara noastră încă dispunea de vechea flotă de nave și totodată fostul ministru Băsescu a urmărit să le facă pe plac prietenilor săi din Constanța.
Deși este caducă, dintr-o epocă în care nici internet nu aveam, această lege este perfect valabilă și-n prezent. Chiar dacă omenirea a străbătut deja era digitală spre epoca Inteligenței Artificiale, ofițerii români din marina civilă sunt încă obligați să-și facă pregătirea periodică la un singur furnizor educație, acela fiind CERONAV. De ce? Pentru că așa a gândit Băsescu în 1997 că este oportun.
Acesta fiind decorul în care ne vedem obligați să operăm, vă puteți imagina cam la ce înălțime au sărit caschetele atunci când s-a aflat că un fost ofițer din Marina Militară și-a permis să atenteze la suculenta fleică a CERONAV-ului.
Astfel, încă de la finalul anului trecut, societatatea GIMET EUROPE SRL și-a propus să furnizeze cursuri de instruire, necesare dar nu obligatorii, pentru ofițerii marinei comerciale.
GIMET folosește în acest scop o platformă de “e-learning” prin intermediul căreia pune la dispoziția celor interesați cursuri STCW, Safety Training, cursuri NON-STCW și cursuri pentru Management Operațional la bordul navei.
GIMET ar însemna “Global Institute for Maritime Education and Training”, acest centru fiind certificat ISO și afiliat “International Association of Maritime & Shipping Professionals” și “International Association of Maritime Institutions.”
În România platforma GIMET este reprezentată de societatea GIMET EUROPE SRL, deținută de următoarele cinci persoane fizice: Stelian Cojocaru – cetățean român, Julian Smith Padilla – cetățean panamez, Rene Smith Padilla – cetățean panamez cu rezidență americană, Roberto Smith Padilla – tot cetățean panamez rezident în SUA și cetățeanul grec Pinagiotis Kirnidis.
Din pespectiva capitalului social, Stelian Cojocaru deține 30% din afacere, diferența de 70% fiind împărțită între ceilalți asociați enumerați anterior, în timp ce Cojocaru deține și poziția de administrator.
Deranjul este cu atât mai mare având în vedere cu asociatul român al centrului GIMET, Stelian Cojocaru, este fost consilier în Ministerul Transporturilor la cabinetul a doi foști secretari de stat, Nicu Buica și Valentin Preda, dar și fost angajat al Autorității Navale Române.
În plus, în perioada în care activa în Ministerul Apărării, Cojocaru a fost lector la Academia Navală, atașat militar din partea României pe lângă comandamentul de arme întrunite al NATO de la Napoli și șef al biroului de planificare strategică al Marelui Stat Major.
Nu în ultimul rând, Stelian Cojocaru este fost președinte și asociat al “Colegiului Nautic Român” (CNR), înființat în 2010 și închis prin 2018, care s-a vrut un concurent și totodată o alternativă la învățământul de marină de stat.
