De ceva vreme încoace, printre colegii mei din presă, unii dintre ei, nu toți, că n-ar fi corect să generalizez, circulă cu insistență o bârfă: că aș fi omul lui Florin Mitroi, președintele Consiliului Județean Constanța. O etichetă aruncată ușor, cu o lejeritate suspect de interesată.
Dincolo de această poveste puerilă, cred că e momentul să spun câteva lucruri clar și fără ocolișuri.
1. Când e de criticat, îl critic. Și o fac public, fără menajamente.
Nu trebuie să mergem prea departe în timp, săptămâna trecută, în direct la Dotto TV, am spus limpede: realizările Consiliului Județean, sub conducerea actualului președinte, sunt încă modeste, în raport cu ambițiile afișate.
L-am criticat și atunci când l-a numit pe fratele primarului din Agigea în ATOP, un gest discutabil, pe care nu am ezitat să-l taxez.
Și o voi face din nou, ori de câte ori va greși.
Pentru că eu sunt omul propriilor convingeri, înainte de a fi omul cuiva.
2. Insistența cu care se rostogolește această bârfă spune, de fapt, altceva.
Pare că niște oameni, mici, dar foarte agitați, se simt amenințați de simpla posibilitate ca eu să comunic cu Florin Mitroi. Asta, sincer, mă distrează.
Pentru că, nu-i așa?, în pomul uscat nu dă nimeni cu pietre.
Poate tocmai de aceea, încep să cred că ar trebui să vorbesc mai des cu Florin Mitroi.
Adevărul e că ne auzim rar, mult mai rar decât și-ar imagina bârfitorii, dar da, trebuie spus clar: Florin Mitroi are meritul rar de a răspunde la telefon, oricând îl suni. Zi, noapte, sărbătoare sau zi de lucru. E o normalitate de mult uitată prin funcțiile publice din Constanța.
3. Adevărul e mai simplu decât își doresc unii să fie.
Sunt voci care așteaptă, poate chiar cu disperare, să fiu extrem de critic cu Florin Mitroi, așa cum am fost cu alți politicieni din județ.
Mi-e teamă că vor fi dezamăgiți.
Pentru că până acum, și o spun cu toată obiectivitatea pe care ți-o dă jurnalismul de investigație, nu am găsit combinații cu banii instituției.
Nu și-a umplut biroul cu rude, prieteni sau membri de partid.
Nu pare să confunde Consiliul Județean cu un trofeu personal.
Omul e, cel puțin până acum, pus pe treabă. Pe lucruri mari. Și când direcția e bună, nu văd de ce aș fi agresiv. Doar ca să par imparțial? Doar pentru a hrăni niște orgolii meschine?
Nu e cazul. Nu acum.
Constanța are prea mult de recuperat ca să ne irosim energia în scenarii sterile. Dacă la Consiliul Județean se lucrează bine, voi fi primul care spune asta cu voce tare. Și dacă ceva va deraia, voi fi primul care semnalează.
Până atunci, vă las cu acest adevăr simplu: nu sunt omul nimănui. Sunt omul care crede în presă liberă, onestă și responsabilă. Restul e bârfă.
Dorian Hapurnea
