Conducerea Consiliului Judeţean Constanţa a descoperit la staţia de asfalt a Regiei de Drumuri şi Poduri (RAJDP) caleşti, hamuri, costume de călărie, utilaje defecte şi mese de petreceri. Un tablou dezolant care exprimă lapidar situaţia de totală inadecvare a regiei de drumuri la realităţile actuale. Caleştile din curte sunt, totodată, şi o expresie a faptului că regia a ajuns de căruţă, aşa cum se spune în popor despre lucrurile care abia se târâie.
De la sfârşitul anului 2015, RAJDP se află în procedură de insovenţă, urmând un plan de reorganizare admis de judecătorul sindic, având ca atare un administrator judiciar care supraveghează planul şi unul special care îl implementează. Toate aceste lucruri sunt cunoscute noii conduceri a Consiliului Judeţean. Deşi preşedintele Horia Ţuţuianu şi vicepreşedintele Claudiu Palaz – cel care coordonează problemele de infrastructură şi de administrare a domeniului public şi privat al judeţului – au promis încă de la prima conferinţă de presă că vor prezenta o analiză detaliată a situaţiei şi soluţii pentru viitor, deocamdată nu avem decât pozele dezastrului. Şi mai avem ceva: declaraţia preşedintelui Ţuţuianu despre intenţia de a scoate regia din administrarea judiciară şi de a o rentabiliza, precum şi declaraţia vicepreşedintelui Palaz că angajaţii nu trebuie lăsaţi pe drumuri.
În esenţă, cei doi şefi spun (deşi cu alte cuvinte) că salvarea regiei şi a locurilor de muncă sunt scopuri absolute, care se impun fără nicio demonstraţie, la fel ca dogmele religioase. După cum puteţi observa, aceste scopuri nu au fost suspuse unei dezbateri, cu publicul şi specialiştii, ca să ne lămurim cu toţii dacă este bine şi util să salvăm regia, cât ne costă şi cât durează. Regia de drumuri nu este o valoare absolută, nu este ca viaţa unui om, pe care trebuie să o salvăm indiferent de eforturi. Mai degrabă, această regie este ca o maşină stricată, care poate fi reparată sau nu. Şi tocmai de aceea, nimeni nu ne poate spune, înainte de a avea un deviz estimativ, că a luat decizia să o repare. În astfel de operaţiuni, costurile sunt importante. Însă de costurile redresării regiei nu s-a vorbit până acum în spaţiul public. O vom face noi, mai jos, ca să arătăm cât de utilă este o dezbatere publică, pleacând chiar de la principii.
În primul rând, opinia publică ar trebui să ştie că regia de drumuri are 120 de creditori. 120 de firme care au prestat diferite servicii sau au livrat diferite bunuri, fără a fi plătite de administratorii numiţi politic, pe vremea administraţiei Constantinescu! Creanţele admise în tabelul preliminar însumează 71.916.249,09 lei, ceea ce înseamnă aproape 16 milioane de euro. Printre „ţepuiţi” se află chiar Consiliul Judeţean Constanţa cu suma de 20.152.407,55 de lei, bugetul de stat cu 21.100.089 de lei, Unicredit Leasing Corporation SA cu 7.445.978,07 lei, Banca Transilvania cu 5.310.504,16 lei, Rompetrol Downstream SRL (furnizor de combustibili) cu 1.766.046,13 lei, Vega 93 SRL (apaţinând gălăţeanului Cornel Istrate, unul din „regii asfaltului” din România) cu 1.571.199,76 lei, Topocad Serv SRL (societatea care a cadastrat drumurile judeţene) cu 1.153.238,71 de lei etc. Regia înregistrează datorii către proprii salariaţi de 770.990 de lei.
În plus, numele RAJDP figurează într-un proces penal deschis la iniţiativa DNA. Procurorii anticorupţie i-au trimis în judecată pe fostul preşedinte al CJC, Nicuşor Constantinescu, şi pe fostul director al regiei, Adrian Gâmbuţeanu, pe motiv că nu au permis, timp de trei ani, controlul Curţii de Conturi la RAJDP. În perioada 2009-2011, când s-a sustras de la controlul legal, regia a beneficiat de alocaţii bugetare de la Judeţ de 212.796.105 lei, ceea ce înseamnă peste 47 de milioane de euro. Bani de o autostradă, prăpădiţi pe lucrări de mântuială şi plăţi aberante, pe care inculpaţii au şi vrut să le ascundă de ochii auditorilor de conturi.
Lipsa de rentabilitate a regiei este demonstrată cu vârf şi îndesat de cifrele oficiale. Potrivit bilanţurilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, RAJDP a obţinut în anul 2014 un profit de 447.312 lei la venituri de 46.026.277 de lei. Apoi, în 2015, a înregistrat o pierdere de 16.046.765 de lei, la venituri de 21.346.448 de lei. În cel mai bun an din istoria ei, respectiv în 2011, regia a obţinut un profit de 2.098.383 de lei, în baza unor venituri (în mare parte alocaţii bugetare de la CJC) de 159.575.239 de lei. Ca să acopere datoriile care au băgat-o acum în insolvenţă, regia ar trebui să aibă 34 de ani consecutivi cu cifrele din 2011, deşi, între timp, după cum se vede, a cam luat-o la vale, cu pierderi şi datorii imense. Poate Judeţul să aloce 34 de ani la rând câte 160 de milioane regiei, ca să se redreseze? Este utilă această cheltuială? Este în folosul comunităţii? În 34 de ani se nasc trei generaţii, cu trei cicluri distincte de învăţământ. Otrăvim viitorul a trei generaţii, doar pentru o redresare potenţială? Şi, până la urmă, ce redresăm? Căci la nivel naţional, regiile judeţene de drumuri s-au închis rând pe rând, cu doar câteva excepţii, cele mai multe intrând în faliment încă din anii 90.
Scopul nostru, ca plătitori de taxe, este să avem drumuri bune, nu să plătim sume gigantice ca să peticim găurile lăsate de Nicuşor Constantinescu şi ai lui în contabilitatea regiei publice. În procedura insolvenţei există şi soluţia finală: antrenarea răspunderii patrimoniale a celor vinovaţi. Să aducă banii de acasă, nu să acoperim noi, cei mulţi, incompetenţa şi lăcomia lor şi astfel să-i scăpăm de răspundere. Iar drumurile se pot repara şi cu firme private, alese prin licitaţie, în condiţii mai bune de preţ şi calitate.
În sfârşit, dacă totuşi este bună şi utilă salvarea RAJDP, avem nevoie de argumente, nu de scopuri impuse dogmatic şi emanate dintr-o viziune socialistă. Repetăm: regia de drumuri nu este ca viaţa unui om, să o salvezi indiferent de eforturi. Ea este ca o maşină stricată, despre care nu putem spune, din principiu, că o reparăm, înainte să ştim cât ne costă această operaţiune şi cât durează. Va urma!
