Vi-l mai amintiți pe arbitrul Sebastian Colțescu și scandalul monstru pe care l-a declanșat în timpul meciului Paris Saint Germain-Istanbul Bașakeșir din Champions League, pentru că s-a referit la oficialul echipei turce, Pierre Webo, cu formula „that black guy” sau „the black one”? Chiar dacă UEFA a recunoscut că arbitrul nostru nu a folosit termenul „black” în sens rasist ci doar pentru ca Webo să fie identificat mai ușor, Colțescu a fost suspendat din competițiile UEFA până la finalul sezonului fotbalistic 2020-2021.
Vă mai amintiți de mișcarea „Black Lives Matter”, pornită în 2013 în SUA ca protest față de achitarea lui George Zimmerman în procesul care i-a fost intentat pentru împușcarea mortală a tânărului afro-american de doar 17 ani, Trayvon Martin? Dar de mini-războiul civil purtat pe străzile din SUA sub egida BLM, după asasinarea lui George Floyd de către polițistul Derek Chauvin? Sau de campania „kneel down” în sport, derulată sub aceleași inițiale și cu același mesaj anti-rasist față de rasa negroidă?
Ei bine, în tot acest context în care negrii au fost ținta sau motivul, JO de la Paris intră în istorie prin fixarea unei noi borne a rasismului care cuprinde toate celelalte culori ale pielii. La foarte scurt timp după controversata decizie prin care Ana-Maria Bărbosu a fost deposedată samavolnic și, din fericire, doar temporar de medalia de bronz obținută la sol în favoarea americancei Jordan Chiles, cea mai galonată gimnastă a tuturor timpurilor, Simone Biles, a făcut o declarație uluitoare. Întrebată de un jurnalist de ce ambele gimnaste din SUA au făcut o reverență în fața câștigătoarei, brazilianca Rebeca Andrade, aceasta a spus că[1]: „first, it was an all black podium, and it was very exciting for us”. Colega sa, fosta și pe nedrept purtătoarea medaliei de bronz, Jordan Chiles, a întărit afirmația lui Biles: „first, it was an all black podium”.
Deci, „first”, adică cel mai important lucru a fost „culoarea” podiumului, nu compoziția medaliei. Spre deosebire de Colțescu al nostru, suspendat doar pentru că i-a spus negrului că este negru, în cazul lui Biles și Chiles nu a existat niciun fel de reacție publică de condamnare fermă a celor două declarații rasiste, de unde tragem concluzia că doar negrul are dreptul să își spună negru, albul nu. Culmea, după decizia TAS, atât Jordan, cât și sora ei, au acuzat existența rasismului, însă în sens invers; până atunci, adică până la retragerea medaliei, „all black podium”, no white, no red, no yellow, no nothin’,era „exciting”.
Haideți să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă după finala la 200 m. liber, câștigată în fața britanicului Matthew Richards și americanului Luke Hobson, David Popovici ar fi spus: „it was an all white podium, and it was very exciting for us”? Sau ce s-ar fi întâmplat dacă, după modelul Colțescu, un alb ar fi spus: „it was an all black podium?” Probabil că s-ar fi dezlănțuit iadul propagandist al rasismului bun, de tip BLM, pentru care doar protecția, respectiv supremația unei anumite rase trebuie clamată.
Evident, nu există nici rasism bun și nici rasism rău, ci doar rasism care, în esență, este rău, și care trebuie sancționat fără echivoc. În cazul de față, lui Simone Biles și Jordan Chiles nu li s-a arătat nici măcar obrazul, întrucât se află sub steagul celui mai puternic stat din lume, patria BLM.
Slavă Domnului că mai există și oameni integri, care nu s-au temut să corecteze nedreptatea făcută sportivei noastre, și care ar trebui să devină model de acțiune și atitudine față de orice derapaj rasist, indiferent de numele și naționalitatea autorului, în cazul de față Simone Biles și Jordan Chiles.
[1] https://edition.cnn.com/2024/08/05/world/video/simone-biles-jordan-chiles-olympics-gymnastics-brazil-digvid