Rareș Ion, cunoscut de prieteni drept „Castron”, a murit în direct, pe TikTok, în timp ce sute de oameni asistau LIVE la sfârșitul său transmis pe internet ca un spectacol grotesc. A murit lent, în chinuri, în timp ce prietenul său, Tudor Duma zis „Maru”, filma. N-a oprit camera. A continuat. Iar rețeaua socială a permis difuzarea live-ului fără să-l întrerupă.
Nimeni n-a făcut nimic. Nici TikTok. Nici vreun vecin. Nici vreo instituție. Nici poliția, nici DIICOT, nici Protecția Copilului, nici Ministerul Sănătății. A murit în văzul tuturor și în tăcerea criminală a celor care ar fi trebuit să-l salveze.
O țară care îngroapă tineri, dar nu răspunde niciodată
Rareș avea 24 de ani. Era dependent de droguri. Nu a fost nici primul, nici ultimul. Corpul lui a fost găsit cu 6 substanțe de mare risc: metadonă, benzodiazepine, alfa-PVP. Un cocktail letal, obținut ușor, ieftin și distribuit în plină zi, sub nasul tuturor.
Tudor Duma, recidivist, condamnat anterior pentru trafic de droguri, a fost reținut abia după ce prietenul lui a murit. De ce? Pentru că în România poți vinde moartea, dacă o faci în doze „mici”. Pentru că anchetele durează, martorii dispar, iar legile sunt vechi, neclare și nesimțit de îngăduitoare cu traficanții.
TikTok, groapa de gunoi digitală
Cum este posibil ca un live în care un tânăr se zbate între viață și moarte, sub influența drogurilor, să ruleze nestingherit pe TikTok? Cum de nu există filtre, echipe, algoritmi sau măcar o minimă reacție umană? Răspunsul e simplu: pentru că banii vin din trafic. Restul nu contează.
TikTok, platforma preferată a adolescenților, a devenit un loc în care se injectează, se inhalează, se moare în direct. Iar ei — compania, moderatorii, sediile din Singapore sau Beijing — tac și încasează. Cu sânge pe servere.
Unde e statul român?
Rareș n-a murit doar din cauza unei supradoze. A murit din cauza unui stat care a abandonat generația tânără, din cauza unei societăți care preferă să scrolleze în loc să reacționeze și din cauza unor rețele sociale care monetizează moartea.
Trebuie spus clar: fiecare autoritate care n-a făcut nimic poartă o parte din vină. Fiecare decident care nu schimbă legea. Fiecare polițist care închide ochii. Fiecare parlamentar care votează legi slabe. Fiecare funcționar care spune „nu ține de noi”.
Nu-i mai lăsați să moară singuri, în fața telefoanelor!
Nu Rareș a fost rușinea. Noi suntem. Cu frica, cu tăcerea și cu nepăsarea noastră.
Nu mai vrem alte live-uri cu moarte. Vrem legi clare. Vrem acțiune. Vrem reguli stricte pentru platformele care găzduiesc astfel de abuzuri. Vrem prevenție, intervenție, justiție.
Pentru că Rareș putea fi oricare dintre copiii noștri.
Și nu avem voie să-i mai pierdem.
