Deși nu au trecut decât două luni de când Autoritatea Navală Română are o nouă conducere, după toate probabilitățile, directorul general urmează să fie înlocuit. Numit pe 4 decembrie pentru a patra oară în această funcție, surse apropiate conducerii speculează că starea de sănătate a pensionarului Alexandru Mezei se deteriorează cu repeziciune.
În mod excepțional, reactivarea lui Mezei ar fi fost motivată de concurența acerbă de pe piața bitumului, manifestată intens încă de anul trecut. Atunci, pe 15 iunie 2023, o navă sosită din Turcia, încărcată cu bitum, a solicitat să descarce la dana portuară 166, deși singura instalație specializată în operarea acestui tip de marfă se afla la dana 102.
Războiul bitumului din Portul Constanța
Din dorința de a plăti tarife de operare mai scăzute, armatorul navei, în colaborare cu proprietarul mărfii, plănuise descărcarea cu ajutorul unei instalații mobile plasate pe cheul danei 166.
Având în vedere că prin această metodă se încălca flagrant Regulamentul Portului Constanța, Autoritatea Navală Română, sesizată pentru a oferi o soluție, a emis o „negare” a cererii de descărcare în dana 166, obligând astfel nava să descarce la terminalul specializat aparținând societății Bitholder SRL.
Într-un context mai larg, contractele publice pentru reabilitarea infrastructurii rutiere din România, împreună cu perspectiva încetării conflictului din Ucraina și a reconstrucției țării vecine, atrag tot mai multe investiții în Portul Constanța pentru terminale și instalații specializate în operarea cu bitum.
Astfel, la finalul anului trecut, societatea Midia Internațional SA, care administrează 17 hectare de zonă portuară la Midia, specializată în operarea animalelor vii, a fost autorizată să “transbordeze” și bitum lichid, adică să-l descarce de pe navă direct în camioane.
Nu a durat mult până când situația să devină tensionată, lucru petrecut în momentul în care prima navă a ajuns să descarce bitum la Midia. Evenimentul a avut loc pe 12 decembrie, când tancul chimic „Kiymet Ana”, sub pavilion Liberia și administrat de o societate privată din Turcia, a descărcat bitum folosind serviciile firmei Midia Internațional.
Așa cum era de așteptat, operatorul Bitholder SRL s-a considerat prejudiciat și a solicitat imediat ca problema să fie tranșată de instituțiile și autoritățile publice competente.
Notificate punctual, atât Autoritatea Navală, cât și CN APM și Garda de Mediu au susținut că este perfect legal ca Midia Internațional să transbordeze bitum la dana Midia 8A, cu respectarea OMTI nr. 1750/2024 și în baza certificatului emis de ANR pe 20.11.2024.
Febra bitumului produce frisoane nebănuite
Pe lângă persoanele juridice deja menționate, ceva mai târziu și societatea de stat Oil Terminal, condusă de echipa formată din Viorel-Sorin Ciutureanu, director general, și Gabriel Daraban, director comercial, a mirosit oportunitatea afacerilor cu bitum.
Deși are o cifră de afaceri de 70 de milioane de euro și un profit anual de 3 milioane de euro, această societate deținută de statul român prin Ministerul Energiei, a ales să dezvolte un terminal de bitum în asociere cu un partener privat.
Astfel, ca și cum nu ar avea resursele financiare sau experiența necesară, Oil Terminal a lansat, în octombrie 2023, o procedură de selecție pentru identificarea viitorului partener de afaceri alături de care să dezvolte terminalul de bitum.
„Sunt șase oferte, inclusiv din partea unor companii globale serioase. Va urma o procedură de selecție competitivă și transparentă, așa cum și-a asumat conducerea Oil Terminal. Răspundem unei nevoi a pieței interne, pentru care România acoperă mai puțin de un sfert din producția necesară. În plus, este important să ne pregătim încă de pe acum, prin această investiție strategică, pentru efortul de reconstrucție a Ucrainei în anii ce vor urma”, declara la acel moment ministrul energiei, Sebastian Burduja (Sursa AICI).
Cele șase societăți menționate de ministru, care au depus oferte de asociere, erau: Takida Terminal SRL, Euronova Energies SA, Frial SA, OMV Petrom SA, Trafigura Pte Ltd. și Vitaro Energy SRL.
Oil Terminal, elvețienii și petrolul rusesc
În cele din urmă, în februarie 2024, a fost aleasă Euronova Energies SA, o societate înființată în 2013, cu sediul în Elveția, parte a Euronova Holding SA, grup de firme condus de elvețianul Christopher Slaboszewicz și de ex-iugoslavii Stephane Jovanovic și Nikola Mandic.
Conform unei anchete jurnalistice care citează surse din cadrul Serviciului de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova, Euronova Energies SA era implicată, în 2022, în tranzacții cu combustibil „între Rusia și Transnistria”.
Sub titlul „România contribuie, fără să știe, la alimentarea cu benzină și motorină a armatei ruse din Transnistria”, materialul citat a fost publicat în aprilie 2022 în cotidianul Timpul, care apare peste Prut:
„Euronova Energies SA este o firmă relativ mică și mai puțin cunoscută, dar care a câștigat mai multe licitații pentru cote de petrol în zona Urali, prin compania rusească de stat Zarubezhneft. Euronova Energies SA comercializează petrol în special în sud-estul Europei și în țările fostei Iugoslavii și are reprezentanțe în Geneva, Dubai și Novi Sad”, se mai precizează în ancheta realizată de jurnaliștii de la Timpul.
După încă șase luni, la sfârșitul lunii august, conducerea Oil Terminal anunța existența Acordului de Parteneriat semnat cu Euronova Energies SA, având ca obiect construirea unui terminal de bitum în Portul Constanța, despre care se susține că urmează să fie operat de Oil Terminal și „exploatat/utilizat exclusiv” de Euronova Energies SA, pe o perioadă de 10 ani.
Anunțul a fost făcut în contextul în care Oil Terminal este o companie listată la bursă și are obligația legală de a raporta Bursei de Valori București (BVB) asemenea contracte sau acorduri. Informația a fost apoi preluată de presa autohtonă, însetată de copy-paste, și rostogolită pe tot internetul.
În dinamica evenimentelor, investiția în noul terminal de bitum, precum și parteneriatul cu Euronova, au fost prezentate într-o manieră neutră, fără ca cineva să se întrebe de ce era necesar ca Oil Terminal să se asocieze cu o companie privată? Cum s-a ajuns tocmai la holdingul Euronova, strâns legat de afacerile cu petrol rusesc?
Nu ne mai place capitalismul
Este limpede de ce, pentru toți competitorii, a devenit extrem de important ca piața să nu fie “aglomerată” prin intrarea unor noi jucători în domeniul operării cu bitum. Mai ales că, după cum a constatat în nenumărate rânduri Consiliul Concurenței, în Portul Constanța s-a încercat mereu instituirea unor monopoluri locale în materie de servicii sau operare cu mărfuri.
Din acest punct de vedere, faptul că Midia Internațional a reușit să spargă bariera invizibilă a bitumului a constituit un puternic semnal de alarmă, atât pentru Bitholder, dar mai ales pentru Oil Terminal, care și-au văzut planurile de investiții puse în pericol.
Acesta este contextul în care, pe 4 decembrie 2024, Cosmin Dumitrache este revocat din funcția de director general al ANR, în locul lui fiind adus, aproape în pijamale, direct de la pensie, fostul director al instituției, Alexandru Mezei.
Șincan, primul la bursa zvonurilor
Însă, așa cum aveam să aflăm la câteva zile de la numire, Alexandru Mezei suferă de o boală complicată la ficat, capacitățile sale manageriale fiind puse sub semnul întrebării atât în interiorul instituției, cât și la nivelul Ministerului Transporturilor.
Se caută, așadar, un înlocuitor pentru actualul director general, iar figura cea mai vehiculată la “bursa zvonurilor” este, nu pentru prima dată, cea a șefului Căpităniei Midia, Florin Șincan.
Născut în 1973, Șincan a absolvit secția Marină Civilă a Academiei Navale la vârsta de 31 de ani, în anul 2004, perioadă în care activa deja în cadrul ANR. Ulterior, printr-un concurs organizat în 2014 de fostul director al instituției, Dumitru Catană, Șincan a devenit căpitan-șef de port la Midia.
Conform declarațiilor sale de avere, în aceeași perioadă, pe lângă alte proprietăți pe care le deținea, Șincan a reușit să achiziționeze două case a câte 160 mp fiecare, în Constanța, în doar doi ani, între 2013 și 2015. În timp ce situația achizițiilor este certă, confirmată prin declarațiile sale de avere, nu la fel de clare sunt sursele financiare.
Situații noi, relații vechi
Cu relații “neolitice” în sfera de influență a PSD Constanța, Șincan este finul lui Daniel Georgescu, fost director general al CN Administrația Canalelor Navigabile, în prezent director de exploatare în cadrul aceleiași societăți:
„Nu este nașul meu. Ne-a ținut doar lumânările la cununie”, s-a scuzat Șincan în 2022, atunci când cumetriile au devenit publice.
La rândul său, Daniel Georgescu este finul celebrului afacerist Sorin Gabriel Strutinsky, fost coleg și partener de afaceri al fostului primar Radu Ștefan Mazăre.
Elena Șincan, soția lui Florin Șincan, a lucrat până la începutul lui 2022 la departamentul de achiziții al Autorității Navale, pentru ca ulterior să-și „orienteze” transferul către Canale Navigabile, sub protecția nașului Georgescu.
La câteva luni distanță, după ce Florin Vizan a fost numit director general al Administrației Porturilor Maritime (CN APM), Elena Șincan s-a „transferat” din nou, devenind responsabilă de achiziții în cadrul Serviciului Achiziții Publice al CN APM. Ca la noi, la Constanța…
Peste toate acestea se adaugă și relația foarte veche dintre Șincan și Alexandru Mezei, fostul și actualul său șef. Aceste afinități subterane au devenit evidente după data de 24 noiembrie 2019, când nava „Queen Hind”, încărcată cu 14.600 de oi și furaje, s-a scufundat în acvatoriul Portului Midia în condiții extrem de discutabile.
Deși responsabilitatea șefului de port era evidentă – aspect remarcat inclusiv de fostul președinte Traian Băsescu, în direct la B1 TV – Alexandru Mezei a preferat să fie demis din funcția de director general al ANR, decât să-l schimbe pe Șincan din poziția de șef al Căpităniei Midia.
