Dacă susținerile președintelui Traian Băsescu sunt adevărate, Victor Ponta a fost recrutat de SIE la vârsta de 25 de ani devenind activ sub directoratul lui Cătălin Harnagea.
Fostul șef al SRI, Radu Timofte a susțint încă din 1997 că la SIE se fac afaceri în interes de grup și chiar poliție politică. După privatizarea Petromidia, Harnagea a devenit consilierul lui Patriciu la Rompetrol, iar ulterior consultant pentru EADS.
În 2010 generalul Talpeș a explicat legătura de afaceri dintre Harnage și grupul Patriciu precum și modul fraudulos în care s-a făcut privatizarea de la Petromidia. Dosarele EADS și Microsoft au în comun 9 firme și persoane fizice despre care structurile de informații au raportat la negativ.
Președintele Traian Băsescu i-a solicitat public premierului Victor Ponta să recunoască faptul că, în perioada 1997-2001, a lucrat ca ofițer pe ștatul de plată al Serviciului de Informații Externe. Chiar dacă pare o știre “bombă”, informația dată publicității de președinte nu este nouă, ea fiind vehiculată în mediile de presă on-line încă din Iulie 2013.
Atunci, senatorul Valer Marian a publicat o interpelare și două scrisori deschise prin care solicita premierului Victor Ponta să răspundă dacă, în 1997, în timp ce activa ca procuror a fost racolat în Serviciul de Informații Externe de către generalul Cornel Biriș și dacă a activat în unitatea deplin conspirată denumită “Umbre” sau “H”. Premierul nu a răspuns în 2013 senatorului, iar azi, după acuzațiile președintelui, Victor Ponta susține că și-a făcut doar datoria față de patrie – fără să explice concret dacă a lucrat sau nu pentru SIE.
Fostul șef al SIE, Teodor Meleșcanu a susținut public că singurul care poate cunoaște dacă Victor Ponta a fost sau nu recrutat de SIE în 1997 este directorul Serviciului de Informații Externe din perioada respectivă, adică Cătălin-Constantin Harnagea. N-au trecut nici două zile și numele lui Harnagea apare în mega-dosarul Microsoft-EADS. Pe 16 Octombrie casa lui Harnagea a fost percheziționată de procurori, fostul șef al SIE fiind unul dintre consultanții acordului dintre statul roman și EADS (The European Aeronautic Defence and Space Company NV), suspectat probabil de aranjamente “subterane”.
Vânzătorul de bilete ajuns șeful spionajului
Născut pe 1 Aprilie 1958 în București, Cătălin Harnagea a absolvit cursurile Facultății de Construcții Hidrotehnice din cadrul Institutului de Construcții București fiind angajat ulterior la societatea de stat EnergoConstrucția SA, unde a lucrat ca inginer constructor. După schimbarea de regim din 1989 a devenit ziarist specializat pe politică externă și a lucrat pe rând la mai multe ziare (“Jurnalul Internațional”, “Viitorul Românesc”, “Formula AS” și “România Liberă”) devenind în 1994 redactorul șef al Agenției de știri ARPress.
Din postura de gazetar, în primăvara anului 1996 se angajează șef de campanie pentru Victor Ciorbea care candida atunci la funcția de primar general al Bucureștiului. Ulterior devine coordonator între campania electorală a Convenției Democrate din România (CDR) și campania prezidențială a lui Emil Constantinescu. O dată cu venirea la putere a președintelui Emil Constantinescu, inginerul Cătălin Harnagea a fost numit, pe 1 Decembrie 1996, în funcția de consilier prezidențial pentru probleme interguvernamentale, neguvernamentale și administrație locală, cancelarie și protocol. În această perioadă are loc și coabitarea între Preşedintele Emil Constantinescu şi generalul Ioan Talpeş (atunci Directorul SIE), întreruptă la data de 31 Iulie 1997 când este numit noul Director SIE în persoana lui Cătălin Harnagea. Mandatul de Director al Serviciului de Informații Externe al lui Cătălin Harnagea acoperă perioada 1997 – 1 Febraurie 2001.
Timpul a dovedit că fostul director SIE s-a atașat mult de tabăra „profesioniștilor” precum Dan Voiculescu. În anul 2012, pe 28 Iulie, Cătălin Harnagea a fost prezent la postul de televiziune Antena 3 (patronat de familia Voiculescu) unde a precizat că “ziua de 29 Iulie 2012 poate să fie una istorică” cu referire la posibila suspendare a președintelui ales Traian Băsescu. Ziarist, consilier de campanie, artizat al privatizării Rompetrol în favoarea grupul Patriciu, apropiat de “mogulul media” Dan Voiculescu, în relații strânse cu diverși oameni de afaceri controversați, consultant asociat în contractual EADS, aceasta este schița socio-profesională a lui Cătălin Harnagea. Portretul merită închis cu o declarația a actorului Florin Călinescu, din 16 Iulie 2014 (la relansarea lui Dan Diaconescu în Direct pe ecranele televiziunii Romania TV), când a ținut să exemplifice ce înseamnă “viteză de ascensiune” în cadrul serviciilor de informații: “Vrei un exemplu? Ce făcea Cătălin Harnagea în Decembrie ‘89? Vindea bilete la Teatrul Mic, ca organizator de spectacole” a explicat Călinescu.
Un fel de afaceri, un fel de spionaj…
Printre cele mai controversate acţiuni ale lui Cătălin Harnagea, imediat după numirea sa în funcţia de Director al SIE, se numără şi „încercarea de acaparare” a acestui serviciu. Este practic momentul în care, în interiorul serviciilor române de informații se declanșează un mega-conflict, întins pe mai bine de zece ani. Pentru a reliefa mai clar resorturle acestor lupte intestine, iată ce scria presa de opoziţie din perioada respectivă: “După numirea în funcţia de Director SIE a lui Cătălin Hamagea, au urmat o serie de acţiuni care făceau parte dintr-un plan de acaparare a Serviciului de Spionaj de către noua putere instalată după anul 1996. Astfel: Este demis Generalul Comei Grigoraş. Totodată, Generalul loan Talpeş a fost compromis prin publicarea în presa scrisă românească a unui material despre afacerile derulate de fratele său Gheorghe Talpeş la Constanţa”.
Cu alte cuvinte, noul director SIE, Cătălin Harnagea, a declanșat în 1997 ample manevre de compromitere a unor persoane importante din conducerea serviciilor secrete, a unor generali cu ștate vechi de activitate. Atacurile au fost inițiate încă de la numirea lui Harnagea în funcția de consilier la Cotroceni. De exemplu, cu numai trei luni înaintea demiterii lui Ioan Talpeș de la conducerea SIE, ziarul “Săptămâna” care se publica la Chişinău, declanşează o operaţiune de denigrare a Generalului loan Talpeş, lăsând să se înțeleagă că aceste acţiuni provin de la foştii lucrători ai KGB-ului. Totodată, pe 28 Martie 1997, se publică un alt material în mass-media în care SIE este acuzat că ar fi implicat în activităţi mafiote. Conform articolelor publicate, ofiţeri ai SIE ar fi recuperat 11 milioane USD de la statul Ghana prin societatea privată I.R.M. International Ltd., aparţinând afaceristului Dan Fischer.
În realitate SIE ar fi avizat negativ implicarea firmei lui Dan Fischer în această recuperare de fonduri. Dar acest aviz negativ nu i-a împiedicat totuși, ulterior scandalului, pe Cătălin Harnagea şi pe Dorin Marian să participe la o mică escapadă la Monte Carlo, la invitaţia şi pe banii afaceristului Dan Fischer. În mod evident, războiul era pe față și avea la bază chestiuni de natură economică, spionajul fiind de fapt ultima problemă din agenda personajelor implicate.
Harnagea, de la SIE la Rompetrol
Pe 1 Febraurie 2001, o dată cu schimbarea puterii politice, Cătălin Harnagea este înlocuit de la conducerea SIE de Gheorghe Fulga din ordinul preşedintelui Ion Iliescu. Este momentul în care totul avea să iasă la iveală, miza războiului și jucători din spatele scenei. Astfel, după ce a lăsat fotoliul de director SIE, despre Cătălin Harnagea s-a zvonit că va lucra în sectorul privat, cel mai probabil în Statele Unite ale Americii (acolo unde s-a retras și afaceristul Dan Fischer). Cu toate acestea, după numai două luni, pe 27 Aprilie 2001, în ziarul Naţional, apărea următoarea știre din care redăm un scurt pasaj: “Cătălin Harnagea a devenit consilierul lui Dinu Patriciu, ca angajat la SC ROMPETROL SA. Cătălin Harnagea ocupă de puţin timp postul de consilier la Rompetrol, beneficiind de protecţia pe care i-o poate asigura liderul PNL, oferind în schimb o întreagă gamă de relaţii în spaţiul ex-sovietic şi în zona de interes controlată de Iran. Extrem de interesant este că, înainte de a pleca din SIE., Cătălin Harnagea a cerut date suplimentare unităţilor din subordine despre domeniul petrolier şi despre posibilităţile de exploatare informativă pe care SIE le are în acea zonă.”
Rompetrol este fosta companie Petromidia SA care opera rafinăria de la Năvodari, vândută de Fondul Proprietății de Stat (FPS), atenție, pe 31 Octombrie 2000, firmei olandeze The Rompetrol Group NV Societate Publică cu Răspundere Limitată controlată atunci, la vedere, de liberalul Dinu Patriciu (prietenul și colaboratorul lui Călin Popescu Tăriceanu). Practic, rafinăria a ajuns în proprietatea lui Dinu Patriciu cu numai 3 luni înainte ca Harnagea să fie demis din funcția de șef al SIE, pentru ca ulterior să-l regăsim angajat consilier chiar la Rompetrol sub aripa noului proprietar.
Această mișcare a făcut parte dintr-un plan de afaceri laborios, gândit în etape, cu mulți ani înainte. Drept argument, în 1999 aceeași firmă olandeză Rompetrol, achiziționase de la statul român prin FPS și Rafinăria VEGA din Ploiești. Ulterior, la începutul anului 2000, înainte de Petromodia, firma olandeză Rompetrol achiziționase PETROS din Ploiești – o companie specializată în servicii petroliere la sondă, redenumită Rompetrol Well Services. La nivelul anului 2012, Rompetrol Well Services era deținută integral de compania The Rompetrol Group NV și administrată de Palmer Capital Nederland NV prin intermediul firmei românești Palmer Capital Ro SRL din Cluj-Napoca (denumită anterior MIDDLE EUROPE INVESTMENTS SRL).
Conflictul Radu Timofte – Cătălin Harnagea, bubuiala serviciilor
În anul 1997 senatorul Radu A. Timofte a adresat o serie de sesizări atât Preşedintelui Emil Constantinescu cât şi Directorului SIE, Cătălin Harnagea. Radu Timofte încerca aparent să tragă un semnal de alarmă asupra abuzurilor ce aveau loc în cadrul Serviciului de Informații Externe. La momentul respectiv replica a fost promptă, demascarea acestor abuzuri în mod public poate duce la compromiterea instituţiei şi a unor cadre din componența acesteia. Patru ani mai târziu, în timpul campaniei electorale pentru Alegerile Generale din Noiembrie 2000, atenţionările sunt reluate, de această dată în spațiul public prin intermediul presei centrale.
Referitor la aceste atenţionări, senatorul Radu Timofte declara: “Lipsa mea de reacţie publică şi faptul că m-am rezumat doar la o atenţionare discretă a conducerii acestui serviciu au făcut ca domnul Cătălin Hamagea (Directorul în exerciţiu al SIE, la aceea dată – n.a.) să iniţieze şi să tolereze activităţi ce nu au nici o legătură cu misiunea de bază a SIE, aceea de a culege informaţii din exteriorul ţării pentru a realiza siguranţa naţională a României. Regret foarte mult că intervenţia mea este făcută acum în timpul campaniei electorale. Nu am dorit acest lucru şi sper din toată inima ca demersul meu să nu fie interpretat ca fiind campanie electorală.”
Axa București – Monaco
Legat de relațiile de prietenie dintre Directorul SIE, Cătălin Harnagea și afaceristul Dan Fisher senatorul Radu Timofte a mai declarat: “În cursul anului 2000, Cătălin Harnagea împreună cu amanta acestuia a făcut un sejour la Monaco fiind oaspetele lui Dan Fischer la proprietatea acestuia.”
În acest cadru special, printre alte subiecte s-a discutat şi posibilitatea ca Dan Fischer să intermedieze pentru Statul Román un credit în valoare de 300 milioane USD, credit destinat Ministerului Învățământului.
Proiectul urma să fie gestionat de Florentina Turba împreună cu Ionuț Costea – Secretar de Stat în Ministerul de Finanțe. Totodată este de remarcat că “amanta” lui Cătălin Harnagea despre care vorbea Radu Timofte era tocmai domnișoara Mărgărita Geică care deținea la data respectivă fucția de Director de Știri la postul Prima TV.
Cam în felul acesta se făceau afacerile pe axa București – Monaco, și numai așa au devenit mega-bogați afaceriști precum Burci (supranumit de presă “negustorul de copii”), Bitner sau Fisher, pe seama cărora s-au și construit ulterior multe legende. Se ridică întrebarea, care sunt cele 300 milioane USD despre care vorbea Radu Timofte și în ce fel servea acest credit Ministerului Învățămâtului, la nivelul perioadei 2000-2001 ?!
Radu Timofte primul care a vorbit despre „poliția politică” de la SIE
Acțiunile directorului SIE, Cătălin Harnagea au fost taxate la timp și cu precizie de senatorul Radu Timofte (viitor director SRI) care “fără interes” a lansat constant atacuri la adresa grupului amintit: “Cum este posibil ca domnul Cătălin Haranagea să-şi folosească subalternii, posibil ofițeri acoperiţi, în scopuri personale? Este sau nu aceasta o implicare politică? Este sau nu poliţie politică? Fac apel la serviciul de spionaj românesc, respectiv SIE să nu mai răspundă solicitărilor care vin în flagrantă contradicţie cu legea. Serviciul este în slujba ţării, iar cei care au fost duşi în eroare şi atraşi în acţiuni şi activităţi oneroase să revină la motivaţia pentru care au fost pregătiţi” a susținut Timofte.
Contraofensiva SIE: “Scandalul Radu Timofte – KGB”
Senatorul Radu Timofte nu s-a luptat degeaba cu “sistemul de la SIE” fiind numit pe 7 Februarie 2001 de către președintele Ion Iliescu în funcția de Director al Serviciului Român de Informații (SRI), asta după ce, în calitate de senator a fost șeful comisie de anchetă a operațiunii “Țigareta II Otopeni”. Chiar dacă relațiile dintre Radu Timofte și afaceristul Sorin Ovidiu Vîntu erau cunoscute la data respectivă, nominalizarea sa a fost confirmată și prin votul camerelor reunite ale Parlamentului. Cu toate acestea războiul dintre cele două grupări amintite a continuat.
La puţin timp dupâ nominalizarea lui Radu Timofte în fruntea celui mai important serviciu intern de informații, deputatul George Şerban, fost Şef al Comisiei Senatoriale de Control şi Supraveghere a SIE declanşează o campanie publică de compromitere a noului director SRI. Astfel, un material foto-copiat, fără antet, numâr de înregistrare şi semnătură, ajunge în posesia lui George Șerban, care îl pune rapid în circulaţie. Materialul în cauză i-a fost furnizat deputatului de către colonelul Constantin Sprianu, în fapt cel care îl și concepuse. La momentul respectiv colonelul Constantin Sprianu era activ în cadrul SRI-ului, chiar dacă fusese trecut în rezervă prima oară din acest serviciu în anul 1992.
Informațiile “scurse” se refereau la posibile realațiile de prietenie existente între Radu Timofte și foști rezidenți ai spionajului sovietic aflați la post în România înainte de 1989. Altfel spus, dosarul în cauză încerca să dovedească faptul că, în perioada în care Radu Timofte a activat ca ofițer de armată (1976-1988) acesta ar fi fost agent KGB (Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnoti – Comitetul Securității Statului).
Virgil Măgureanu i-a ținut spatele lu’ Timofte: „dosarul a fost fabricat”
Deoarece presupusa racolare de către KGB a ofițerului Radu Timofte s-ar fi petrecut înainte de 1989, la Comisia Parlamentară de Control a SRI a fost chemat pentru explicații profesorul Virgil Măgureanu (directorul SRI în perioada Martie 1990 – Aprilie1997). Cu această ocazie Virgil Măgureanu a declarant: “Documentul a fost lucrat în interiorul SRI. Cu certitudine a fost o scurgere de informaţii îndoielnice, dubitative, petrecute cu asentimentul cuiva de acolo, probabil la comanda unui factor politic. Radu Timofte nu a colaborat cu KGB pentru că el nu a făcut obiectul unei acţiuni speciale a Securităţii împotriva sa.”
Ipoteza lansată de Virgil Măgureanu în 2001 a fost confirmată și de Ioan Stan, președintele Comisiei Parlamentare de Control a SRI, care a susținut că s-au fabricat mai multe dosare: “Se pare că unor persoane din opoziţie cât şi de la putere li s-au fabricat dosare de spioni. Dosarul lui Radu Timofte a fost început în anul 1993 în perioada când Director al SRI era profesorul Virgil Măgureanu. El a fost definitivat şi redactat în anul 1998 în timpul lui Costin Georgescu. Există şi alte personalităţi politice cărora le-au fost fabricate documente false, dar numele acestora nu vor fi date publicităţii. Nu vrem să se ştie acest lucru, dar este posibil să se vorbească cu fiecare în parte”.
Generalul Ioan Talpeș versus Harnagea, Patriciu și Asociații
O dată cu perfectarea privatizării Petromidia s-a declanșat o nouă luptă, dusă mai bine de 10 ani, între generalul Ioan Talpeș și grupul de afaceriști români care preluse rafinăria. Merită precizat faptul că, la momentul privatizării companiei Petromidia generalul Ioan Talpeș era consilierul personal al fostului președinte Ion Iliescu care imediat după preluarea puterii l-a numit în fucția de Consilier Prezidențial (cu rang de ministru), Șef al Administrației Prezidențiale și al Departamentului Securității Naționale, membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țarii.
Din această poziție, Ioan Talpeș a pus la punct un dosar secret privind modul în care s-a vândut cea mai importantă rafinărie românească precum și personajele cheie din spatele afacerii. Ulterior, la începutul anului 2004, Ioan Talpeș și-a dat acordul ca un material realizat de Paul Sârbu, consilier în Departamentului Securității Naționale de la Cotroceni, să fie înaintat spre verificare procurorilor anticorupție.
Despre această investigație realizată de statul român la cel mai înalt nivel s-a aflat tocmai după 10 ani, chiar din gura generalul Ioan Talpeș. Astfel, pe 2 Martie 2010, în cadrul emisiunii “Nașu’” difuzată de postul B1 TV, generalul a făcut publice mai multe date din dosarul de anchetă.
Pe scurt, din cercetările întreprinse în anul 2001 de administrația prezidențială a rezultat faptul că, firma turcească AKMAYA fusese scoasă din competiția pentru achiziționarea Petromidia de oamenii directorului SIE, Cătălin Harnagea, special ca rafinăria să ajungă în plasa grupării Dinu Patriciu: “În vara anului 2000 licitația pe Petromodia a fost câștigată de firma turcească Akmaya la o sumă de aproximativ 280 milioane de dolari. Pe fondul acesta, în Septembrie s-a declanșat un alt scandal. Un reprezentant al firmei respective a fost prins când vroia să scoată din ţară nişte documente secrete privind Petromidia. Deci, firma respectivă câştigase licitaţia.
În mod normal devenise acum proprietarul; în mod normal avea dreptul chiar să aibă acces la documente de genul acesta pentru că… fusese concurent şi trebuia să ştie ce cumpără şi ce plăteşte. Ei, nu am prea înţeles cum de s-a putut lansa un asemenea scandal. Dar…el s-a lansat ! Dacă vă uitaţi în presa de la data respectivă veţi vedea că n-a fost ziar care să nu preia chestia asta: cu turcii care ne jefuiesc din nou. Şi… deodată băgaţi la răcoare, scandal, până când, am aflat eu după aceea, reprezentanţii firmei au fost obligaţi să renunţe la contract. Astfel, contractul a fost asumat pe şest de o mare firmă românească – Rompetrol – chiar la sfârşitul anului, chiar în momentul în care se făceau transferurile de putere dintre fostul guvern CDR şi cel care câştigase alegerile, respectiv PSD.”
Ioan Talpeș a povestit în încheierea prezentării acestui caz excepțional, că speța a fost cunoscută încă din 2001 de toate autoritățile competente ale statului, însă că interesele au fost chiar peste capul președintelui României: „Nu știu dacă șeful SRI, Costin Georgescu a fost implicat. Dar că Dorin Marian şi domnul Harnagea erau…”.
Harnagea și Dorin Marian plătiți de EADS pe consultanță
În dimineața zilei de 16 Octombrie 2014 locuința lui Harnagea a fost percheziționată de procurori, aceștia fiind interesați de un contract prin care Harnagea și Marius-Dorin Marian acordat consulanță concernului “European Aeronautic Defence and Space Company N.V.” (EADS). Contractul în cauză semnat de firma celor doi cu EADS s-a derulat în perioada 2006-2008.
Conform declarațiilor președintelui Traian Băsescu informații legate de posibile fraude privind contractele cu EADS și Microsoft au început să curgă încă din 2009: “Am știut de mult că sunt nereguli și la Microsoft și la EADS. Am luat date din urmă pentru că am avut tot dosarul și am constatat că 9 firme și persoane private, dintre cei care au purtat comisioanele sunt comuni în informările pe care le-am avut. Am găsit în Microsoft oameni pe care i-am regăsit în informări negative legate de EADS, făcute de structurile de informații” de explicat Traian Băsescu.
