După evenimentele petrecute recent în Delta Dunării, în localitățile Ceatalchioi și Plaurul, acolo unde au fost descoperite bucăți de drone și cratere, a devenit evident că spațiul aerian al țării noastre este la discreția rușilor. Ce înseamnă acest lucru?
Nu este un secret că rușii stau foarte bine la capitolul cercetare radioelectronică. Și s-au prins destul de repede că armata română nu poate nici măcar supraveghea stolurile de drone ce au ca țintă porturile ucrainene de la Dunăre.
În aceste condiții, nu mult le-a trebuit rușilor să realizeze că pot ataca porturile fluviale ucrainene dinspre România, adică folosind parțial spațiul nostru aerian. Această situație le este favorabilă rușilor, și în același timp pune în dificultate sistemul antiaerian al ucrainenilor, care nu pot trage chiar la liber, de teamă să nu lovească satele românești de peste Dunăre. Ați înțeles strategia rușilor?
Este limpede de ce, în toate filmările realizate cu telefonul de pe malul românesc, motoarele dronelor se aud atât de bine. Pentru că trec chiar pe deasupra capetelor noastre, peste satele românești din zonă.
Cei care filmează liniștiți aceste atacuri, nici nu-și imaginează la ce pericol se expun, având în vedere că antiaeriana ucraineană poate lovi în orice moment o dronă care să se prăbușească pe partea românească.
Dronele iraniene Shahed-136 folosite de ruși în războiul din Ucraina nu sunt pilotate de la distanță. Sunt doar programate să respecte un anumit traseu de zbor și să lovească într-un anumit punct. Navigația le este asigurată cu ajutorul sistemului GLONASS, dezvoltat încă din anii ’70 de Uniunea Sovietică, la care se adaugă un stabilizator giroscopic.
De partea cealaltă, ucrainenii se apără folosind mitraliere de calibrul 14,5mm, cu o rază de bătaie de 5km, dar care au o eficiență dovedită de doar 65% împotriva dronelor Shahed.
Aceste mitraliere sunt montate pe autovehicule tip papuc, pentru a se putea mișca rapid în teren, în timp ce, pentru ochire folosesc sisteme cu termoviziune asistate de un computer. Astfel, chiar dacă rușii lansează atacurile pe timp de noapte, ucrainenii pot lovi țintit, dar cu o rată a focului redusă.
Din aceste considerente, vecinii noștri și-au dat seama destul de repede că eficiența de 65% nu este nici pe departe mulțumitoare, fiind necesare dotări cu tehnică militară ceva mai sofisticată.
S-a ajuns la concluzia că tancurile Ghepard, înzestrate din fabrică cu sisteme anti-aeriane care folosesc muniție de 35mm, ar putea contracara mult mai eficient valurile de UAV-uri lansate de ruși.
Apare însă o problemă: odată ce începi să tragi spre țărmul românesc al Dunării cu proiectile de 35mm este posibil să produci victime colaterale, situație pe care Ucraina, evident, nu și-o dorește.
Așa se face că, armata română s-a apucat la jumătatea lunii Septembrie să construiască adăposturi antiaeriene betonate în Delta Dunării. Nu de frica atacurilor rusești cu drone, ci pentru a oferi civililor din zonă o protecție în cazul în care sunt surprinși în timpul unei confruntări.
Armata noastră, patrula păcii
În circumstanțele descrise, este firesc să ne întrebăm noi cum ne apărăm? N-ar fi oare mai eficient ca armata română să distrugă dronele care violează, la modul programatic, spațiul nostu aerian?
La acest capitol, colonelul în rezervă Tudor Păcuraru, care a activat timp de 20 de ani în Serviciul Român de Informații (1996 – 2006), specializat în analiza și sinteza informațiilor, a explicat probabil cel mai bine situația tragică în care se află, la acest moment, armata română:
“Am ajuns în pragul anilor 2020 cu o armată care are tancuri T-55 din 1955. Cu avioane MIG-21, retrase de la zbor abia în primavara acestui an. Acest avion MIG-21 a fost ultima realizare a lui papașa Stalin, cu primul zbor în 1952.
Deci o colecție de vechituri față de care ucrainenii n-au manifestat nici cel mai mic interes. Ei au scos acum 20 de ani din dotare MIG-ul.
Ne-am ales cu niște F16, care, după cum s-a văzut de 1 decembrie nu pot pleca dacă dă o zăpadă. Și ne-am mai ales cu niște transportoare Piranha, de ultimă generație, care după cum s-a văzut sunt chiar submarine. Când le bagi în Dunăre se duc direct la fund. Noroc că n-au murit oameni acolo. Deci situația este jalnică și continua să fie jalnică.
Avem și noi mitraliere de 14,5mm, dar nu avem sistemele de ochire [cu termoviziune – n.a].
Orice aprobare de tehnică trebuie să treacă prin Parlament, unde opinia este cea cu desființarea armatei, cu salariile nerușinate și alte concepte de genul acesta.
NATO suntem noi. Noi avem în pază și apărare bucățica asta de litoral. Dar clasa noastră politică a ajuns la concluzia că trebuie să se predea, să capituleze rușinos și prima etapă de capitulare este debandarea armatei. Este o formă de capitulare” a explicat Tudor Păcuraru, pe 15 septembrie, pentru Noua TV.
Primele douăzeci de tancuri T-55, de pe vremea lui Stalin, au fost scoase la vânzare în 2020, iar o nouă serie a fost vândută la licitație de Romtehnica chiar în vara acestui an.
Tot anul acesta, pe 15 mai, au fost scoase din uz, după 61 de ani, avioanele de luptă MiG-21 LanceR. Iar anul viitor urmează să fie casat și unicul Antonov An-26 din dotarea Forțelor Aeriene, destinat transportului de echipamente, vechi și el de 50 de ani.
Pe scurt, la capitolul apărare și atac aerian, România se bazează pe 17 avioane F16 și pe 21 de elicoptere PUMA Socat. În rest, Forțele Aeriene mai dispun de niște avioane Spartan pentru transport, câteva drone Shadow-600 achiziționate de la americani, și cam atât.
Zona de interdicție aeriană între Sulina și Galați
Situația în care se află armata noastră și implicit celebrul “Flanc Estic” i-a determinat pe americani să trimită în zonă vreo două avioane F-16 capabile să determine ține termice de la zeci de kilometri. Adică să poată observa atunci când vin dronele spre Ucraina, și eventual să dea alarma pentru RoAlert-ul românesc.
Și elicopterele noastre PUMA Socat pot detecta ținte termice, însă doar de la 5km depărtare, fiind astfel complet ineficiente pe linia prevenției.
Așa s-a ajuns ca între Sulina și Galați să avem o zonă de interdicție aeriană. Pentru că, în lipsa altor soluții, pe 14 septembrie țara noastră a decis să-și închidă spațiul aerian din nordul Dobrogei, la granița cu Ucraina, pe o adâncime de 20-30 km în interiorul spațiului aerian național:
“Astăzi când vorbim, între Sulina și Galați este o zonă de interdicție aeriană asigurată prin poliția NATO, până la 4000 de metri altitudine ca să nu afecteze coridoarele internaționale. Deci problema Marea Neagră a devenit și pentru Ucraina mult mai complicată. Din acest punct de vedere este atipic să nu vorbești cu vecinii. În satele din jurul acelor zone portuare sunt etnici români. Atacul Moscovei are în vedere proximitatea geografică. Intră în negarea plauzibilă, cum se numește” a explicat Cristian Diaconescu, diplomat de carieră și fost ministru de externe, pentru EVZ, pe 11 octombrie 2023.
Suntem trădați din interior
Dacă ați avut răbdare să citiți până aici, vă întrebați probabil cum a ajuns țara asta în așa hal?! Un posibil răspuns ne vine tot de la rezervistul SRI, Tudor Păcuraru, care susține că suntem trădați chiar din interior de o parte a clasei politice aservită unora din prin fosta Securitate.
“Vina pentru această situație, pe care eu o consider subversivă, aparține unei părți din clasa politică românească.
Partea interesantă este când ne uităm cu atenție din cine este cumpusă această parte a clasei politice românești. Vă spun eu. Mai toți au legătură cu unele medii din fosta Securitate.
Acei ofițeri de Securitate care de la începutul anilor ’90 au fost dați afară din sistem fiindcă aveau bătături pe creier anti-Nato, anti-Statele Unite, și așa mai departe. Toți oamenii politici care au luat asemenea atitudini anti-armată, anti-NATO, pot fi documentați ca având printre rude asemenea securiști și ca având contacte mai vechi, încă din anii ’90, cu acești exponenți ai idealurilor rusești.
Nu este un pacifism real, ci este o subversiune bine dirijată” susține colonelul Tudor Păcuraru.
Când asculți asemenea afirmații n-ai cum să nu-ți amintești că tocmai actualul ministru al apărării, profesorul Tîlvăr, este fiu de colonel de Securitate, la fel și adjunctul NATO, Mircea Geoană.
Totodată, fostul lider al opoziție usr-iste, Dan Barna, în perioada în care făcea consultanță, a finanțat din bani publici europeni firmele unor copii de securiști, cazurile fiind deja documentate de presa de investigații.
Lista ar putea continua destul de mult, pentru că orice privire, adâncă sau de suprafață, în clasa noastră politică se va lovi inevitabil de umbrele fostului regim coordonat de mâna invizibilă a Moscovei.
