Anul acesta, Postul închinat Sfintelor Paști se suprapune cu perioada oficială de precampanie electorală aferentă alegerilor europarlamentare și locale. Campania începe la câteva zile după Învierea Domnului, în Săptămâna Luminată, iar alegerile se vor desfășura cu patru zile înainte de Înălțare, în intervalul care, în Biserica Creștin-Ortodoxă, poartă numele de Penticostar.
Din acest punct de vedere, creștinii trăiesc cea mai frumoasă perioadă a anului bisericesc; mai întâi postesc de bucate, gânduri, vorbe și fapte rele, îi iartă pe cei care au greșit și cer iertare de la cei pe care i-au necăjit, fac milostenie, își plâng păcatele la părintele duhovnic cu hotărârea de a se ridica definitiv din ele, nu ratează nicio ocazie de a face o faptă bună, merg la sfintele slujbe, întâmpină cu inima ușoară și sufletul curat Învierea Domnului, apoi se bucură de Lumina lui Hristos care umple cerul și pământul. Desigur, acesta este tabloul idilic, pe care unii reușesc să-l creioneze în viețile lor.
La polul opus, ne-am obișnuit ca perioadele de precampanie și campanie electorală să scoată ce este mai rău atât din actorii principali, candidați și partide, cât și din simpatizanți sau simpli spectatori-telespectatori.
Ură, bârfă, invidie, răutate, mizerie, dezbinare chiar între soț și soție, părinți și copii, frați și surori, sunt doar câteva dintre efectele „colaterale” ce se înregistrează doar la nivel societal, întrucât la nivelul „catindaților” toate acestea dispar, ca prin minune, la scurt timp după anunțarea rezultatelor finale. În fond, așa este normal, ca oamenii să uite, să ierte, să șteargă cu buretele tot ceea ce i-a dezbinat în campanie, însă și mai normal este ca învrăjbirea să nu existe pur și simplu, nici măcar în timpul campaniilor electorale.
Din păcate, felul în care sunt gândite acestea, adică mai mult negative decât pozitive, stârnește trăiri similare în cei care urmăresc îndeaproape fenomenul politic, în cei care ajung să se situeze de o parte sau de alta a celor care candidează. Astfel, simpatizanții candidatului sau ai partidului x ajung să îi înjure, să îi urască pe cei ai candidatului sau ai partidului y, și invers.
Se poate altfel?
Sigur că se poate, iar pentru că tot suntem în Postul Sfintelor Paști ar fi nemaipomenit dacă toata clasa politică ar posti de la minciuni, jigniri, insulte, ipocrizie și dacă toată această perioadă ar fi una dedicată prezentării oamenilor și proiectelor, luând modelul Mântuitorului Iisus Hristos.
În activitatea sa de propovăduire a Evangheliei, Domnul S-a prezentat pe Sine Însuși, a făcut minuni și a vorbit numai cuvântul lui Dumnezeu. E drept, în câteva rânduri i-a admonestat pe cărturari și pe farisei, dar numai spre îndreptarea lor. Ei bine, cam așa ar trebui să fie și campaniile electorale, centrate pe „cine sunt, ce am făcut și ce vreau să fac”, iar critica să fie constructivă, nu distructivă.
Dacă tot ne întrebăm „cu cine votăm”, poate că acum ar fi momentul să privim cu mai multă atenție la candidații și partidele care postesc de la atacuri la persoană, sădirea urii și vrajbei, care se hrănesc cu rău, și să ne orientăm votul către cei care seamănă bine, unire, pace și înțelegere între noi, cei care mergem la vot.
Să căutăm modelul lui Iisus Hristos între candidați și al Evangheliei între programe pentru ca, din patru în patru ani, să nu mai fim nevoiți să alegem între rele, ci numai între bune.
