Să învățăm de la bulgari!

Bulgaria, țară membră a Uniunii Europene din 2007, cu o populație de aproximativ 6,5 milioane de locuitori, întinsă pe o suprafață de 110.994 km2, cu o rată a șomajului de 4,4% în luna mai și o rată a inflației de 2,8% în luna iulie, ambele ale acestui an, cu un PIB/locuitor de 24.200 euro în anul 2023, sub media de 37.600 euro a Uniunii Europene, valoare care o plasează pe ultimul loc în clasamentul furnizat de Eurostat[1].

România, țară membră a Uniunii Europene din 2007, cu o populație de aproximativ 19 milioane de locuitori, întinsă pe o suprafață de 238.398 km2,, cu o rată a șomajului de 5,4% în luna mai și o rată a inflației de 5,42% în luna iulie, ambele ale acestui an, cu un PIB/locuitor de 30.000 de euro în 2023, tot sub media UE, valoare care ne situează însă deasupra vecinilor de la sud cu cinci locuri.  

Bulgaria, o țară mai măcinată de corupție decât tărâmul mioritic, dar totuși de mână cu România și Ungaria din punct de vedere al Indicelui de percepție a corupției pe anul 2023 publicat de Transparency International (Ungaria – 42, Bulgaria – 45, România – 46)[2].

Bulgaria, o țară de care nu suntem foarte departe la capitolul cifre, nici în față și nici în spate, însă care ne lasă mult în urmă la capitolul curaj al clasei politice în fața toxinei progresiste.

Cum așa?

De pildă, prin adoptarea unui amendament la Legea Educației care interzice „propaganda, promovarea și incitarea în orice mod, direct sau indirect, în sistemul educațional a ideilor și opiniilor legate de orientarea sexuală non-tradițională și/sau identitatea gen, alta decât cea biologică”. Cu acest prilej, Parlamentul de la Sofia a adoptat și definiția orientării sexuale non-tradiționale, ca fiind cea „diferită de noțiunile general acceptate și stabilite de tradiția juridică bulgară privind atracția emoțională, romantică, sexuală sau senzuală între persoane de sex opus”.

Chiar dacă s-a confruntat cu proteste energice, inclusiv din partea comisarului Consiliului Europei pentru drepturile omului, Michael O’Flaherty, președintele bulgar, Rumen Radev, a fost de neclintit și a promulgat amendamentul legislativ.

De fapt, ce au făcut bulgarii? Au definit și au protejat normalul prin Lege, și-au protejat copiii de otrava progresistă care (ne) este livrată cu forța. Într-o lume normală o astfel de inițiativă nu ar fi fost necesară, întrucât o lume normală nu ar fi legalizat și nici nu ar fi presat în favoarea legalizării relațiilor dintre persoanele de același sex și a ideologiei de gen.

Cine (ne) presează?

Informal, establishment-ul democrat american, de pildă, prin arborarea drapelului LGBT la Casa Albă și mesajele pro-LGBT lansate de ambasadele din întreaga lume, formal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin rezoluțiile în cazurile Fedotova și alții vs. Federația Rusă, respectiv Macaté vs. Lituania. La începutul anului 2023, CEDO a hotărât că: „statelor li se cere să ofere un cadru legal care să permită cuplurilor de același sex să li se acorde o recunoaștere și o protecție adecvată a relației lor”, respectiv „nu există dovezi științifice – după cum au confirmat diverse organisme internaționale – pentru a sugera că simpla mențiune a homosexualității sau dezbaterile publice despre statutul social al minorităților sexuale ar afecta negativ copiii”.

Ambele decizii reprezintă „invitații” la legalizarea relațiilor dintre persoanele de același sex, respectiv la propaganda LGBT în instituțiile de învățământ, a doua anomalie devenind posibilă și prin reglementarea primei.

Imediat după decizia Parlamentului de la Sofia, Bulgaria a fost etichetată ca fiind stat filorus, la fel și partidele, liderii și parlamentarii care au votat pentru ținerea curentului progresist la ușa școlii, știut fiind faptul că Federația Rusă manifestă o poziție intransigentă, chiar exagerată, față de persoanele cu orientări și înclinații nefirești. Așa o fi; or fi guvernanții bulgari rusofili pe bune, s-o folosi Vladimir Putin de retorica tradiționalistă și conservatoare pentru a face prozelitism oriunde prinde, dar asta nu înseamnă că tema nu există, că soluția bulgarilor este greșită. Da, relațiile dintre persoanele de același sex, schimbările de sex, identificarea bărbaților ca femei, femeilor ca bărbați sau a bărbaților și a femeilor ca persoane fără gen, reprezintă anomalii, sunt lucruri nefirești care trebuie tratate corespunzător, nu reglementate prin lege; sau poate că ar trebui reglementate, însă doar în sensul îndrumării către un tratament de specialitate. Într-adevăr, poate că nu restricționarea brutală a dialogului rezolvă problema, însă în contextul presiunii constante făcute inclusiv de forurile de conducere ale Uniunii Europene, fondul este corect: dacă altfel nu se (mai) poate, atunci normalul trebuie să fie protejat prin Lege, chiar prin cea fundamentală.

P.S. România este în plină campanie electorală parlamentară și prezidențială, însă niciun partid și niciun candidat nu și-au asumat, cel puțin până acum, o poziție tranșantă cu privire la toxina progresistă. O fi un subiect delicat pentru politicienii care își iau lumina din afara țării, nici nu contează de unde, însă adevărata lumină nu vine decât de la Dumnezeu și de la poporul care îi responsabilizează prin vot. Or, Dumnezeu nu a făcut degeaba bărbatul și femeia, iar străbunii noștri nu au așezat de-aiurea familia tradițională la temelia țării. Dumnezeu nu greșește niciodată, știe întotdeauna ce face, așa cum și moșii noștri au știut să caute mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, pentru ca toate celelalte să li se adauge lor.


[1]https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/sdg_10_10__custom_12528861/bookmark/table?lang=en&bookmarkId=3b840ba1-9c24-41f2-88d6-ccea828df7ff

[2]https://romania.europalibera.org/a/raport-transparency-international-romania-ungaria-bulgaria-cele-mai-corupte-tari-din-ue/32797454.html

spot_img
Mihai Petre
Mihai Petre
Și-a început activitatea ca jurnalist în anul 1993, la Radio Costinești Constanța, apoi, un an mai târziu, la Radio Pro FM Costinești; după anul 1995, a făcut parte din echipa celui mai ascultat post de radio național și local, Radio Contact, și.a încheiat cariera radiofonică la Uniplus Radio în anul 2000. A trecut prin redacția ziarului Observator, a fost editorialist al cotidienelor Ziua de Constanța și România Liberă - ediția de Dobrogea. A continuat ca purtător de cuvânt al Prefecturii între anii 1998 și 1999 și al Consiliului Județean între 1999 și 2004. A bifat in carieră funcții precum șef de cabinet parlamentar, consilier județean, director de instituție publică. In ultimii patru ani a fost consilierul lui Decebal Făgădău, poziție din care s.a remarcat ca fiind unul dintre puținii oameni raționali de pe lângă fostul primar și cu care se putea dialoga oricând. Experiența politică de peste 18 ani și cea administrativă de peste 10 ani fac din Mihai Petre unul dintre cei mai buni analiști politici și cunoscători ai administrației locale constănțene.

Abonează-te prin email

Introduceți adresa de email pentru a vă abona la Constanța.info și veți primi notificări prin email atunci când vor fi publicate articole noi.

Please enable JavaScript in your browser to complete this form.

Related Articles

57,000FaniÎmi place
7,400AbonațiAbonați-vă

CELE MAI CITITE