Suntem în primăvara anului 1957, în plină revoluție a proletariatului. Aflată sub ocupație sovietică, țara noastră este condusă de comuniștii Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej, reprezentanți ai Partidului Muncitoresc (PMR). La Constanța staționează încă unități militare rusești, sub comanda generalului-maior V. E. Kopienko
Județul este condus de tovarășii Vasile Vîlcu, primar și prim-secretar al comitetului regional de partid, Vasile Daru și Anton Nițescu, secretari ai comitetului regional de partid, Tudose Vasiliu, președintele sfatului popular regional.
S-a dorit inițial o simplă hală pentru sporturi, ce urma să fie amplasată în cadrul complexului stadionului “1 Mai” din Constanța, alaturi de care ar fi trebuit să se construiască și o piscină acoperită.
Însă, după chibzuiri și aprofundări, conducerea județeană a Partidului Muncitoresc (PMR) a decis ca proiectul să fie mutat în centrul orașului, pe strada I.V. Stalin (actualul Bulevard Tomis), chiar lângă Teatrul de Stat.
Odată cu schimbarea locației, viitoarea sală a căpătat funcție polivalentă, fiind denumită “Palatul Sporturilor” și primind în consecință tratarea arhitecturală adecvată unei construcții reprezentative a orașului.
Din aceste considerente s-a avut în vedere, încă de la început, ca pe lângă diverse manifestații sportive, noua sală să găzduiască și adunări populare, conferințe, manifestări cultural-artistice și expoziții.
Tânărul arhitect fără diplomă
Proiectarea a fost acordată unei echipe condusă de arhitecții Romeo Ștefan Belea (proaspăt absolvent) și Gheorghe Dumitrașcu, din care mai făceau parte arhitecții Ion Grigorescu, Vasile Simion, Șerban Manolescu, Rodica Dumitrașcu, Doina Chituc, Ion Răducanu, Radu Ștefan lonescu și inginerul Nicolae Ardare.
Dintre cei de atunci, providența ne-a lăsat un supraviețuitor, pe arhitectul Romeo Belea. Aflat la venerabila vârstă de 90 de ani, acesta și-a găsit energia să povestească cum a ajuns la Constanța, la finalul anilor ’50, pentru a proiecta viitoarea Sală a Sporturilor:
“Eu am fost picat la proiectul de diplomă. Am fost acuzat de cosmopolitism în proiectare. Chiar și așa, fără diplomă, am fost repartizat la Constanța, și am făcut proiectul pentru Sala Sporturilor de la Constanța, care, din păcate pentru nivelul sportului din Constanța de astăzi este insuficientă. Ar trebui să-și facă o sală nouă” a povestit Romeo Belea, pe 25 februarie 2023, într-un interviu acordat emisiunii Forum Cultural a postului Trinitas.
Ridicată în 4 luni, pe timp de iarnă
Echipa de arhitecți s-a apucat de treabă la începutul anului 1957, proiectul fiind gata în octombrie același an. Deși condițiile meteorologie de la Constanța, din iarna respectivă, nu erau proprice unor lucrări de construire, în doar patru luni de zile clădirea a fost ridicată, în intervalul noiembrie 1957 – februarie 1958.
Prima schiță a viitorului Palat al Sporturilor din Constanța a fost publicată, pe 15 ianuarie 1958, într-o zi de miercuri, pe prima pagină a cotidianului România Liberă.
Alăturat ilustrației erau relatate și câteva aspecte inedite din timpul lucărilor, din care putem înțelege în ce condiții s-a muncit în iarna respectivă la noua sală, după cum urmează:
„Cine a stat iarna în Constanța, cunoaşte furia vântului în zilele geroase, când marea este înfuriată. Este un vânt care, parcă ar vrea să măture totul în calea lui. Și dacă la suprafața pământului este așa, la câțiva metri înălțime vântul are puterea unui uragan.
Închipuiți-vă că pe un astfel de timp constructorii palatului sportiv din Constanța montau fermele de lemn pe acoperișul clădirii centrale. Au ridicat fermele cu o deschidere de 32 de metri (cea mai mare deschidere realizată în țară la acest gen de construcții) și cu o greutate de peste 5000 de kilograme, pe un vânt ce putea fi măsurat – după părerea inginerului Dimitrie Nicolescu, şeful șantieruiui, în… atmosfere” precizează articolul citat.
Lucrările au continuat în ritm alert, iar data de 2 februarie 1958, într-o zi de duminică, ziarul „Dobrogea Nouă” – organ de propagandă al Comitetul Regional al PMR și al Sfatului Popular Regional Constanța – avea să publice fotografia Palatului Sporturilor din Constanța.
Avem astfel ocazia să admirăm această fotografie unică, cu noua sală în timpul lucrărilor de finisare a fațadei, împrejmuită cu schelă din lemn ca pe vremea lui Michelangelo.
În chenarul din drepata fotografiei se menționa că “Palatul Sporturilor din oraşul Constanta va fi dat în curând în folosință. El va avea o capacitate de aproximativ 3.000 de locuri, vestiare, dușuri și alte anexe necesare sportivilor.”
Aspecte urbanistice și arhitecturale
Construcţia a fost dispusă cu latura lungă paralelă cu strada I.V. Stalin (actualul Bulevard Tomis) și cu fațada principală, accesele și partea de recepție propriu-zisă, axată pe scuarul Teatrului de Stat.
Amenajările exterioare ale construcţiei au fost în așa fel proiectate, încât să asigure, pe de o parte, legarea într-un tot unitar a noului ansamblu cu parcul şi cadrul existent, iar pe de altă parte, să prezinte degajări suficiente și accese comode, constituind totodată și elemente de natură a pune în valoare construcţia.
Pentru a crea un cadru arhitectural de angajare și de trecere către Teatru, arhitecții au prevăzut în fața sălii o piațetă cu pardoseală decorativă, precum și un mic spațiu verde central, împodobit cu un grup statuar (Discobolul), închis cu un parapet din piatră cu banchete.
Pentru agrementare și îmbogățirea compoziției, de jur împrejurul construcţiei s-a prevăzut un ansamblu de dale din beton cu spații gazonate, garduri vii și grupuri de conifere.
Clădirea propriu-zisă este un volum unic, având două porticuri laterale (coloane de adăpostire), în timp ce, prin tratarea fațadelor cu materiale de finisaj precum piatra naturală și tencuieli de piatră s-a căutat să i se dea un caracter reprezentativ.
Sală de sport și palat pentru adunări populare
Sala cuprinde un teren pentru volei, handbal și baschet, având pe trei laturi gradene (trepte) cu bănci pentru spectatori.
Intrarea publicului se face printr-un portic care duce în vestibul și hol. Două scări largi laterale dau acces la foaierul de la etaj, de unde, prin degajamente laterale, se accede la partea superioară a gradenelor (tribunelor în trepte).
Sala a fost tratată mai sobru, fiind locul pentru activități sportive și reuniuni. În schimb, holul, foaierul și scările au fost tratate mai bogat, cu materiale nobile precum marmură și travertin, tavanele cu ipsos, deoarece aceste încăperi au și funcția de săli de expoziție.
Ferestrele mari permit o bună luminare a sălii și a celorlalte piese, asigurând totodată un raport armonios între plin și gol, în plastica fațadei.
Aer condiționat și sistem de încălzire
Ca sistem constructiv s-au folosit cadre, stâlpi și planșee din beton armat, și zidărie de cărămidă. Sala mare (principală) este acoperită cu arce din lemn, pe 30,50 m deschidere, cu 4,20m interax. De aceste arce au fost prinse panourile din lemn ale plafonului sălii.
Iluminatul artificial a fost asigurat, în cea mai mare parte, cu tuburi fluorescente (neon) dispuse în scafe de ipsos sau în grinzile și panourile din lemn ale plafonului, asigurându-se astfel benzi continue de lumină.
În plus, deși poate suna curios pentru acele vremuri, Palatul Sporturilor a fost dotat cu instalații de aer condiționat, precum și cu sistem propriu de încălzire cu radiatoare cu aer cald.
La finalul lucrărilor a rezultat o capacitate de folosință a sălii de 1800 de locuri în timpul manifestațiilor sportive, și de 3000 de locuri în cazul adunărilor, atunci când se utiliează și suprafața afectată terenului de joc.
Conform proiectului, dimensiunile libere ale terenului de joc sunt de 20 x 36,50 m, fiind înconjurat pe trei laturi de șapte gradene, deservite în partea superioară de o galerie lată de 2,75 m ce asigură degajarea circulației publicului. Înălțimea liberă, în zona de joc, este de 11,00 m.
Inaugurată de primul secretar și de consulul general al URSS
Festivitatea deschiderii “Palatului Sporturilor” din Constanța a avut loc în dimineața zilei de duminică, 16 martie 1958, orele 10:30.
La eveniment au participat în jur de 5000 de persoane, inclusiv notabilitățile regiunii, precum tovarășul prim-secretar Vasile Vîlcu, preşedintele comitetului executiv al sfatului popular regional, tovarășul Vasiliu Tudose, și oaspetele special, tovarășul V.D. Antipov, nimeni altul decât consulul general al URSS la Constanța.
După cum era obiceiul, cuvântul inaugural l-a ținut primul secretar Vîlcu, din care reținem următoarele aspecte:
„Palatul sporturilor constituie încă o dovadă a grijii părintești, pe care partidul şi guvernul nostru o poartă educării și creșterii unui tineret sănătos, înzestrat cu calități intelectuale și fizice. Darul pe care partidul și guvernul îl fac astăzi oamenilor muncii și tineretului din regiunea noastră implică în același timp obligația ca ei să-și desăvârșească calitățile lor fizice, și să obțină rezultate frumoase în întrecerile sportive, cu care să se mândrească regiunea noastră, întregul nostru popor.
Declar deschis Palatul Sporturilor și urez succes sportivilor ce-și vor desăvârși în diverse competiții măiestria lor sportivă“.
După “prelungite aplauze”, o parte dintre cei prezenți au fost invitați în clădire, unde alături de oficialități au putut viziona un spectacol organizat de Teatrul Muzical, ansamblul Sfatului Popular, ansamblul Casei de Cultură Medgidia, echipa artistică a Marinei Militare și secția de estradă a Teatrului de Stat din Constanța. Presa vremii a relatat că “spectacolul s-a bucurat de un deosebit succes.” Nici nu se putea altfel.
Gheorghe Gheorghiu-Dej la Sala Sporturilor
Trei săptămâni mai târziu, pe 4 aprilie 1958, noul Palat al Sporturilor din Constanța avea să fie vizitat chiar de secretarul general al partidului, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Vizita șefului statului a fost prilejuită de organizarea în orașul nostru a “Consfătuirii pe țară a țăranilor și lucrătorilor din sectorul socialist al agriculturii”, eventiment la care participau delegați din toate colțurile țării.
Alături de Gheorghiu Dej, la acest eveniment de natură politică, în Palatul Sporturilor au mai fost prezenți Nicolae Ceaușescu, cel care avea să devină președintele României, Petre Borilă – vicepreședintele Consiliului de Miniștri, Ion Cozma – ministrul Agriculturii și Silviculturii, precum și alți tovarăși din conducerea de partid și de stat.
De la Palatul Sporturilor la Sala Palatului
În această perioadă, după finalizarea sălii de la Constanța, tânărul arhitect Romeo Belea s-a reîntors în București, unde și-a obținut binemeritata diplomă de arhitect. Câteva luni mai târziu, avea să fie cooptat de foștii săi profesori, iluștri arhitecții Tiberiu Ricci și Horia Maicu, pentru a lucra la proiectul Sălii Palatului.
Nu întâmpător, privind cu ochii întredeschiși, am putea observa anumite similitudini între cele două construcții, Sala Sporturilor din Constanța și cea a Palatului din București, chiar dacă serveau unor scopuri total diferite.
După 60 de ani de la aceste evenimente, în perioada 2020-2022, obligat să stea în casă din cauza restricțiilor impuse în timpul pandemiei, arhitectul Romeo Belea a realizat un nou proiect pentru modernizarea și extinderea Sălii Palatului din București, pe care l-a și înaintat Ministerului Culturii.
