Am văzut, recent o fotografie șocant de tristă. Am atașat-o acestui articol.
Fotograful Larry Pannell a surprins această imagine în 2018.
”L-am găsit zăcând în iarbă, epuizat și incapabil să se miște. Eram la cel mult un metru de el când a murit la umbra unui copac. Am lăsat camera jos și ne-am privit unul pe celălalt, închizând ochii pentru ceea ce părea o eternitate. Tot ce îmi doream era ca el să știe că nu va muri singur, în timp ce se chinuia să respire. Apoi, un ultim fior, ultima lui suflare, și s-a dus. Regele era mort.
Viața este scurtă. Puterea este efemeră. Frumusețea fizică este trecătoare, am văzut asta la lei. Am văzut-o la oamenii bătrâni. Oricine trăiește suficient de mult va deveni slab și foarte vulnerabil la un moment dat.
De aceea, să fim umili. Să îi ajutăm pe cei bolnavi, pe cei slabi, pe cei vulnerabili și, cel mai important, să nu uităm niciodată că într-o zi vom părăsi scena.”, a scris fotograful, legat de această fotografie a leului cel bătrân.
Nu știu de ce, poate dintr-un defect profesional, privind imaginea, gândul m-a dus la liderii PSD, Stroe și Dumitrache, cărora simt nevoia să le transmit câteva gânduri.
Voi credeți că în politică ați fost lei. N-ați fost, ați fost doar hiene. Animalele acelea care se hrănesc din resturi. Din cadavre.
Așa v-ați clădit viața, încă de la început. La vârsta la care tinerii se distrau, voi vă turnați colegii de liceu la Securitate. Ați fost mândri reprezentanți ai sistemului comunist, nu pentru că ați înțeles sistemul respectiv, ci pur și simplu pentru că așa sunteți construiți, să vă descurcați în orice sistem, cățărându-vă pe cadavre.
Ați continuat la fel și-n sistemul capitalist, unde ați făcut ce știați mai bine. V-ați folosit de poltică, de oameni, pentru a vă umple conturile. Ați muls acest oraș, până la ultima picătură de sânge, pentru a strânge averi, fără a vă păsa măcar o secundă de dezastrul iremediabil pe care îl lăsați în urmă.
Copiii voștri n-au fost în stare de nimic, deși, pe banii mulși de la constănțeni, i-ați ținut prin cele mai bune școli din lume. A fost nevoie să-i impuneți cu japca în funcții politice sau în afaceri cu statul. N-au performat, orice ați făcut.
Într-o zi veți muri, la fel ca acel leu din imagine, singuri și triști. În urma voastră se va alege praful. Copiii, nepoții, strănepoții, vor sparge toți banii pe care i-au moștenit. Se va alege praful și, peste vreo 30 de ani, nimeni nu-și va mai aduce aminte că ați existat.
Slugile, care astăzi vă spun cât de frumoși sunteți, nici măcar nu vor participa la înmormântare. Vor fi prea ocupați să se bată pe cadavrul politic pe care-l lăsați moștenire.
Se poate, evident, să mor eu înaintea voastră și să n-apuc să-mi spun că am avut dreptate.
Știu însă un lucru sigur. În urma mea, vor exista câțiva oameni care vor regreta plecarea unui om bun. În urma voastră, nu. Ați trăit efectiv degeaba.
