Sentința Tribunalului de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne, în controversatul caz de dopaj al Simonei Halep, este echivalentul exonerării/achitării morale totale a sportivei noastre. Reducerea suspendării sale, de la 4 ani, la doar 9 luni, perioadă care a și fost executată îndoit, este unică în istoria tenisului și, probabil, a sportului. Dacă facem apel la puțină matematică elementară, reiese că aceasta a fost redusă cu aproximativ 82% ceea ce, așa cum spuneam câteva rânduri mai sus, este echivalentul achitării și reabilitării în totalitate. Chiar dacă, din punct de vedere sportiv, rămân cele 9 luni de suspendare acordate mai mult pentru credulitate și naivitate, decât pentru ignoranță și neglijență, din punct de vedere moral Simona este curată.
Într-un final, refrenul suținut din prima zi – „sunt nevinovată!” – , s-a adeverit. Cinste tuturor celor care au crezut în inocența ei și au apărat-o, rușine tuturor celor care au condamnat-o mai abitir decât ITIA, au țintuit-o la stâlpul infamiei publice și chiar au crezut că fostul no.1 în circuitul WTA s-a dopat „a la long”. Probabil că unii, mai otrăviți din fire, cred și astăzi în vinovăția intenționată și premeditată a Simonei, dar nu (mai) contează.
Pe de altă parte, nota bene pentru cei care au criticat-o pentru lepădarea de ai săi și predarea sa, în totalitate, Academiei lui Muratoglou, toate aceste mustrări fiind nu doar întemeiate, ci și bine intenționate. În fond, poate că acesta a fost prețul pe care Simona a trebuit să-l plătească pentru a reveni printre ai săi, între cei care i-au fost tot timpul aproape, la bine și la greu, costul pentru a reveni cu picioarele pe pământ
Oare era nevoie? Dacă s-a întâmplat, probabil că da. Mai rămâne ca marea noastră campioană să-și învețe lecția și să nu o repete.
Revenind la Patrick Muratoglou, trebuie spus că el este cel care a băgat-o cu un picior în groapă, însă tot el este cel care a avut un rol important, chiar covârșitor, în ridicarea ei din abis. Mărturiile sale și cele ale angajaților Academiei au reprezentat elementul cheie în decizia TAS, însă acestea s-au petrecut nu pentru că ar fi iubit-o într-un mod special și deosebit pe Simona, ci pentru că era unica lui șansă de a mai exista în lumea tenisului mondial. Din pură neglijență sau la indicațiile cuiva, odată cu Simona și Muratoglou a intrat cu un picior în groapă; așa că, într-un final, prin salvarea fostului no.1 în clasamentul WTA s-a salvat și el, cu toate că, pe viitor, este greu de spus ce sportiv(ă) va risca să ajungă în situația Simonei.
Ce urmează pentru constănțeanca noastră?
Plăcerea de a juca tenis, fără presiunea clasamentului, a top-ului, a punctelor și, poate cel mai important câștig al său de pe urma acestui mare scandal, aura de biruitor al unui sistem mizerabil, reprezentat de The International Tennis Integrity Agency (ITIA), structură al cărei abuz a fost evident.
Toți ne dorim ca Simona să redevină no.1, numai că ea este deja acolo; prin susținerea cu vehemență a propriei sale nevinovății, prin refuzarea oricăror compromisuri și prin lupta parte în parte cu sistemul, constănțeanca noastră a arătat sânge, inimă și caracter de campion. În perioada următoare, probabil că invitațiile și wild-card-urile vor curge, iar fanii tenisului vor umple tribunele la meciurile ei ca în vremurile bune, atât pentru spectacol, cât mai ales pentru a aplauda noul simbol mondial al luptei pentru dreptate și adevăr, Simona Halep.