Una dintre primele declarații pe care le-a dat Vergil Chițac din postura de candidat al PNL-ului pentru Primăria Constanța, a fost legată de situația zonei peninsulare a orașului. Răspunzând unui comentariu, pe Facebook, Vergil Chițac punea investițiile din acea zonă pe seama faptului că Mazăre și ai lui dețin clădiri în acea parte a orașului.
Nici nu bănuia candidatul PNL-ului că odată cu această afirmație va lovi de fapt în sponsorul său principal, Gabriel Comănescu, mogulul petrolist care deține cele mai importante edificii din zonă, unele dintre ele având chiar statutul de clădiri de patrimoniu.
Pentru a ajunge la această concluzie, am luat la verificat cele mai importante construcții din Peninsulă. Am aflat astfel că numele lui Gabriel Comănescu este legat direct de trei dintre acestea și indirect de o a patra. Dacă mai punem la socoteală și clădirile pe care le deține acolo asociatul lui Comănescu, Ionuț Barbu, omul care i-a pus la dispoziție un sediu luxos de campanie lui Vergil Chițac sau casa superbă pe care o deține în zonă deputatul PNL, Mihai Lupu, am putea spune că prin afirmația sa, menită să atingă PSD-ul, amiralul a reușit să atragă de fapt atenția mai mult asupra propriei sale tabere, decât asupra celei a lui Mazăre.
Să le luăm pe rând
Deputatul liberal Mihai Lupu, prezență discretă, un parlamentar care apare doar o dată la patru ani cerând voturi și despre care puțini știu că este milionar în euro, deține o frumoasă vilă chiar în zona Portului Tomis. Dacă ați admirat de multe ori clădirea și v-ați întrebat a cui este, acum aveți răspunsul.
Asociat atât cu Gabriel Comănescu, dar și un apropiat al lui Radu Mazăre, Ionuț Barbu deține și el două superbe clădiri în Piața Ovidiu.
Una dintre ele este actualul sediu al SPIT instituție care plătește chirie pentru a folosi clădirea modernă. Cea de-a două clădire este o superbă vilă în care se află chiar sediul principal al uneia dintre firmele care l-au îmbogățit pe Ionuț Barbu, respectiv SeaView Media, cunoscută pentru faptul că manageriază prin contract cu Primăria un procent important din publicitatea stradală constănțeană.
Și, odată făcută încălzirea, trecem la numele cel mare, petrolistul de seamă Gabriel Valentin Comănescu.
Poreclit de mulți cunoscuți de-ai lui,”stăpânul inelelor”, mogulul și-ar merita mai degrabă porecla de ”stăpânul ruinelor”, pentru că deși a cumpărat clădiri importante în zona peninsulară, a preferat să le lase în paragină, o soartă nemeritată pentru clădiri simbolice ale orașului. Chiar zilele trecute, unul dintre angajații de seamă ai mogulului, Alin Vintilă, mai nou vopsit în rol de sfătuitor principal al candidatului Vergil Chițac, acuza administrația Mazăre pentru că a lăsat Cazinoul să devină o ruină. Uitându-te pe ce a făcut Gabriel Comănescu, nu poți să nu te întrebi de unde atâta ipocrizie în declarații? Dar, haideți să vedem faptele, ca să înțelegem.
Casa cu Lei este proprietatea lui Gabriel Valentin Comănescu. Deși a cumpărat-o de mai bine de 10 ani și a promis în repetate rânduri că o va reabilita, construcția respectivă, un adevărat simbol al orașului, zace în paragină cu OSB-uri în loc de geamuri, o adevărată rușine vie a unui proprietar care ar trebui s-o vândă, nu s-o lase să putrezească. Clădirea veche de peste 100 de ani își va găsi probabil sfârșitul în mâinile unui proprietar milionar în euro care nu binevoiește a o aduce la strălucirea pe care o avea cândva.
Dar, dacă proprietarul Casei cu Lei e binecunoscut de constănțeni, ce nu se știe e că același milionar Comănescu a cumpărat o altă clădire simbol a orașului, situată la mică distanță de prima și anume Casa Manicatide. Mai puțin cunoscută constănțenilor, aceasta a fost construită în anul 1899, în stil eclectic, cu elemente de decoraţie clasicizantă, şi poartă numele ctitorului său: Take Manicatide, comerciant de profesie. Planurile casei au fost realizate de arhitectul H. N. Mangoianu. Imobilul are trei nivele, subsol, parter şi etaj, iar faţadele sale sunt organizate simetric, pe console cu motiv floral, după axa redată de intrarea clădirii cu trepte şi coloane care susţin un balcon deasupra. Aceste coloane sunt de ordin compozit, canelate, iar balconul are un aspect deosebit datorită baluştrilor.
Clădirea care nu cu mult timp în urmă figura ca fiind de vânzare, a intrat în posesia unei firme constănțene, Sandra Couture SRL. Conform site-ului Vrajitorul.eu, această firmă aparține soției și fiicei milionarului Gabriel Comănescu. Și această clădire are statut de monument, clădire de patrimoniu și da, și această clădire este o ruină, o dărăpănătură care ne face de râs în ochii fiecărui turist care vizitează zona.
Gabriel Comănescu nu e însă amator doar de clădiri de patrimoniu. O altă proprietate a sa care se zbate în paragină este clădirea cândva ultramodernă de la Poarta 2, pe care constănțenii o știu ca fiind fosta Bancă Agricolă sau sediul Raiffeisen. Mai mult decât clădirea în sine, interesantă este istoria acesteia. A fost construită în anul 1997, are o suprafaţă închiriabilă de circa 6.800 mp, 60 de locuri de parcare, centrală termică proprie, generator de rezervă (cum îi stă bine oricărei clădiri care a găzduit bănci), sisteme de alarmă şi multe alte asemeni facilităţi moderne. În plus, la etajele -1, -2 este şi o parte de hotel (cândva, când era Banca Agricolă, era destinat protocolului). Pe viitor, probabil acolo vor fi cazaţi cei de la Gazprom sau alte nume mari cu care miliardarul Comănescu are contracte.
NEPI + Comănescu = LOVE?
Imensa proprietate a ajuns la Gabriel Comănescu după un șir ciudat de inginerii financiare. Celebra companie NEPI, pe care o știți pentru că deține City Park Mall, preia clădirea evaluată la peste șase milioane de euro în 2008, de la grupul Avrig. Doi ani mai târziu, fondul de investiții NEPI o returnează vânzătorului pentru 5,8 milioane de euro. În cele din urmă, proprietatea ajunge la Constanta Re Development SRL, o societate care, culmea, conform Vrajitorul.eu are ca acționari tot pe fondul NEPI și alte subsidiare al acestuia și care a fost executată silit pentru că a dat faliment (te bufnește și râsul). La executare, cumpărător al clădirii a fost Grup Servicii Petroliere Shipyard, deţinută în proporţie de 99,94% de GSP-ul miliardarului român Gabriel Comănescu. Prețul? Unul modic, doar șase milioane de lei. Adică 1,3 milioane de euro.
Ultima ruină. Angajatul lui Comănescu versus asociatul lui Strutinsky.
Vă mai reținem atenția cu o ultimă ruină, situată chiar lângă celebra lupoaică, la intesecția bulevardului Tomis cu strada Vasile Alecsandri. Clădirea, care mai are un pic și cade cu totul, a fost cândva un magazin celebru al orașului. Astăzi, coproprietari ai acelei clădiri sunt un fost important colaborator al lui Gabriel Comănescu, pe numele său Nicolae Vasile care a cumpărat-o de la un alt apropiat al Grup Servicii Petroliere și asociatul celebrului Sorin Strutinsky, pe numele său Alexandru Popescu Burchi.
Dacă e doar o întâmplare coproprietatea celor doi, nu știm. Cert e că lucrurile par să repete un scenariu pe care l-am mai văzut. Angajatul lui Comănescu pare să fie dator vândut după ce a investit în această clădire, în timp ce asociatul lui Strutinsky pare să fie șmecherul care vrea să facă o afacere cu banii coproprietarului său. Dar, despre această clădire care este în prezent subiectul unui proces, vom reveni cu un material separat, pentru că sunt realmente multe de spus.
La final, revenim cu întrebarea, de unde atâta ipocrizie să-l faci praf pe Mazăre pentru modul în care a dus în paragină Cazinoul constănțean, când șeful tău a făcut exact același lucru? Nu că l-am iubi pe fostul primar al Constanței, dar totuși, puțină decență vă rugăm frumos.
P.S. L-am contactat pe domnul Gabriel Comănescu pentru a discuta despre proprietățile pe care le deține în zona peninsulară și soarta lor. Omul de afaceri ne-a promis că ne va trimite un răspuns în câteva zile, dar, în ciuda faptului că am insistat, răspunsul nu a mai venit deși de-atunci a trecut mai bine de o lună de zile.
