Căline, ce s-a întâmplat, măi omule? Păreai profetul noii revoluții, vocea poporului de la marginea istoriei, viitorul Mesia al suveraniștilor. Și, ce să vezi? Ai ajuns un PowerPoint blocat la slide-ul „Mă pregătesc să salvez țara”, fără buton de „Next”.
Ai trăit visul suprem al unui conspiraționist hardcore: ai avut un moment de glorie, ai apărut în fața națiunii cu aerul unui iluminat care descifrează Codul Secret al Patrioților Români, ai vorbit în parabole despre suveranitate și puritate națională. Și totuși, în loc să devii Salvatorul, ai fost scos din cursă ca un jucător de FIFA care rage-quittează după 3-0 la pauză.
A fost frumos cât a ținut, nu? Strângeri de mână viguroase, like-uri și share-uri pe Facebook, un întreg cor de „Așa e, dom’le! Țara are nevoie de unul ca tine!”. Erai aproape acolo. Aproape să-ți vezi numele pe buletinele de vot, aproape să fii liderul generației „Pământul Românesc e Sfânt, dar la Londra se câștigă mai bine”.
Și totuși, surpriză! Te-au scos din joc, exact cum știau toți cei care mai pricep o leacă din mizeriile politice. Te-au lăsat să crezi, să speri, să îți faci planuri mărețe, iar apoi ți-au arătat politicos ușa, cu un zâmbet de chelner care tocmai ți-a servit nota de plată.
Și acum? Ce urmează? Vei dispărea în ceața istoriei, însoțit de suspinele fanilor tăi fideli care vor zice că „sistemul ticăloșit l-a eliminat pe Călin al nostru, că prea era om de bine”? Vei reveni pe YouTube, alături de dacopați, cu un podcast despre cum România putea fi un imperiu dacă nu erau masonii, globaliștii și reptilienii?
Sau, poate, vei fi doar o altă figură care a crezut că poate păcăli jocul, dar care a sfârșit păcălită de el.
Așa că, draga noastră icoană suveranistă, ce să zic? Suge-o, Călin! Cu tot cu visul tău de președinte interzis, cu tot cu discursurile tale despre independența absolută a unui popor care oricum stă cu ochii pe vizele de America. Ai fost interesant cât ai ținut, dar, hai, lasă-ne, că s-a făcut târziu și avem alegeri serioase de urmărit.
