Constanța și-a legat indisolubil “renumele” de dispariția fostei flote de nave comerciale, și implicit de distrugerea până la temelie a Navrom, care era cea mai mare întreprindere din județul nostru, depășind ca valoare actuala Petromidia. Poate doar centrala nucleară de la Cernavodă să fi costat mai mult, deși o comparație între cele două este greu de făcut, având în vedere că serveau unor scopuri total diferite.
Datele cele mai recente colectate de specialiști, ne arată că flota Navrom era alcătuită din 321 de nave, dintre care 207 erau cargouri. După 1990 acestea au ajuns în exploatarea unor firme private de apartament, închiriate practic de la Navrom prin contracte de tip bareboat charter. Așa aveau să apară primii armatori români de după revoluție, shipping-ari sau bareboat-iști cum li se mai spunea. Așa a fost demarată “privatizarea shipping-ului” românesc.
Aceste societăţi au luat în contract pentru început două sau trei nave, bătălia fiind pe cele mai noi, angajându-se să le exploateze în regim propriu și să achite o anumită “chirie” lunară companiei de stat Navrom.
După 1992, activitatea de privatizare a shippingului a cunoscut o adevărată explozie, prin constituirea de noi societăți specializate în transporturi maritime şi costiere, care preluau în bareboat nave de la stat. S-a ajuns astfel ca la nivelul anului 1995 numărul firmelor private de shipping înmatriculate în Constanța să se ridice la 80, printre acestea numărându-se și MV Fast Trans SRL.
Societatea despre care discutăm a fost înființată pe data de 15 aprilie 1994, iar la un an distanță, a primit în exploatare de la CNM Navrom cargoul CÎMPIA TURZII. Nava era una nouă, construită la Șantierul Naval Tulcea, lansată la apă în 1987, și finalizată tocmai în iulie 1990, atunci când a și fost predată companiei Navrom Constanța.
MV (Mihale și Virgil) Fast Trans SRL era deținută în părți egale de Hariutium-Virgil Ovanesian, nimeni altul decât tatăl Feliciei Ovanesian și de asociatul acestuia, Mihale Costea. Uimitor dar adevărat, afacerea avea să ducă în final la pierderea definitivă din fosta flotă a cargoului CÎMPIA TURZII, printr-o schemă specifică anilor ’90.
Evaporarea cargoului „Cîmpia Turzii”
Având în vedere „omerta” domeniului naval din Constanța, primele informații concrete despre misterioasa operațiune de evaporare a navei CÎMPIA TURZII au apărut abia la 21 de ani de la evenimente.
Astfel, în perioada 19 martie – 17 noiembrie 2019, două materiale privind soarta acestui cargou au fost publicate, primul pe pagina de FaceBook a comunității Marinarii.Ro iar al doilea pe site-ul Marinarii.Ro. Ambele inițiative istorice reprezintă surse documentare credibile, fiind administrate de colectivul Ligii Navale Române (LNR) din București și Constanța, alcătuit din comandanți, istorici și cercetători de prestigiu ai domeniului maritim românesc.
Conform surselor citate, până să ajungă la firma de apartament din Constanța, cargoul fusese închiriat de Navrom, pentru perioade foarte scurte, mai întâi firmei grecești BalkanMar iar ulterior firmei românești TSM Constanța. Toate aceste contracte au durat exact doi ani de zile, din martie 1993 până în august 1995, atunci când Navrom a dat spre închiriere nava CÎMPIA TURZII firmei MV Fast Trans.
În acel moment, cargoul a fost rebotezat „TRINITY” dar noul armator i-a păstrat pavilionul românesc, situație în care întreaga responsabilitate juridică rezultată din exploatarea navei urma să cadă în spatele statului român.
Și, ca un făcut, în următorii trei ani firma MV Fast Trans a acumulat datorii extrem de mari, care au determinat inevitabil arestarea navei, pe data de 25 mai 1998, în portul Elisabeth din Africa de Sud. Creditorul a scos nava la licitație, cargoul fiind vândut câteva luni mai târziu companiei offshore Jasmine Maritime Ltd. Așa sunt prezentate datele și faptele pe site-ul Marinarii.Ro al Ligii Navale.
Lovit de inspirație la momentul potrivit, în 1997, cu doar un an de zile înainte ca nava să fie arestată, Hariutium-Virgil Ovanesian își trecuse casa (un imobil P+3) pe numele fiicei sale Felicia, prin donație.
Așa avea să fie “pierdută” una dintre bijuteriile fostei noastre flote comerciale. La acel moment nava avea doar nouă ani vechime, fiind în perfectă stare de funcționare. Prejudiciu nu există, dosar nu există! Nimeni n-a anchetat vreodată “evaporarea” acestei nave din parcul Navrom.
Asociatul lui Ovanesian, asociat cu frații Mazăre
Iar ca tabloul mașinațiunilor să fie complet, trebuie spus că Mihale Costea, asociatul lui Ovanesian la firma de shipping, a fost asociat și cu frații Mazăre în societatea Nitalexil SRL. Acum înțelegeți cine a condus și încă mai conduce destinele Constanței?
Astfel, după “sabordarea” firmei MV Fast Trans, și după pierdea navei CÎMPIA TURZII în condițiile prezentate anterior, același Mihale Costea s-a asociat, din iunie 1999, cu celebrul grec Theodoros Skandalidis în firma de shipping Bluemar International din Constanța.
În martie 2001, Costea Mihale și grecul Skandalidis au înființat o nouă firmă numită Nitalexil SRL, în care, două luni mai târziu, mai exact pe 15 mai 2001, au fost cooptați Mihai şi Alexandru Mazăre, fraţii fostului primar al Constanţei, Radu Mazăre (atunci în funcție).
Imediat după intrarea familiei Mazăre în structura acționariatului, firma Nitalexil a început să prospere, devenind proprietara a zeci de terenuri şi spaţii comerciale în staţiunea Mamaia, deosebit de valoroase. Așa și-a căpătat Skandalidis porecla de “grecul lui Mazăre.”
Ce naște din fosta Securitate …
Născut în 1947 la Constanța, Hariutium-Virgil Ovanesian, patron al firmei MV Fast Trans la momentul evenimentelor, nu se afla la prima aventură în lumea shipping-ului. Tatăl actualului administrator public al municipiului Constanța, mai deținea din 1994 și firma Romcargo SRL, iar din 1998 și Leader Shipping And Trading, ambele specializate în transporturi.
Ne putem imagina că nu oricine putea obține în anii aceia o navă în exploatare de la Navrom, bașca să mai dețină și trei firme de shipping în paralel.
Din aceste considerente, nu mare ne-a fost mirarea să aflăm că înainte de schimbarea regimului politic, Hariutium-Virgil Ovanesian lucrase ca agent la fosta societate de stat ICE NAVLOMAR.
Pentru cei mai puțin preocupați de trecutul socialist al țării noastre, trebuie spus că Navlomar era o companie deosebit de importantă, aflată în organigrama fostului minister comunist al Comerțului Exterior și Cooperarii Economice Internaționale.
Conform descrierii publicate în Decretul 165 / 26 iunie 1987 al Consiliului de Stat, Navlomar se ocupa de navlosiri de nave românești și străine pentru transportul maritim și fluvial, în beneficiul întreprinderilor românești sau al unor entități străine
Un alt obiect de activitate al acestei societăți erau transporturile maritime și fluviale, realizate cu ajutorul unei mici flote de nave pe care o avea în administrare, serviciile fiind prestate atât pentru întreprinderi românești, cât și pentru beneficiari străini.
Și tocmai acest statut special făcea ca Navlomar să fie singura întreprindere de transport maritim cu sediul central în București, și nu într-unul dintre orașele port, după cum era obiceiul. Iar lucrurile au stat așa deoarece, pe lângă Navrom, pentru mijlocirea celor mai sensibile contracte privind operațiunile de import-export ale fostului regim comunist, ministerul comerțului utiliza aproape exclusiv serviciile Navlomar.
Din aceste considerente, deși se afla cu sediul în capitală, ICE Navlomar avea deschise cinci agenții permanente în: Constanța, Galați, Brăila, Giurgiu și Orșova.
La sediul central din București, angajații Navlomar împărțeau aceeași clădire din Bulevardul Republicii Nr. 16 cu cei ai ICE Terra și ICE Mineralmportexport, două dintre cele mai prolifice întreprinderi de comerț exterior controlate de fosta Securitate. De altfel este deja documentat de istorici faptul că, printre altele, Navlomar a asigurat și operațiunile de transport ale celebrei ICE Dunărea, prin utilizarea parcului de 11 nave cargo ce aparțineau UzinExport-Import.
“Există speranță infinită, dar nu și pentru noi” spunea Kafka
Asocierea lui Mihale Costea cu tatăl Feliciei Ovanesian, și-n paralel cu frații Mazăre și grecul Skandalidis poate explica diverse elemente despre modul în care actualul “city manager” al primarului Vergil Chițac a țopăit pe scara succesului. Nu credeți?
Când s-a pierdut cargoul CÎMPIA TURZII, în 1998, Felicia Ovanesian avea 30 de ani, și absolvise deja Facultatea de Drept la Iași, cu doi ani în urmă.
Cu un miros al banului ce nu s-a mai văzut, în 2003, tânăra avocată Felicia devenea recuperatorul de creanțe al companiei Vodafone, prin intermediul firmei Mars Collection SRL.
Și n-avea să treacă prea mult până când locuitorii Constanței să simtă, direct pe pielea lor, unde se poate ajunge de la neplata facturii, atunci când Felicia Ovanesian se află în rolul recuperatorului. Presa vremii a consemnat povești uluitoare, ale abonaților care, pentru o datorie de 27 de lei au ajuns să plătească și 4000 în conturile Mars Collection, hăituți prin tribunale de fiica navlositorului, Felicia.
Miliarde și miliarde au curs în buzunarele fără fund ale familiei Ovanesian, prin contractul Mars Collection – Vodafone, totul până când traumele abonaților au ajuns în paginile ziarelor. Atunci, prin metoda pavilionului de complezență, Felicia și-a trecut firma pe numele părinților. Și uite așa, tatăl Feliciei Ovanesian, fostul armator al cargoului CÎMPIA TURZII, a devenit în 2007 și patron de firmă de recuperări creanțe.
În virtutea acestor “succesuri” de răsunet, Felicia și-a dorit mereu mai mult. Și unde să-ți investesti timpul și banii dacă nu în politică și imobiliare, eventual și-n partidul unui fost comandant de petrolier, cere-și trage rădăcinile din flotă dispărută a Navromului? Ghici ghicitoarea mea!
Ei bine, în aprilie 2013, avocata Felicia Ovanesian s-a numărat printre membri fondatori ai Fundației “prezidențiale” Mișcarea Populară, filiala Constanța. Și vă amintiți probabil că fix acest partid avea s-o susțină la alegerile prezidențiale din 2014 pe celebra consilieră a Cotrocenilor, Elena Udrea, din ordinul direct al fostului președinte Băsescu.
Dar așa e lumea mică! Am plecat de la flotă, și tot la flotă am ajuns.
