Dintr-o eroare de navigație, în drum spre Constanța, providența m-a împins zilele trecute la Slobozia, chiar în fața fostului complex turistic Hermes.
Întâmplarea mi-a prilejuit rememorarea unor evenimente din 1996, atunci când, împreună cu familia, am vizitat această minune a Ialomiței, numită parcul de vacanță Hermes. Nostalgia copilăriei m-a făcut făcut să întorc mașina pentru a vizita, din nou, locurile care-mi amintesc de mine, cel de atunci.
Deși complexul a fost lăsat în paragină, fiind într-o stare deplorabilă, eu încă pot vedea, cu ochii minții, frumoșii cai de rasă alergând în jur, struniți de cowboy exact ca în filmele americane, lacul șerpuit împrejmuit cu terase la care se poate servi masa, bodegile texane cu uși batante, amfiteatrul în aer liber, și nu în ultimul rând limuzina lungă, bine lustruită, parcată în fața clădirii centrale.
Pe tărâmul lui Hermes, în vara lui ‘96
Te simțeai ca la studiourile cinematografice în timpul filmărilor, într-o lume care nu semănă deloc cu România acelor ani.
Accesul se făcea pe bază de bilet achitat la intrare, cu tarife diferențiate pentru adulți, copii și autovehicule. Nu-mi mai amintesc exact costul unui bilet, însă oricum la vremea aceea totul era scump pentru noi, veniturile angajaților români fiind în general la nivelul a 50-100 USD pe lună. Țara noastră parcurgea așa-numita “tranziție” de la economia socialistă, de tip centralizat, la o economie concurențială pe principii capitaliste, iar inflația era galopantă.
Totuși, în ziua în care am ajuns noi acolo, accesul era gratuit. Asta deoarece, după primul an de funționare, proprietarul complexului ridicase orice restricție pentru vizitatori, într-un soi de gest filantropic.
Chiar dacă am surprins aceste evenimente la o vârstă destul de fragedă, știam deja, din auzite, că proprietarul complexului Hermes este un om de afaceri bogat, un milionar excentric de Slobozia, sponsor principal al emisiunii “Robingo” care se difuza pe TVR.
Mecanicul devenit primul milionar al României
După cum aveam să aflu ani mai tărziu, afaceristul cu pricina era Ilie Alexandru, născut pe 20 august 1952, care în primii cinci ani după schimbarea de regim reușise să genereze o cifră de afaceri estimată de presă, la nivelul anului 1995, la fabuloasa sumă de 85 milioane USD.
Cu banii ăștia ai fi putut cumpăra atunci un cartier întreg al Constanței (6000 de apartamente) sau 200 de vapoare din flota Navrom, suma fiind colosală pentru conjuctura în care ne aflam.
Absolvent al liceului de chimie alimentară, fost maistru militar de aviație, mecanic de bord vreo trei-patru ani la baza militară Alexeni, vicecampion național la box în perioada 1971-1972 la categoria semi-grea, milionarul Ilie Alexandru se dovedea un persojan cu totul aparte în peisajul post-comunist al Sloboziei.
Îmbogățit peste noapte sau “aproape brusc” după cum spunea chiar el, Ilie mergea de Crăciun cu trăsura prin oraș și arunca trecătorilor portocale. A dotat cu computere școala la care învaţă unul dintre copiii săi, a renovat maternitatea în care i s-a născut ultimul copil, și nu în ultimul rând, a ridicat actuala Catedrală din Slobozia sfințită de Patriarhul Teoctist.
Făcuse primii bani din comerțul cu bunuri de larg consum, aduse din Turcia și Grecia, pe care le vindea la Slobozia prin intermediul unui mic magazin, la care se asociase cu un cetățean sirian.
S-a gândit ulterior să facă o chestie mai mare, ceva de răsunet. Așa i-a venit ideea să pună Slobozia pe harta turismului, prin reproducerea celebrei ferme “Southfork Ranch” (SF) din “Dallas” – un serial de mare succes difuzat și-n România, înainte și după 1989.
Anterior, cu gândul la zootehnie, Ilie Alexandru achiziționase fosta Întreprindere Agricolă de Stat (IAS) Slobozia, aflată la marginea drumului național ce leagă Constanța de București. Cum creșterea bovinelor nu-i mai satisfăcea gusturile în curs de rafinare, pe terenul fostei ferme de stat s-a decis să dezvolte „Parcul de Vacanță Hermes.”
Și astfel, în doar doi ani de zile (1993-1995), la marginea pădurii Sloboazia, rând pe rând aveau să răsară casa familiei Ewing din serialul Dallas, o piscină în aer liber, un lac închis pe care se plimbau hidrobiciclete, mai multe unități de cazare și alimentație, o herghelie cu cai de rasă, o școală de echitație, grădină zoologică, teatru de vară și nu în ultimul rând, celebrul Turn Eiffel la o scară de cinci ori mai mică.
„Am construit parcul pentru ca aveam nevoie de active, pentru a garanta creditele. Urma să aducă și profit, pentru că doream să fac ceva comparabil cu parcul Tivolli din Danemarca. Mai aveam de făcut muzeul figurilor de ceară, o discotecă si Luna-Park” explica, în 1999, Ilie Alexandru.
Ne se cunoaște suma exactă investită în acest proiect, știm însă că la edificarea lucrărilor au muncit 250 de oameni, angajați special în acest scop de Ilie Alexandru. Când totul a fost gata, societatea de administrare avea să fie botezată sugestiv “Ewing & Hermes” SRL, fiind înmatriculată pe 3 august 1995 la registrul comerțului Ialomița.
Până la acel moment, Ilie Alexandru derulase cele mai multe dintre afaceri sale prin societatea Hermes SRL (Zeul Comerțului), pe care o înființase pe 21 februarie 1991, imediat după apariția Legii 31/1990 care a reglementat, după 1989, activitățile comerciale.
Arhitectural, nici sublimă, nici lipsită cu desăvârșire
Din punct de vedere arhitectural ne-a rămas analiza Prof. arhitect Marian Augustin Ioan, care nota, în numărul 3 al revistei Vatra, din 1 martie 1997, că parcul Hermes reprezintă un caz unic de “postmodernism” în arhitectura românească:
“Caz unic în arhitectura românească este dl Ilie Alexandru, patronul (oficial) al grupului de firme Hermes. […] Produsul cel mai spectaculos al spiritului său magnanim, pe care nici un studiu serios privind arhitectura contemporană românească nu trebuie să îl ocolească de acum înainte, este Hermes Land, complexul post-apocaliptic din coasta Sloboziei.
Aici coexistă o replică a Southfork Ranch-ului din saga familiei Ewing, cu un peisagiu artificial din care nu lipsesc castele medievale, arteziene și o replică a Turnului Eiffel. Contra unei taxe modice, oricine poate vizita acest ansamblu hollywoodian.
Se vorbeşte despre două milioane de vizitatori de la inaugurare, dar cifrele, fiind ale proprietarului, îi sunt probabil pe potrivă – exagerate adică.”
O “babilonie” ar spune unii, un vis împlinit ar aprecia alții, cert este că, așa au fost create 1500 de noi locuri de muncă în Slobozia anului 1995, în condițiile în care, Combinatul de Îngrășăminte Chimice intrase deja în declin.
Sursa fondurilor, aproape necunoscută
În numărul din 20 martie 1995, ziarul “Cotidianul” titra pe prima pagină că “J.R.Ewing are un concurent la Slobozia.” Materialul de presă, semnat Alexandru Petria, începea cu prezentarea succintă a parcului de vacanță, și continua cu una dintre afacerile dubioase ale patronului Hermes: Ilie Alexandru era acuzat că înșelase societatea „Planet Group” SRL din București, căreia nu-i achitase, nici după 3 ani, contravaloarea a 250 de tone de zahăr.
Potrivit aceleiași surse, Ilie Alexandru s-ar fi aflat “în relații amicale cu o serie de personalități din PDSR” fiind totodată “finul dlui Marcel Ivan” președintele băncii „Renașterea Creditului Românesc“ – Credit Bank.
Această informație ar putea explica, măcar în parte, izvorul financiar al marilor proiecte derulate de boierul Sloboziei, știut fiind că în perioada respectivă marile afaceri au fost finanțate preferențial de bănci, sub privirile “ocrotitoare” ale “poterei” de la Banca Națională.
Așa s-a ajuns ca, la nivelul anului 1994, Ilie Alexandru să dețină aproape un sfert din portofoliul de credite al Credit Bank, expunere ce încălca flagrant toate normele de siguranță bancară.
J.R. Ewing ajunge la Slobozia, pe bani rușilor
Sâmbătă, 23 octombrie 1999, la Slobozia avea să “aterizeze” chiar actorul american Larry Hagman, mai cunoscut românilor sub numele de J.R. Ewing, după rolul principal interpretat în serialul de televiziune „Dallas.”
Vă imaginați ce frenezia a cuprins Slobozia, dacă primarul orașului s-a grăbit să-i acorde lui Hagman cheia orașului, iar Ilie Alexandru l-a numit „cetăţean de onoare” al Complexului Hermes.
Cu același prilej, actoul american a realizat și un scurt clip publicitar pentru compania rusească LukOil, filmările fiind făcute chiar în incinta complexului Hermes.
În spatele acestui eveniment s-a aflat Prințul Paul, care prin “Fundația Prințul Paul pentru România” a încasat bani de la Ilie Alexandru, și separat de la compania LukOil, prin vicepreședintele local Victor Surdu, pentru a mijloci vizita starului american în România, inclusiv la Slobozia.
Cum nimic nu este întâmplător pe plaiurile mioritice, la momentul respectiv, Prințul Paul, care nu era încă “al României”, se afla în precampanie electorală înaintea alegerilor din 2000, atunci când prințul nostru avea să candideze la prezidențiale:
„Este clar că în ţara asta nu poţi face afaceri adevărate fără să fii implicat şi în politică. Aşa suntem noi, cei din Balcani, şi trebuie să acceptăm asta”, declara Prințul Paul, într-un interviu acordat înaintea scrutinului din 2000.
Praful și pulberea
Banii au atras la Slbozia, ca un magnet, pe te miri cine. De exemplu, în 1994, Ilie Alexandru l-a avut invitat la nuntă pe Neil M. Bush, fiul fostului președinte american George H. W. Bush (1989-1993).
Pe lângă petrecerile private, la mare modă erau concursurile de echitație organizate la Hermes și comentate de celebrul jurnalist sportiv Cristian Ţopescu, în timp ce Mădălina Manole devenise client aproape permanent al complexului.
Considerat un important om de afaceri, Ilie Alexandru era invitat să participe la vizitele în străinătate ale oficialilor români, însoțindu-l chiar și pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, într-o delegație în Statele Unite.
Din păcate însă, în anii care au urmat, primul milionar post-comunist al Sloboziei avea să-și piardă complet cumpătul. Amețit probabil de averea ușor obținută și deopotrivă, de imensa notorietate, Alexandru a început să facă “greșeli” în plan economic și financiar, fiind arestat de procurorii Parchetului General, pe 2 iunie 1997, pentru “complicitate la fals, punere în circulaţie de cecuri fără acoperire, înşelăciune în dauna avutului privat şi favorizarea infractorului.”
Cu acelaşi prilej a fost reținut şi nepotul său, Adrian Coman, pentru înşelăciune şi fals, faptele fiind comise în complicitate.
A fost eliberat tocmai după un an și două luni de arest, pe 19 august 1998, fiind judecat ulterior în stare de libertate în toate dosarele penale în care avea calitatea de inculpat. Iar lista infracțiunilor bifate de nababul Sloboziei este lungă cât o zi de post: cecuri false, evaziune fiscală, sustragerea de la plata TVA, credite bancare nerambursate (de la Bancorex și Credit Bank) și înșelăciune (în diverse tranzacții private).
”Daca ar fi să iau totul de la început, aș face la fel. Regret un singur lucru. Îmi pare rău că nu am construit un turn de 350 de metri, ca cel din Franța” afirma Ilie Alexandur, în 1999, pentru reporterii revistei Capital.
A fost condamnat definitiv, în anul 2001, la 12 ani de închisoare. O perioadă s-a sustras pedepsei, dar a ales în final să se predea poliției, și a fost închis pe 15 octombrie 2001. A ispășit 8 din cei 12 ani, fiind eliberat anticipat, pe 12 februarie 2009, pentru bună purtare.
Dacă socotim și perioada de arest preventiv, din cei 19 ani de glorie (intervalul 1990 – 2009), Ilie Alexandru a stat închis nu mai puțin de 9 ani și două luni, ceea ce i-a afectat decisiv starea de sănătate.
Astfel, la un an și opt luni de la eliberare, Ilie Alexandru a murit, la doar 58 de ani, în timp ce era internat la Spitalul Județean de Urgență Ialomița, în urma unui accident vascular precedat de un infarct miocardic.
Noul proprietar intreține dar nu investește
Parcul de Vacanță Hermes a ajuns, la începutul anului 2000, în portofoliul Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AVAB), fiind scos la licitație într-o încercare eșuată a statului de a recupra datoria de 24,2 milioane USD pe care Hermes o avea la fosta Bancorex (12,3 milioane pe firma Ewing & Hermes SRL și 11,94 milioane pe Hermes SRL).
După mai multe tranzacții succesive, Hermes Slobozia a ajuns în proprietatea unui om de afaceri din Brașov, Mihai Iulian Misăilă, care susține că face mari eforturi să întrețină ceea ce a mai rămas în picioare.
Familia Misăilă deține cunoscutul Hotel Carmen din stațiunea Predeal, și investiții în agricultură în județul Ialomița, în Țăndărei, Căzănești și Slobozia.
“Eu de 15 ani tot bag bani aici, și este deschis parcul. Nu știți cum arăta când l-am luat eu, după trei proprietari, care fiecare a vândut ce a putut. Eu nu am găsit nici tablă pe casă.
Sunt și poze să se vadă cum arăta în 2003, când l-am luat eu și cum arată acum. Era totul devastat: grădina zoologică demolată, la grajduri totul demolat, dacă mai întârziam două luni vindeau și turnul la fier vechi.
Vin și acum turiști în weekend, numai că nu sunt fonduri să se investească acum în lucrări, în trei hoteluri. Este un hotel deschis, este un restaurant de evenimente, este o terasă cu restaurant, este o piscină în care s-a investit foarte mult” a explicat actualul proprietar, Iulian Misăilă, pentru Gândul, în iulie 2018.
Mai jos avem câteva imagini, foarte recente, de la „Hermes Land” Slobozia, realizate în februarie 2024.
