După ce în cursul zilei de Sâmbătă, 1 Martie 2014, parlamentul rus a aprobat cererea președintelui Vladimir Putin pentru o intervenție militară în peninsula Crimeea forțele militare ruse au preluat controlul porturilor Kerci și Sevastopol, în timp ce câteva sute de militari ruși blochează de aproximativ 24 de ore o bază de infanterie a Ucrainei din Privolnie.
Surse din cadrul serviciilor de securitate ucrainene susțin că trupe ruse au înconjurat în această dimineață trei unităţi militare ucrainene din regiunea autonomă prorusă Crimeea.
În context președintele României Traian Băsescu a susținut azi printr-o conferință de presă, că dezghețarea unor conflicte pune în pericol securitatea țării noastre pe termen mediu și lung.
Problema Moldova – Transnistria
Transnistria a devenit regiune separatistă imediat după evenimentele petrecute în Estul Europei în 1989. În timp ce statele din zonă, precum România, Ungaria și Polonia se rupeau de URSS, Moldova era supusă mișcărilor separatiste coordonate de Rusia. Astfel, la 2 Septembrie 1990, cu sprijinul trupelor rusești a fost proclamată Republica Moldovenească Nistreană.
La începutul luni August 2012 la Tiraspol a fost numit un nou șef. Este vorba de colonelul de securitate Eugene Petrushina (Evgheni Petruşin), fost adjunct al FSB în Republica Daghestan și numit prim-adjunct al serviciilor de securitate de la Tiraspol.
Pe 10 Iunie 2013, liderul regiunii separatiste Transnistria, Evgheni Şevciuka a semna aşa-numitul proiect de lege privind “frontiera de stat a republicii moldoveneşti nistrene” (elaborată încă din 2006-07 în mandatul lui Smirnov), acțiune considerată periculoasă și provocatoare de liderii din regiune.
Conform documentului amintit, în componenţa Transnistriei ar intra şi satul Varniţa, localitate aflată până acum sub jurisdicţia Chişinăului.
Prin această mișcare Tiraspolul a pus piciorul peste o nouă bucată din Republica Moldova. Evenimentele au generat organizarea la Odessa, Ucraina, pe 6-7 Iunie, a unei reuniuni de urgență pe teme de securitate. La discuții au participat reprezentanți ai Republicii Moldova, regiunii separatiste Transnistria, Rusiei, Ucrainei şi OSCE, precum şi oficiali din SUA şi UE, în calitate de observatori.
În urmă cu 4 zile, Europa a deschis porțile cetățenilor moldoveni prin eliminarea vizelor, Moldova devenind prima țara din Parteneriatul Estic care beneficiază de acest regim. În plus, de anul acesta se are în vedere semnarea unor parteneriate privind liberul schimb între UE și Moldova.
Războiul de șase zile din Georgia
La începutul lunii August 2008, în timp ce liderii lumii se aflau la deschiderea Jocurilor Olimpice din China, trupele rusești pătrundeau în Georgia. Conflictul a fost declanșat ca urmare a unei operațiuni militare lansată de forțele georgiene contra regimului separatist oset, în cursul căreia au fost uciși 12 militari ruși.
Ca și acum, rușii au susținut că-și protejează cetățenii în timp ce președintele georgian Mihail Saakaşvili transmitea pe toate canalele că mica sa țărișoară este invadată de un dușman puternic și nemilos.
Pentru aplanarea conflictului, secretarul de stat american Condoleeza Rice s-a deplasat de urgență la Moscova și ulterior la Tbilisi. După 6 zile, trupele rusești s-au retras de pe teritoriul georgian.
În cazul Georgiei s-a spus că nici momentul declanşării operaţiunilor militare, exact atunci când liderii mondiali erau reuniţi la Beijing pentru a asista la deschiderea Jocurilor Olimpice, nu a fost ales întâmplător. Ei bine, probabil nici revoluția ucraineană din 2014, declanșată tot în timpul Jocurilor Olimpice, de data aceasta de la Sochi, nu poate fi totuși încă o coincidență.
Rețeta Revoluțiilor Portocalii
În ambele cazuri, mișcările armate au fost precedate de “revoluții” populare derulate parcă după un scenariu bine stabilit.
În urma alegerilor generale din 2004 din Ucraina, susținătorii candidatului la președinție Viktor Iușcenko au declanșat așa-numita “Revoluție Portocalie” pentru a răsturna victoria în alegeri a lui Viktor Ianukovici (președintele fugar al Ucrainei).
Metoda fusese exersată în urmă cu numai un an în Georgia, la Tibilisi. Atunci, în 2003, fostul candidatul pro-european Mihail Saakașvili a fost propulsat la putere cu ajutorul unei revolte populare numită și “Revoluția Rozelor”. A fost momentul în care fostul președinte pro-rus Eduard Sevardnadze și-a dat demisia recunoscând astfel noua putere onstalată la Tibilisi.
România cere Rusiei încetarea manevrelor militare
În această seară, președintele României, printr-o declarație publică, solicita Federației Ruse să înceteze acțiunile militare din Crimeea:
“Romania cere Federației Ruse sistarea oricăror acțiuni militare care vizează Ucraina. Romania susține fără rezerve integritatea și suverantitatea Ucrainei. România cere noilor autorități ucrainiene pe care le recunoaște, să respecte drepturile minorităților. Credem cu tărie că în acest moment Ucraina are nevoie de un accord imediat cu Fondul Monetar Internațional si Banca Mondială, dacă este nevoie și cu UE, astfel încât să i se asigurate resursele pentru armată, poliție și tot ce înseamnă funcționarea statului.”
