Cazinoul din Constanța a devenit un simbol al orașului de la malul mării, dar și al statorniciei noastre, dacă ne gândim că a fost ridicat pe vremea Regelui Carol I. Anul acesta, superba clădire aniversează 115 ani de existență.
Cu toate acestea, cel mai vechi cazino de pe teritoriul României se află la Vatra Dornei, fiind construit între anii 1896–1898, perioadă în care Ținutul Dornelor făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.
Este de remarcat că unele dintre cele mai vechi localități atestate în scopuri medicale și turistice, aflate astăzi pe teritoriul țării noastre, sunt cele balneo-climaterice: Băile Herculane, Geoagiu-Băi, Băile Felix, Vatra Dornei, Slănic Moldova sau Sovata.
Nu întâmplător, aceste locații au atras încă din cele mai vechi timpuri investiții private sau de stat, oamenii fiind mereu în căutarea sănătății și a tinereții veșnice, așa cum ne învață și basmele populare.
Cu aprobarea Majestății Sale
Botezat „Cazinoul Băilor”, acest superb stabiliment eclectic, cu influențe germane, a fost inaugurat pe 10 iunie 1899, fiind construit după planurile arhitectului vienez Peter von Brang.
Așa cum am menționat anterior, ne aflăm într-o perioadă în care întreaga Bucovină făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, sub domnia împăratului Franz Iosif, suveran al Transilvaniei, Bucovinei și Banatului.
Astfel, clădirea cazinoului și întregul complex denumit ulterior „Pavilionul Central al Băilor” din Vatra Dornei au fost construite cu aprobarea directă a lui Franz Iosif, fondurile necesare provenind din „Fondul Religionar Ortodox Român” (Greco-Oriental), creat de Casa Imperială în scopul finanțării școlilor din regiune și al sprijinirii clerului. Acest fond era alimentat constant din veniturile obținute prin exploatarea bunurilor expropriate sau secularizate ale Bisericii Ortodoxe din Bucovina.
Arhitectură eclectică, influențe germane
Construit în stil eclectic, cu influențe neo-renascentiste germane, „Cazinoul Băilor” din Vatra Dornei a fost inspirat de proiectul cazinoului din Baden, ridicat tot la inițiativa împăratului Franz Iosif, între anii 1884 și 1886. De altfel, după cum putem observa și astăzi, cele două clădiri prezintă asemănări evidente.
În plus, datorită celor paisprezece izvoare termale bogate în sulf, calciu și magneziu, folosite pentru tratarea diverselor afecțiuni reumatice și circulatorii, Baden devenise în acea perioadă reședința de vară a familiei imperiale.
În mod similar, împăratul a fost convins de efectele terapeutice ale apelor minerale carbogazoase și ale nămolului de turbă din Vatra Dornei, considerând oportună construirea unui cazino pentru atragerea turiștilor. Astfel, Vatra Dornei a început să se transforme într-o stațiune balneo-climaterică de nivel european, într-o epocă în care pe râul Dorna încă se naviga cu pluta.
Clădirea cazinoului a fost concepută cu parter și subsol, realizată din zidărie portantă de cărămidă și fundații din piatră, având o arhitectură simetrică în raport cu ambele axe, Nord–Sud și Est–Vest. Volumul central, mai înalt, găzduia sala mare de la parter.
În jurul sălii centrale, în volumele laterale mai joase, pe laturile de Nord, Sud și Est, au fost amenajate spații destinate publicului. Pe latura vestică se aflau încăperi pentru servicii și alte anexe. Subsolul era destinat în principal depozitării și altor activități auxiliare.
Restaurant, cafenea, hidroterapie
În prima etapă, edificiul a funcționat ca spațiu de socializare, restaurant, cafenea și sală de evenimente.
„În frumosul stabiliment al băilor se găsește și un serviciu de hidroterapie, cât și o sală de gimnastică, pusă sub conducerea unui specialist. Cazinoul și restaurantele din stațiune oferă vizitatorilor posibilitatea de a petrece zilnic câteva ore plăcute. Cele două parcuri constituie și ele o adevărată podoabă a stațiunii”, scria ziarul Dimineața, în iulie 1936
Tot în 1936 au fost realizate primele lucrări de reparații, sub coordonarea inginerului Gheorghe Constantinescu, expert al Fondului Bisericesc.Cu acest prilej, clădirea a fost extinsă în zona terasei de pe latura sudică, prin adăugarea a trei travee, pe întreaga lungime a salonului de la parter. O altă modificare interioară a fost realizată în zona estică a parterului, unde cei doi pereți despărțitori au fost decupați, iar în golurile rezultate au fost amplasate câte două coloane centrale.
Nouă ani mai târziu, în 1945, s-au efectuat noi lucrări de reparații, determinate în principal de stricăciunile provocate în timpul războiului.
Naționalizarea și degradarea
După instaurarea regimului comunist în România, clădirea a fost naționalizată, în iunie 1948, și transformată, ca multe alte cazinouri din țară, în casă de cultură pusă la dispoziția proletariatului. Ulterior, a devenit cantină-restaurant, sub denumirea de „Pavilionul Central” din Vatra Dornei.
La începutul anilor ’60, din dorința de a extinde spațiul destinat alimentației publice, s-a realizat o nouă extindere pe latura sudică, adăugându-se încă două travee față de extinderea anterioară. Astfel a luat naștere o mare cantină populară, specifică epocii.
Deși cazinoul era prezent cu regularitate în materialele de promovare turistică ale zonei, conducerea de partid nu a considerat oportună alocarea de fonduri pentru întreținerea clădirii.
În consecință, din cauza infiltrațiilor la nivelul fundației, starea de degradare s-a accentuat constant, până când, în 1987, autoritățile comuniste au fost nevoite să dezafecteze clădirea.
Totuși, fiind deja inclusă pe lista monumentelor istorice și arhitecturale ale județului Suceava, administrația locală a decis, în ultimul moment, să inițieze lucrări de consolidare. Astfel, în 1988, toate dotările din interior au fost evacuate, iar fundația și structura de rezistență au intrat într-un proces de reconsolidare.
Nimeni n-a vrut să-l cumpere
Anul 1989 i-a prins pe constructori în plină activitate, urmând ca în 1990 să se treacă la renovarea parterului și la finisajele exterioare.
Din păcate, însă, așa cum s-a întâmplat cu multe dintre unitățile economice din România post-decembristă, și Întreprinderea Balneo-Climaterică Vatra Dornei, condusă de directorul C. Nichifor, a fost divizată în mai multe societăți de turism. Așa a început degringolada în stațiune.
„Totul a fost lăsat în părăsire, în fază de șantier, astfel încât o cantitate deloc neglijabilă de materiale de construcție a luat alte destinații. Pe clădirea Cazinoului a pus stăpânire paragina. Factorii naturali, precum ploile, zăpezile, vânturile, au început să lucreze nestingheriți la distrugerea zonelor care se aflau în bună stare la partea superioară a clădirii.
În perimetrul în care ar fi trebuit să se reconstruiască sala restaurantului, au crescut efectiv arbuști de plop și mesteacăn, care astăzi au înălțimi de 4–6 metri. Întreg perimetrul șantierului a fost invadat de o vegetație luxuriantă, iar în timp, pe lângă factorii distructivi umani, a lucrat și natura, care a făcut ca, la momentul de față, clădirea Cazinoului să arate ca o ruină”, scria jurnalistul și muzeograful Traian Trufin într-un reportaj-anchetă publicat sâmbătă, 26 august 1996, în paginile Jurnalului Național.
După divizarea fostei întreprinderi de stat, Cazinoul Băilor a ajuns în patrimoniul societății Dorna Turism SA. Neavând fonduri pentru renovare, aceasta a încercat de două ori, între 1990 și 1996, să vândă imobilul, însă fără succes.
Nimeni nu s-a încumetat să depună vreo ofertă, întrucât clădirea necesita investiții substanțiale, cu o perioadă de amortizare foarte lungă, pe fondul scăderii drastice a turismului în întreaga zonă.
Dacă până spre finalul anilor ’80, conform datelor oficiale, Vatra Dornei era vizitată anual de aproximativ 25.000 de turiști, după 1990 cifrele au coborât la un minim istoric, sub pragul de subzistență.
Situația s-a complicat și mai mult atunci când imobilul a fost revendicat în instanță de către Primăria orașului Vatra Dornei, la inițiativa primarului Petru Țăranu (1992–1996), deși cazinoul aparținea, din punct de vedere legal, societății Dorna Turism SA, reprezentată de directorul Gheorghe Pața, consilier local PNȚCD.
Investitorul care n-a existat
Spre finalul anului 1997, s-a vehiculat că un investitor străin ar fi interesat de preluarea și renovarea clădirii. Conform relatărilor din presa vremii, era vorba despre Konsult AG, un offshore cu sediul în Vaduz, Liechtenstein, despre care aceleași surse susțineau că „intenționează să investească în această lucrare 12 milioane de mărci germane, din care 6 milioane destinate dotărilor localului.” Totul a rămas însă la nivel de zvon.
În paralel, Ioan Moraru, primar al localității în perioada 1996–2000, a căutat cu disperare surse de finanțare pentru restaurarea, consolidarea și amenajarea Cazinoului.
Într-o primă etapă, în 1997, s-au efectuat lucrări de hidroizolare a fundației și de conservare a fațadei, iar în 1998 s-a trecut la refacerea structurilor de la primul nivel. Toate aceste intervenții au fost realizate cu fonduri reduse, în contextul economic dificil al tranziției, marcat de inflație galopantă: un miliard de lei de la Ministerul Culturii (echivalentul a aproximativ 105.000 USD) și o sută de milioane de lei din bugetul local (aproximativ 10.500 USD).
Chiar și în aceste condiții vitrege, s-a reușit conservarea clădirii, suficient cât să-i prelungească existența până la o eventuală „mână norocoasă” a istoriei.
Retrocedarea Fondului Bisericesc
Începând cu anul 2001, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, condusă la acea vreme de IPS Pimen, a solicitat Guvernului retrocedarea integrală a Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina. Revendicarea era una de proporții, incluzând: 198.000 de hectare de pădure, pășuni și fânețe, 31 de ocoale silvice, 282 de cantoane, fabrici de cherestea, două hoteluri, o fabrică de bere și, nu în ultimul rând, Cazinoul Băilor din stațiunea Vatra Dornei.
Trei ani mai târziu, prin Decizia nr. 437 din 14 octombrie 2004, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile aparținând cultelor religioase din România a aprobat cererea, retrocedând Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților atât Cazinoul Băilor, cât și clădirea Spitalului de Boli Infecțioase din Vatra Dornei și un imobil situat în zona turistică Dealul Runc.
Din acel moment, IPS Pimen a căutat diferite soluții pentru salvarea clădirii cazinoului, care se degrada vizibil de la o zi la alta. S-a încercat inclusiv implicarea lui Gigi Becali într-un proiect turistic, în calitate de investitor, însă acesta a refuzat:
„Înalt Prea Sfințitul Pimen a vrut să mi-l dea mie, ca să-l fac. Să-l administrez sau eventual să mi-l vândă mie. Dar nu mă interesează. Sunt bani mulți de băgat acolo și n-are rost. Ce să fac cu el? Eu cazinou nu fac niciodată. Le-am făcut pe toate, numai turism în Suceava mai trebuie să fac”, declara Gigi Becali pe 7 iunie 2007, pentru ziarul Libertatea.
Sub aura de filantrop, Becali a rămas un apropiat al Bisericii, însă doar în cadrul unor afaceri profitabile.
Au mai trecut zece ani până când, în 2017, sub pretextul creșterii interesului public pentru patrimoniul cultural-istoric al stațiunii Vatra Dornei, Asociația „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei” (FBORB), parte a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a aplicat pentru obținerea de fonduri europene prin Programul Operațional Regional (Regio) 2014–2020, Axa prioritară 5, cu proiectul intitulat: „Consolidarea și restaurarea clădirii monument Cazinoul Băilor, cu schimbarea de destinație în centrul muzeal Cazinoul Băilor.”
Salvat după aproape 30 de ani
Așa s-a reușit, după 29 de ani de așteptări și eforturi, obținerea sumei de 21,7 milioane de lei (aproximativ 4,5 milioane de euro), din care 17,8 milioane de lei au reprezentat contribuția Uniunii Europene, pentru reabilitarea completă a clădirii, de la temelie.
Contractul de proiectare și execuție a fost semnat doi ani mai târziu, pe 4 februarie 2019, lucrările fiind asumate de asocierea Iașicon SA – Polarh Design SRL, cu Iașicon SA în calitate de lider. Beneficiarul proiectului a fost Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
În această formulă, lucrările s-au desfășurat pe o perioadă de patru ani, între 15 aprilie 2019 și 15 noiembrie 2023, dată la care s-a realizat și recepția finală. Reabilitată cu fonduri europene, clădirea a primit o nouă destinație – cea de muzeu –, iar inaugurarea festivă a avut loc pe 28 noiembrie 2023, de Ziua Bucovinei.
