În vara anului 2000, un domn care mi-ar fi putut fi tată m-a invitat să bem o bere pe terasa acestei frumoase vile interbelice din stațiunea Predeal. Nu știam atunci că mă aflam într-un loc încărcat de semnificație: casa de vacanță a fostului Mareșal Ion Antonescu.
În memoria Chief Engineer Anghel Cristian, trecut recent în lumea drepților, și a momentelor petrecute împreună, am modelat povestea acestui colț de lume, unde s-a scris o parte din istoria țării noastre.
Refugiul Mareșalului
Construită în intervalul 1930-1933 în stațiunea Predeal, zona Cioplea, la o altitudine de 1.152 de metri, această superbă vilă interbelică a aparținut Mareșalului Ion Antonescu și soției sale, Maria.
Mai cunoscută sub numele “Vila Căprioara”, ea a fost ridicată chiar de fostul Mareșal, după planurile și sub coordonarea arhitectului Horia Clejan, născut Herman Adelstein.
Diplomat în 1910 al Școlii Superioare Bavareze din Munchen – diplomă echivalată în 1939 și de autoritățile române, simultan cu înscrierea în „tabloul arhitecților” – acest ilustru arhitect, care a proiectat printre altele magazinul Victoria din București, apare menționat în presa noastră de după 1990, doar sub numele românizat de Horia Clejan. Se evită amintirea numelui său evreiesc, având în vedere, cel mai probabil, condamnarea lui Ion Antonescu pentru crime de război și totodată pentru deportarea și exterminarea evreilor și romilor.
De ce la Predeal și nu la Sinaia
Este mai puțin cunoscut faptul că, spre finalul secolul al 19-lea zona Predealului era aproape nelocuită, acoperită în mare parte de păduri de brazi și fag, în poienile căreia sălășluiau stânele ciobanilor din țara Bârsei, care iarna se scoborau în Bărăgan sau bălțile Dunării.
Frumusețea acestei regiuni au făcut ca ea să fie vizitată constant, atât vara cât și iarna, de marii moșieri și capitaliști ai vremii, din perioada în care România era unul dintre cei mai importanți producători și exportatori de petrol ai Europei. Așa au apărut primele vile din Predeal, în cartierul Cioplea, deținute de oameni precum: Ion Antonescu, Octavian Goga, Stelian Popescu, Gheorghe Tătărăscu, General G. Cartianu – figuri proeminente ale “regimurilor exploatatoare de tristă amintire”, așa cum i-au numit ulterior comuniștii.
În cazul lui Ion Antonescu, cunoscut ca împătimit al sporturilor de iarnă, Predealul a reprezentat o alternativă la Sinaia, ba chiar un gest de frondă i-au spus unii, pentru a nu respira același aer cu protipendada apropiată casei regale:
„Tata era în bune realții cu generalul Antonescu, aș zice chiar intime. Cât timp a durat construcția vilei sale la Predeal, Antonescu a stat în vila noastră. A stat, vreo trei veri. Iarna, când venea la schi, îl însoțeam pe pârtie și eu” a relatat Elena Popescu-Lugoșianu, fiica lui Stelian Popescu, cel care a fost directorul ziarului „Universul”, pentru revista Memoria, nr. 8-9 din 1993.
Vila Căprioara se află într-o poziție superbă, pe drumul de urcare spre cabana Susai, având deschiderea frontală spre panorama Bucegilor, și fiind la doar patru case distanță de casa de vacanță a Generalului Cartianu (ridicată în 1937).
La 57 de ani distanță, căpitanul de jandarmi avansat general, Costachi Ciocan, care la vârsta de 30 de ani a îndeplinit funcția de șef al gărzii lui Ion Antonescu sau “comandantul plutonului special de pază” al Mareșelului, din 1 octombrie 1943 până în 20 august 1944, a relatat următoarele:
“La vremea respectivă se foloseau telefoanele de campanie. Alarma se dădea prin toacă, ca la mânăstire. La acel moment drumul spre Cioplea nu era pentru toată lumea, fiind păzit de garda lui Antonescu.
Mareșalul venea la Predeal o dată la o săptămână sau două, în weekend. Când nu se afla în Predeal, conducătorul țării era păzit de o gardă mobilă sau de detașamentul de gardă din București.
Cel mai greu era de păzit mareșalul când schia. Era un adevărat artist și cu mare dificultate reușeam să ne ținem aproape de el” a povestit Costachi Ciocan.
Generalul Costachi o bănuia pe Venturia Goga, soția lui Octavian Goga, că l-ar fi spionat pe Mareșal, și că ar fi fost colaboratoarea unor servicii secrete.
“Ea era o prietenă bună a doamnei Antonescu, și o însoțea pe aceasta aproape întotdeauna când familia Antonescu mergea la Predeal” a mai adăugat bătrânul general, în aprilie 2001, pentru Evenimentul Zilei.
Ziua de Duminică, 20 August 1944, l-a prins pe Mareșal tot la “Vila Căprioara” din Predeal. În ziua respectivă, pe la 10 dimineața, Mareșalul și escorta s-au îmbarcat grăbiți în mașini și au plecat în trombă spre București. Trei zile mai târziu, pe 23 August, Ion Atonescu a fost arestat.
Valetul Ludovic rămas la datorie, în vilă
Odată cu condamnarea lui Ion Antonescu la moarte, prin sentința din 17 mai 1946, toate bunurile sale, inclusiv ceasul de mână, au fost confiscate și trecute în patrimoniul statului.
Astfel, în septembrie 1944, la două luni după execuția Mareșalului, operatorul cinematografic militar Ovidiu Gologan a fost trimis la Predeal pentru a recupera bunurile de valoare rămase în „Vila Căprioara”:
„Când generalul Racoviță a fost numit ministru, eu am fost pus la dispoziția Ministerului. Cunoscându-mă bine, deoarece din comandamentul său fusesem mutat la Cabinetul Militar, generalul Racoviță mi-a încredințat misiunea de a merge la Predeal, la vila Mareșalului, ca să salvez cărțile de valoare, pentru a le preda Academiei Române.
Era la jumătatea lunii septembrie, 1944. Am stat în locuința de la Predeal câteva zile, respirând atmosfera în care încă plutea spiritul Mareșalului. Mă mișcam cu sfiiciune, parcă aș fi fost într-un templu. Totul îmi vorbea despre el: încăperile modeste, mobilierul simplu dar cu mult gust ales și aranjat, liniștea, lumina irizată care inunda toată vila, creând o atmosferă de taină. O durere mută în fiecare dintre acele lucruri părăsite. N-am îndrăznit să mă așez la biroul său. Stiloul și bloc-notesul erau acolo, așteptând.
Ludovic, valetul său, mi-a arătat uniformele militare și hainele civile, care stăteau frumos rânduite și aerisite în dulapuri. Ludovic rămăsese la datorie, așteptându-și stăpânul.
Am întârziat mult în grădina din fața vilei, admirând peisajul unic, de pe cel mai înalt punct al Cioplei, către Bucegi! O priveliște mareață […].
Vila era plină de obiecte, toate ar fi meritat să fie păstrate, așa că misiunea mea s-a dovedit ingrată. Am ales un tablou de Grigorescu (portretul unei țigănci) și alte două picturi ce mi s-au părut mai valoroase.
Am găsit toate cărțile de valoare împachetate în șapte lăzi. Restul bibliotecii, peste o mie de volume, nu le-am putut lua. Casa a rămas aproape intactă, sub paza valetului Ludovic.
Am întocmit un proces verbal cu obiectele ridicate și, cu ele în autocamion, am pornit spre București” a povestit eminentul cineast Ovidiu Gologan, conform „Mărturii și documente coordonate și înjrijite de Iosif Constantin Drăgan”, publicate în Renașterea Bănățeană, numărul din 23 mai 1994, pag 184.
Aceasta fiind corealația faptelor și a evenimentelor, atunci când s-a făcut succesiunea, în 1953, soția fostului Mareșal, Maria „Rica” Antonescu, a declarat că n-a moştenit nimic de pe urma soțului, toate bunurile fiindu-le confiscate.
“Antonescu trăia doar din soldă, și la inventarul de după 23 august 1944 al vilei de lemn din Predeal, partea cea mai importantă a inventarului era: «total 16 lăzi cu cărți, 824 de bucăți». Asta şi pentru că Antonescu avea cunoștințe ample din varii domenii, nu exclusiv din cel militar” explică M. Groza într-un articol publicat în Informația Harghitei, nr. 6410 din 16 Octombrie 2018, pag.3.
În perioada socialistă, imobilul a fost introdus în circuit turistic, fiind transformat în unitate de cazare și alimentație publică. Cam aceeași destinație o avea și la nivelul anului 2000, atunci când i-am trecut pentru prima și ultima dată pragul, dar odată cu declinul turistic al zonei, „Vila Căprioara” a fost închisă
Scoasă la vânzare, a ajus la nemți
După 1990, urmașii indirecți ai lui Ion Antonescu, au încercat să retrocedeze imobilul din Predeal și terenul aferent. Printre aceștia s-a numărat Marioara Nicolau, soția lui Alexandru Nicolau, vărul Mariei Antonescu, care a inițiat o acțiunea în instanță.
În dosar au intervenit și alte rude, cum ar fi Mihaela Nicolescu și Georgeta Graef, descendentele unei alte verișoare a Mariei Antonescu. Acestea au susținut că vila reprezenta un bun comun al soților Antonescu și, prin urmare, aveau dreptul la moștenire.
Cererile de retrocedare au fost însă respinse de Tribunalul Brașov, de Curtea de Apel Brașov și mai apoi și de Curtea Supremă. Instanțele au apreciat că imobilul nu poate fi retrocedat, deoarece „a trecut în proprietatea statului prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru dezastrul țării, prin săvârșirea unor crime de război.”
În primăvara anului 2013, presa relata că “Vila Căprioara” cu tot cu terenul aferent de cca. 6.500mp din spatele imobilului, a fost scoasă la vânzare pentru suma de 2,5 milioane de lei (570.000 Euro la cursul din 31 Mai 2013).
Cu toate acestea, vila n-a beneficiat în ultimii ani de investiții importante, fiind însă funcțională și destul de bine conservată. În plus, după cum se poate observa și din imaginea de mai jos, „Vila Căprioara” este utilizată în prezent de reprezentanții companiei germane Mercedes, prin societatea locală Autoklass.
Interesant am putea spune: La 80 de ani distanță, vila fostului Mareșal Atonescu de la Predeal a devenit “official home of Mercedes Benz.”
Mai jos am atașat câteva fotografii foarte recente, din noiembrie 2024, în care puteți admira vila fostului Mareșal, acest loc special în care s-a țesut multă istorie.
