Vrei să te căsătorești la Cazinou? Nicio problemă.
Plătești 700 de euro pe oră și 3.000 de lei dacă ai nesimțirea să iubești sâmbăta.
Da, ai citit bine.
Căsătoria, în Constanța lui 2025, nu mai e despre emoție, simbol, patrimoniu sau amintiri. E despre bani. Cât dai ca să-ți spui „da” într-un spațiu renovat din fonduri publice, dar tratat ca moșia privată a cuiva.
Ofițerul de stare civilă nu mai e funcționar, e aproape DJ cu tarif de nuntă. 2500 de lei să vină până la Cazinou.
3.000 de lei dacă are drum în weekend. Ce face? Vine cu elicopterul? E cazat la hotel de 5 stele? Îți dă și un discurs motivațional la final?
Și totul pentru o oră în clădirea care, chipurile, e „a noastră”.
A noastră… dar cu taxă de intrare.
E ca și cum ți-ar cere chirie ca să-ți îmbrățișezi părinții.
Cazinoul nu mai e monument. A devenit pachet premium.
Te uiți la el din afară gratis, dar dacă vrei să-l atingi în ziua ta cea mare, scoți cardul. Să nu uităm: e Constanța, orașul în care fiecare emoție are preț. Și fiecare vis trebuie să treacă pe la casierie.
Asta nu e administrație.
Asta e lipsă de bun-simț ambalată în factură oficială.
Și când întrebi de ce atât? Ți se răspunde cu zâmbetul acru al birocratului: „Așa sunt tarifele aprobate.”
Nu contează că tu ești constănțean, că ai contribuit, că ai plâns când au început lucrările, că ai pozat Cazinoul ani la rândul, visând la ziua aia.
Tu ești bun doar la plată.
Să fim sinceri:
Pentru administrația din Constanța, Cazinoul nu e templul iubirii. E un bancomat cu acoperiș Art Nouveau.
