Duminică, 28 iunie 1970, ultimul Șah al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, a aterizat pe aeroportul internațional Mihail Kogălniceanu. Sosirea a avut loc la ora 10 dimineața, suveranul fiind însoțit de doamna de onoare a Maiestății Sale, împărăteasa Farah Diba, și de înalți oficiali iranieni, precum Soltan Sanandaji, ambasadorul Iranului la București, sub coordonarea ministrului afacerilor externe al Iranului, Ardeshir Zahedi, care era totodată și ginerele Șahului.
Alături de oaspeți, la Constanța a sosit și vicepreședintele Consiliului de Stat, Emil Bodnăraș, împreună cu membrii misiunii române atașate pe lângă șeful statului iranian în timpul vizitei în țara noastră: Constantin Stătescu, secretar al Consiliului de Stat, Pavel Silard, ambasadorul României la Teheran, general-locotenent Constantin Popa, locțiitor al șefului Marelui Stat Major, precum și Maria Groza, vicepreședinte al Consiliului Național al Femeilor.
Au fost așteptați la scara avionului de oficialitățile locale, Petre Ionescu, președintele Consiliului Popular Județean Constanța, exprimând „un cordial « bun venit » pe meleagurile constănțene, simpatie și stimă pe care populația județului le arată distinșilor soli ai poporului iranian.”
Evident, în buna tradiție a poporului român, oaspeții au fost întâmpinați cu pâine și sare de o domnișoară în port popular, de față fiind și Petre Nicolae, primarul orașului, precum și alte oficialități județene și municipale.
După ceremonialul sosirii, oaspeții au pornit spre Constanța, pe drumul care străbate Mamaia, stațiunea fiind ticsită de turiști veniți din țară și din străinătate. La un moment dat, coloana oficială a încetinit, mașinile oprindu-se apoi în fața celui mai înalt edificiu din Mamaia, Hotel Riviera.
Inaugurat în urmă cu doar un sezon, în mai 1969, hotelul Riviera era supranumit de presa socialistă „perla litoralului”, fiind cea mai modernă unitate de cazare de pe litoralul românesc. De altfel, la două luni de la inaugurare, Riviera fusese vizitat chiar de tovarășul Nicolae Ceaușescu, sosit într-o scurtă vizită de lucru pentru a inspecta ultimele construcții ridicate în stațiunea Mamaia:
„De aici, de la nivelul al paisprezecelea, machetele și schițele prezentate la începutul vizitei în Constanța se desfășoară aievea în fața ochilor. Sunt din nou discutate perspectivele de dezvoltare a zonei de nord a litoralului” titra ziarul Drapelul Roșu nr. 7614 din 3 iulie 1969.
Cu alte cuvinte, și la propriu, și la figurat, vizita Șahului a fost tratată la cel mai înalt nivel, interesele regimului Ceaușescu în relația cu Iranul fiind majore:
„Șahinșahul, împărăteasa și oficialii români și iranieni urcă pe terasa hotelului, aflată deasupra celui de-al 14-lea etaj al clădirii. De aici, de sus, privirea cuprinde, desfășurată în evantai, întreaga stațiune Mamaia, cu hotelurile ei pastelate din beton și sticlă, înconjurată de întinse zone de umbră și verdeață, printre care șerpuiesc alei de asfalt. În față se întinde marea până departe, la orizont. Plaja este plină de oameni. Astăzi se află pe litoral circa 50.000 de turiști români și străini” nota ziarul Dobrogea Nouă.
Cu acest prilej, arhitectul-șef al județului Constanța (directorul DSAPC), Marius Tuțu, a oferit Șahului câteva detalii referitoare la etapa în care se afla Mamaia și perspectivele de dezvoltare ale industriei ospitalității pe întreaga întindere a litoralului românesc. De asemenea, au fost punctate, în sens laudativ, condițiile specifice de care dispune stațiunea Mamaia, cu o plajă de 100 m lățime și o orientare foarte bună, de la răsărit la apus, care îi oferă lumină solară pe tot parcursul zilei.
Ulterior, înalții oaspeți au fost invitați să viziteze câteva dintre apartamentele hotelului Riviera, organizate la cele mai ridicate standarde de confort.
Edificiul Roman cu Mozaic
Din stațiune, Șahul, alături de soție și întreaga suită, a pornit spre Constanța, mergând pe „noua autostradă care leagă Mamaia de orașul-port”, după cum mai preciza ziarul Dobrogea Nouă.
Odată intrată în oraș, coloana oficială a străbătut marile bulevarde, în aplauzele a mii de cetățeni scoși pe străzi pentru a demonstra Șahului înalta prețuire de care se bucură în țara noastră, în mod special în rândurile oamenilor simpli.
Primul popas a fost făcut în Piața Ovidiu, la Edificiul Roman cu Mozaic. Aici, au fost așteptați de Profesorul Adrian Rădulescu, directorul Muzeului de Arheologie din Constanța, care le-a prezentat istoricul descoperirilor și modul în care au fost valorificate splendidele relicve ale marelui Tomis, precum și rolul jucat de acest oraș în antichitate.
De pe terasa construcției care adăpostește edificiul roman, Șahul și cei prezenți au admirat priveliștea portului modern, aflat atunci în plină dezvoltare.
Muzeul de Arheologie
După acest prim contact cu vestigiile trecutului, înalții oaspeți, împreună cu vicepreședintele Consiliului de Stat, Emil Bodnăraș, au fost invitați să viziteze Muzeul de Arheologie, unde erau expuse peste 100.000 de piese.
Printre bogatele vestigii conservate aici amintim: Șarpele Glykon, statuia zeiței Fortuna, colecția de bijuterii, sticlărie, statuetele de Tanagra, excepționala colecție de monede ale regilor sciți din Dobrogea.
Șahul Pahlavi și împărăteasa au admirat îndelung valorosul tezaur, primind în dar o milenară amforă de Tomis și o serie de lucrări științifice de arheologie. La final, s-au semnat în cartea de onoare a muzeului.
Mangalia
De la Constanța, coloana oficială a pornit spre Mangalia, prilej de a admira noile frumuseți în materie de urbanism și ospitalitate de la Agigea, Eforie Nord și Eforie Sud:
„Se face un tur prin noua constelație a litoralului românesc – Venus, Jupiter, Saturn – numele unor admirabile ansambluri de mari hoteluri și cochete vile care materializează îndrăzneala în concepție a arhitecților români […] Un scurt și plăcut popas are loc apoi în « satul de vacanță » al stațiunii Neptun, unde, printre copacii umbroși, se ascund căsuțe pitorești, a căror înfățișare readuce într-o imagine sintetică varietatea stilului țărănesc, atât de original și plin de farmec din mai toate regiunile țării”, relata Dobrogea Nouă, nr. 6801 din 30 iunie 1970, pag. 3.
Seara, președintele Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean Constanța, Petre Ionescu, și soția acestuia „au oferit un dineu” în onoarea Șahinșahului Reza Pahlavi și a împărătesei Farah.
La bordul navei-școală Mircea
Dimineața zilei de luni, Maiestățile Lor Mohammad Reza Pahlavi, Șahinșahul Iranului, și împărăteasa Farah și-au petrecut-o în largul Mării Negre, la bordul bricului Mircea.
Însoțiți de vicepreședintele Consiliului de Stat, Emil Bodnăraș, oaspeții au fost așteptați în portul Mangalia de viceamiralul Grigore Marteș, comandantul Marinei Militare, pregătit de călătorie.
Ofițerii și studenții militari ai Institutului de Marină erau aliniați pe puntea navei, în timp ce înalții oaspeți urcau la bord. Sunt intonate imnurile de stat ale Iranului și Republicii Socialiste România, iar pe catarg se înalță pavilionul iranian, alături de cel românesc.
Comandantul Institutului de Marină, căpitanul de rangul I Ilie Ștefan, și comandantul bricului Mircea, căpitanul de rangul I Alexandru Hîrjan, prezintă raportul: „Nava este gata de drum.”
Momentele de ceremonial descrise anterior fac parte din protocolul la cel mai înalt nivel, cu specific marinăresc, de care se bucură toate oficialitățile care ajung la bordul bricului.
În continuare, Șahul a primit câteva detalii cu privire la istoricul navei, despre faptul că se află în serviciul Marinei Române încă din 1939 și că, după modernizarea din 1965, a devenit una dintre cele mai moderne nave-școală cu vele din lume, care asigură, în cele mai bune condiții, instruirea pentru navigația pe mare a studenților școlii de ofițeri de marină.
După câteva mile parcurse cu ajutorul motorului, echipajul bricului face o demonstrație de iscusință marinărească: la comenzi scurte, elevii marinari, foarte agili, urcă spre vârful celor trei arbori pentru a întinde pânzele – vela mare, gabierul și contra-gabierul, zburătorii și vela cea mai de sus, rândunica. Și dintr-o dată, Mircea începe să alunece ușor pe apă, fără zgomot, în timp ce înalții oaspeți admiră priceperea marinarilor noștri. A urmat un scurt moment artistic, cu specific marinăresc.
La amiază, bricul a acostat lin în portul Mangalia, prilej cu care Șahul și-a luat rămas bun de la echipaj, de la gazde, mulțumind pentru momentele deosebite petrecute la bordul navei-școală. Câteva ore mai târziu, Șahul și împărăteasa, însoțiți de vicepreședintele Consiliului de Stat, Emil Bodnăraș, s-au înapoiat la București, cu avionul special pregătit YR-IMM.
Petrol, nimic altceva
Vizita Șahului la Constanța, în vara lui 1970, nu a fost una strict protocolară, cum ar putea părea la prima vedere, ci mai degrabă una de lucru. Astfel, în timp ce regimul de la București încerca să obțină petrol iranian cât mai ieftin, Șahul era interesat ca, la schimb, să beneficieze de expertiza românească în construcții, inginerie civilă și navală.
În anii care au urmat, ca o consecință a bunelor relații româno-iraniene, sectorul energetic românesc a cunoscut o dezvoltare fără precedent, prin construirea de noi capacități de rafinare a petrolului cu sulf, precum rafinăria Petromia, o flotă de nave petroliere și personal specializat.
După opt ani și jumătate, pe 16 ianuarie 1979, Șahul Pahlavi a fost obligat să abdice, Iranul devenind republică islamică, așa cum avea să rămână până în prezent.
