Pe 18 iunie 2025, angajații Primăriei Medgidia au ales să nu mai tacă. Funcționarii publici și personalul contractual din toate structurile subordonate administrației locale au declanșat o grevă generală, după ce salariile lor nu au mai fost plătite. Nu este un gest de revoltă spontană, ci punctul culminant al unei presiuni sistematice: lipsa finanțărilor esențiale din partea Guvernului României.
Când loialitatea e răsplătită cu dispreț
Scrisoarea deschisă transmisă de Sindicatul „Pro Urbis” vorbește despre ani întregi de sacrificii și implicare din partea unor oameni care, în ciuda resurselor limitate, au ales să rămână la post: să implementeze proiecte europene, să mențină instituțiile funcționale, să sprijine categoriile vulnerabile. În tăcere, au susținut o administrație care funcționează pe datorie.
Dar tăcerea s-a terminat.
De ce nu sunt bani?
Situația financiară a Primăriei Medgidia a devenit critică încă din 2023, când formula de alocare a fondurilor din TVA și impozitul pe venit a fost modificată în defavoarea orașelor medii cu populație în scădere. Deși administrația locală a reușit să atragă zeci de milioane de euro din fonduri europene, cheltuielile curente – salarii, servicii sociale, cofinanțări – sunt ignorate de Guvern.
În timp ce alte municipii primesc „corecții” financiare prin rectificări sau fonduri speciale alocate discreționar, Medgidia a fost, sistematic, lăsată la marginea mesei.
Paradoxul dezvoltării fără oxigen administrativ
Primarul Valentin Vrabie a fost nevoit să prioritizeze plățile către cele mai vulnerabile categorii: persoane cu dizabilități, bătrâni, indemnizații sociale. A salvat ce se putea salva. Dar în paralel, trebuie să plătească ratele la creditele contractate pentru proiectele europene, să susțină cofinanțările obligatorii și să asigure mentenanța unui oraș care încă încearcă să se ridice din sărăcie.
Rezultatul? Angajații nu și-au mai primit salariile. Și nu pentru că administrația locală e incompetentă sau risipitoare. Ci pentru că Guvernul refuză să vadă realitatea din Medgidia.
O grevă tăcută, dar cu ecou
Greva declanșată nu vizează cetățenii – funcționarii au precizat clar că vor asigura în continuare serviciile esențiale. Este, mai degrabă, un act de demnitate. Un strigăt spre București, unde tăcerea e adesea o formă de dispreț.
Este, totodată, o lecție de solidaritate. Spre deosebire de alte administrații care aleg să închidă ochii sau să paseze responsabilitatea, oamenii din Primăria Medgidia spun răspicat: „nu mai putem funcționa fără oxigen.”
Ce urmează?
Fără o intervenție rapidă a Guvernului – fie prin alocări speciale, fie prin rectificări bugetare urgente – Medgidia riscă nu doar colapsul administrației, ci și blocarea proiectelor în derulare. Un oraș care a înțeles ce înseamnă dezvoltarea sustenabilă riscă să fie sufocat de nepăsare instituțională.
Apelul angajaților nu este o revendicare sindicală clasică. Este un act de responsabilitate. Un semnal că, în România reală, nu toate comunitățile sunt tratate la fel.
Medgidia merită mai mult.
