Omenirea a aflat puțin înainte de ora 14:00, ora coastei de est a SUA, pe 15 martie, că Statele Unite au început să bombardeze ținte Houthi în Yemen. Eu, însă, știam asta cu două ore înainte. Și știam deoarece, Pete Hegseth, secretarul apărării, îmi trimisese un mesaj cu planul de război al SUA, la ora 11:44. Planul includea informații exacte cu privire la pachetele de armament, ținte și cronologia atacurilor.
Așa își începe articolul publicat ieri jurnalistul Jeffrey Goldberg, redactor-șef al publicației The Atlantic.
Pentru acuratețe ne vom rezuma la a traduce articolul publicat de Goldberg, cu adaptarea necesară la limba româmă. Considerăm că este mult mai simplu, și mai corect să procedăm așa, pentru ca cititorii noștri să-și poată forma singuri o părere.
Câteva explicații necesare
Povestea, din punct de vedere tehnic, a început la scurt timp după invazia Hamas în sudul Israelului, în octombrie 2023. La acel moment, organizația teroristă Houthii, susținută de Iran, al cărei motto este: „Allah este mare, moarte Americii, moarte Israelului, blestemați fie evereii, victorie Islamului” a lansat mai multe atacuri asupra Israelului dar și auspra navelor civile de transport maritim, situație ce a provocat un mare haos la nivel global și o creștere a prețurilor în SUA, Europa și nu numai.
De-a lungul anului 2024, administrația Biden s-a dovedit ineficientă în a contracara atacurile Houthi; în schimb, administrația Trump, aflată pe valul electoral, și care urma să preia puterea, a promis un răspuns mult mai dur.
Aici intrăm în scenă eu, și Pete Hegseth.
Marți, 11 martie, am primit o invitație de conectare la Signal din partea unui utilizator numit Michael Waltz.
Signal este o aplicație de mesagerie criptată, open-source, populară printre jurnaliștii americani și alte persoane care caută mai multă confidențialitate decât oferă alte servicii de mesagerie text.
Am presupus că acest Michael Waltz era consilierul pentru securitate națională al președintelui Donald Trump. Nu am considera însă că cererea de conectare la Signal venea chiar de la el în persoană.
Mă cunosc cu Michael Waltz. L-am întâlnit în trecut, și nu mi s-a părut neapărat ciudat că ar putea lua legătura cu mine. Am considerat totuși că este puțin neobișnuit, având în vedere relația tensionată a administrației Trump cu presa, dar și fixația periodică a lui Trump cu privire la persoana mea. Mi-a trecut imediat prin minte că cineva s-ar putea da drept Waltz, pentru a încerca să-mi întindă o capcană. Nu este deloc neobișnuit în zilele noastre ca factori rău intenționați să încerce să-i determine pe jurnaliști să divulge anumite informații pe care ulterior să le folosească chiar împotriva lor.
„Houthi PC small group”
Am acceptat cererea de conectare, sperând că era vorba de consilierul pentru securitate națională și că dorește să discutăm despre Ucraina, Iran sau alt subiect important.
Două zile mai târziu, adică joi la ora 16:28, am primit o notificare că urma să fiu adăugat într-un grup de chat pe Signal. Grupul se numea „Houthi PC small group”.
A venit și un mesaj către grup, de la „Michael Waltz”, care suna astfel:
„Echipă, înființăm un grup de ‘principals’ [sic] pentru coordonare privind Houthii, în special pentru următoarele 72 de ore. Adjunctul meu, Alex Wong, formează un grup operativ (‘tiger team’) la nivel de adjuncți/șefi de cabinet ai agențiilor, ca urmare a întâlnirii din Sala Situațiilor (Sit Room) de azi dimineață, pentru a urmări punctele de acțiune, iar mesajul cu detalii va fi trimis mai târziu în această seară.”
Mesajul continua:
„Vă rog să ne trimiteți persoana de contact cea mai potrivită din echipa voastră, cu care să ne putem coordona în următoarele zile și în weekend. Mulțumesc.”
Termenul „principals committee” (comitetul de conducere) se referă, în general, la un grup format din cei mai înalți oficiali în domeniul securității naționale, inclusiv secretarii apărării, de stat și al trezoreriei, precum și directorul CIA.
Deși n-ar mai trebui spus, dar totuși o voi spune, n-am fost niciodată invitat la o ședință a comitetului de conducere de la Casa Albă. În toți anii mei de reporter pe domeniul securității naționale, nu am auzit niciodată de o astfel de reuniune organizată pe o aplicație comercială de mesagerie.
Un minut mai târziu, o persoană identificată doar ca „MAR” — secretarul de stat fiind Marco Antonio Rubio — a scris:
„Mike Needham pentru Departamentul de Stat”, aparent desemnând actualul consilier al departamentului ca reprezentant.
În același moment, un utilizator Signal identificat ca „JD Vance” a scris: „Andy Baker pentru VP.” Un minut mai târziu, „TG” probabil Tulsi Gabbard, directoarea serviciilor de informații naționale, sau cineva care se dădea drept ea a scris: „Joe Kent pentru DNI.”
Nouă minute mai târziu, „Scott B”, aparent secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, sau cineva care îi imita identitatea, a scris: „Dan Katz pentru Trezorerie.”
La ora 16:53, un utilizator numit „Pete Hegseth” a scris: „Dan Caldwell pentru Departamentul Apărării.” Iar la 18:34, „Brian” a scris: „Brian McCormack pentru Consiliul Național de Securitate (NSC).” Încă o persoană a răspuns: „John Ratcliffe” a scris la ora 17:24 numele unui oficial CIA care trebuia inclus în grup. Nu voi publica acel nume, deoarece persoana este un ofițer activ de informații.
Se părea că membrii comitetului de conducere fuseseră reuniți. În total, 18 persoane erau listate ca membri ai acestui grup, inclusiv diverși oficiali ai Consiliului Național de Securitate; Steve Witkoff, negociatorul președintelui Trump pentru Orientul Mijlociu și Ucraina; Susie Wiles, șefa de cabinet a Casei Albe; și o persoană identificată doar ca „S M”, pe care am presupus că reprezintă Stephen Miller. Eu apăream pe propriul ecran doar ca „JG”.
Aceasta a fost ultima comunicare din lanțul de mesaje de joi.
După ce am primit mesajul lui Waltz legat de „Houthi PC small group”, am consultat mai mulți colegi. Am discutat despre posibilitatea ca aceste mesaje să facă parte dintr-o campanie de dezinformare, inițiată fie de un serviciu străin de informații, fie, mai probabil, de vreo organizație care încearcă să pună jurnaliștii în situații jenante, uneori chiar cu succes.
Aveam serioase dubii că acest grup de mesagerie era real, pentru că nu-mi venea a crede că șefii în materie de securitate națională ai Statelor Unite ar comunica pe Signal planuri unui atac iminent.
De asemenea, nu puteam crede că un consilier pentru securitate națională al președintelui ar fi atât de neglijent încât să îl includă pe redactorul-șef al publicației The Atlantic într-o astfel de discuție, alături de oficiali americani de rang înalt, inclusiv vicepreședintele SUA.
A doua zi, lucrurile au devenit și mai ciudate.
La ora 8:05 a.m., vineri, 14 martie, „Michael Waltz” a trimis un mesaj grupului:
„Echipă, ar trebui să aveți în inbox-urile voastre de pe sistemul securizat, declarația de concluzii cu sarcinile stabilite conform indicațiilor Președintelui din această dimineață.” (Prin „high side”, în jargon guvernamental, se face referire la sistemele clasificate de comunicații.)
„Pentru Departamentul de Stat și Departamentul Apărării, am elaborat liste de notificare sugerate pentru aliații și partenerii regionali. Statul Major Interarme trimite în această dimineață o succesiune mai detaliată a evenimentelor din următoarele zile și vom colabora cu Departamentul Apărării pentru a ne asigura că Șeful de Cabinet, Vicepreședintele și Președintele sunt informați.”
În acel moment, a început o discuție fascinantă de politică.
Contul etichetat drept „JD Vance” a răspuns la ora 8:16:
„Echipă, sunt plecat azi, particip la un eveniment economic în Michigan. Dar cred că facem o greșeală.” (Vance se afla, într-adevăr, în Michigan în acea zi.)
Contul lui Vance a continuat:
„3% din comerțul SUA trece prin Suez. 40% din comerțul european trece tot pe acolo. Există un risc real ca publicul să nu înțeleagă acest lucru sau să nu înțeleagă necesitatea. Cel mai puternic motiv pentru a face asta este, așa cum a spus și Președintele, să transmitem un mesaj.”
Apoi, contul lui Vance face o observație remarcabilă, având în vedere că vicepreședintele nu s-a abătut public de la poziția lui Trump în aproape nicio chestiune:
„Nu sunt sigur că președintele este conștient cât de inconsistent este acest lucru cu mesajul său actual despre Europa. Mai există și riscul unei creșteri moderate până la severe a prețului petrolului. Sunt dispus să susțin consensul echipei și să păstrez aceste îngrijorări pentru mine. Dar există un argument solid pentru a amâna această acțiune cu o lună, să lucrăm la comunicarea motivelor pentru care este importantă, să vedem cum stă economia etc.”
O persoană identificată pe Signal ca „Joe Kent” (numele celui nominalizat de Trump pentru a conduce Centrul Național de Contraterorism) a scris la ora 8:22:
„Nu există nimic urgent care să dicteze acest calendar. Vom avea exact aceleași opțiuni și peste o lună.”
Apoi, la ora 8:26 a.m., am primit în aplicația Signal un mesaj de la utilizatorul „John Ratcliffe”. Mesajul conținea informații care ar putea fi interpretate ca având legătură cu operațiuni reale și fluxuri de informații clasificate.
La 8:27, a sosit un mesaj de la contul „Pete Hegseth”:
„VP: Îți înțeleg îngrijorările, și te susțin pe deplin să le discuți cu Președintele. Sunt aspecte importante, dintre care multe sunt greu de anticipat în privința rezultatului (economia, pacea în Ucraina, Gaza etc). Cred că va fi greu să transmitem un mesaj clar oricum, nimeni nu știe cine sunt Houthii, motiv pentru care trebuie să ne concentrăm pe: 1) Biden a eșuat și 2) Iran i-a finanțat.”
Mesajul lui Hegseth continuă astfel:
„Să așteptăm câteva săptămâni sau o lună nu schimbă fundamental calculele. Două riscuri imediate legate de amânare: 1) informația se scurge și părem indeciși; 2) Israel acționează primul sau încetează armistițiul din Gaza și nu mai putem începe în termenii noștri. Putem gestiona ambele situații. Suntem pregătiți să acționăm, iar dacă votul final ‘da’ sau ‘nu’ mi-ar aparține, cred că ar trebui să mergem înainte. Nu este vorba despre Houthi. Eu văd asta în doi termeni: 1) Restabilirea libertății de navigație – un interes național esențial; și 2) Reimpunerea descurajării, pe care Biden a distrus-o. Dar putem pune pauză cu ușurință. Și dacă o facem, voi face tot ce pot pentru a impune OPSEC 100% (securitatea operațiunilor). Aștept și alte opinii.”
Câteva minute mai târziu, contul „Michael Waltz” a postat un mesaj lung despre cifre comerciale și capacitățile limitate ale marinei europene:
„Fie că este acum sau peste câteva săptămâni, tot Statele Unite vor trebui să redeschidă aceste rute maritime. La solicitarea președintelui, lucrăm cu Departamentul Apărării și Departamentul de Stat pentru a stabili cum să calculăm costurile aferente și să le impunem europenilor.”
Contul identificat ca „JD Vance” a adresat un mesaj la 8:45 către @Pete Hegseth:
„Dacă tu crezi că ar trebui să facem asta, atunci hai s-o facem. Pur și simplu urăsc să salvăm din nou Europa.” (Administrația americană a susținut că aliații săi europeni beneficiază economic de protecția oferită de Marina SUA rutelor internaționale de transport maritim.)
Utilizatorul identificat ca Hegseth a răspuns trei minute mai târziu:
„VP: Îți împărtășesc pe deplin disprețul față de parazitismul european. E JENANT. Dar Mike are dreptate: suntem singurii de pe planetă (din tabăra noastră) care pot face asta. Nimeni altcineva nu se apropie măcar. Chestiunea e de sincronizare. Eu cred că acum este un moment la fel de bun ca oricare altul, având în vedere directiva președintelui de a redeschide rutele maritime. Cred că ar trebui să acționăm; dar președintele are în continuare 24 de ore pentru a decide.”
În acel moment, „S M”, cel care până atunci fusese tăcut, a intervenit în conversație.
„Așa cum am înțeles eu, președintele a fost clar: avem undă verde, dar în scurt timp trebuie să transmitem clar Egiptului și Europei ce așteptăm în schimb. De asemenea, trebuie să găsim o modalitate de a impune o astfel de cerință. De exemplu, dacă Europa nu plătește, atunci ce facem? Dacă SUA reușesc să restabilească libertatea de navigație cu un cost major, trebuie obținut în schimb și un câștig economic suplimentar.”
Acest mesaj venit de la „S M”, probabil confidentul președintelui Trump, Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet de la Casa Albă, sau cineva care se folosea identitatea lui Stephen Miller, a pus, în esență, capăt conversației.
Ultimul mesaj al zilei a venit de la „Pete Hegseth”, care a scris la ora 9:46 a.m.:
„De acord.”
După ce am citit acest lanț de mesaje, am recunoscut că această conversație avea un grad ridicat de acuratețe și părea verosimilă. Textele, prin alegerea cuvintelor și natura argumentelor, păreau scrise chiar de persoanele care pretindeau că le trimit, sau, eventual, de un generator AI de text extrem de abil.
Totuși, eram în continuare îngrijorat că ar putea fi vorba de o operațiune de dezinformare sau o simulare. Eram uimit de faptul că nimeni din grup nu părea să fi observat prezența mea. Dar dacă era o farsă, nivelul de imitare și înțelegerea politicii externe erau cu adevărat impresionante.
Dimineața următoare, sâmbătă, 15 martie, povestea a devenit cu adevărat bizară.
La ora 11:44 a.m., contul etichetat drept „Pete Hegseth” a postat pe Signal un „UPDATE PENTRU ECHIPĂ”.
Nu voi cita din această actualizare și nici din anumite mesaje ulterioare. Informațiile pe care le conțin, dacă ar fi fost citite de un adversar al Statelor Unite, ar fi putut fi folosite, în mod plauzibil, pentru a pune în pericol personal militar și de informații american, în special în Orientul Mijlociu extins, zona de responsabilitate a Comandamentului Central (CENTCOM).
Ceea ce pot spune, pentru a ilustra gradul șocant de neglijență al acestei conversații pe Signal, este că mesajul lui Hegseth conținea detalii operaționale despre loviturile aeriene iminente asupra Yemenului, inclusiv informații despre ținte, tipurile de arme pe care SUA urma să le folosească și ordinea atacurilor.
Singura persoană care a răspuns actualizării trimise de Hegseth a fost cea identificată drept vicepreședintele.
„Voi spune o rugăciune pentru victorie,” a scris Vance. (Doi alți utilizatori au adăugat ulterior emoji cu rugăciuni.)
Potrivit acelui mesaj lung trimis de Hegseth, primele explozii în Yemen urmau să fie resimțite peste două ore, la 13:45, ora coastei de est a SUA.
Așa că am așteptat în mașină, într-o parcare de supermarket. Mi-am spus în barbă că dacă acest chat de pe Signal este real, atunci țintele Houthi urmează să fie bombardate în curând. Pe la ora 13:55, am intrat pe X (fostul Twitter) și am căutat „Yemen”. Erau raportate explozii, în acel moment, în întreaga Sanaa, capitala țării.
Am revenit pe canalul de Signal.
La 13:48, „Michael Waltz” oferise grupului o actualizare. Din nou, nu voi cita textul, cu excepția faptului că a descris operațiunea ca fiind „o treabă extraordinară”.
Câteva minute mai târziu, „John Ratcliffe” a scris: „Un început bun.”
Nu după mult timp, Waltz a răspuns cu trei emoji: un pumn strâns, un steag american și o flacără.
Alții s-au alăturat imediat, inclusiv „MAR”, care a scris:
„Bravo, Pete, și echipei!!”
Și „Susie Wiles”, care a trimis mesajul:
„Felicitări tuturor, în special celor din teren și de la CENTCOM! Foarte bine. Dumnezeu să vă binecuvânteze.”
„Steve Witkoff” a răspuns cu cinci emoji: două mâini în rugăciune, un biceps flexat și două steaguri americane.
„TG” a răspuns: „Superbă muncă și efecte!”
Discuția post-acțiune a inclus evaluări ale pagubelor produse, inclusiv probabilitatea uciderii unei anumite persoane.
Ministerul Sănătății din Yemen, controlat de Houthi, a raportat că cel puțin 53 de persoane au fost ucise în atacuri, cifra fiind confirmată și independent.
Duminică, Waltz a apărut în emisiunea This Week de la canalul ABC și a comparat atacurile cu abordarea mai ezitantă a administrației Biden.
„Acestea nu au fost genul de lovituri punctuale, ezitante — care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi atacuri ineficiente,” a spus el.
„A fost un răspuns copleșitor, care a vizat efectiv mai mulți lideri Houthi și i-a eliminat.”
Am ajuns la concluzia că grupul de chat de pe Signal era, aproape sigur, real. După ce am realizat acest lucru, un fapt care mi se părea aproape imposibil cu doar câteva ore înainte, m-am retras din grupul Signal, știind că acest lucru va declanșa o notificare automată către creatorul grupului, „Michael Waltz”, deoarece părăseam conversația.
Nimeni din chat nu părea să fi observat că eram acolo. Și nu am primit nicio întrebare ulterior privind motivul pentru care am plecat — sau, mai important, cine eram.
Astăzi, ceva mai devreme, i-am trimis lui Waltz un e-mail și un mesaj prin contul său de Signal. Le-am scris, de asemenea, lui Pete Hegseth, John Ratcliffe, Tulsi Gabbard și altor oficiali. Am formulat câteva întrebări într-un e-mail:
Este „Houthi PC small group” un canal real de discuție pe Signal? Au știut sunt inclus în acel grup? Am fost (dintr-o pură întâmplare) adăugat intenționat? Dacă nu, cu cine m-au confundat? Și-a dat cineva seama cine sunt în momentul în care am fost adăugat, sau când am ieșit din grup? Folosesc oficialii de rang înalt din administrația Trump, aplicația Signal în mod regulat pentru discuții sensibile? Cred acești oficiali că utilizarea unui astfel de canal ar putea pune în pericol personalul american?
Brian Hughes, purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, a răspuns două ore mai târziu, confirmând veridicitatea grupului de Signal.
„Aceasta pare a fi o conversație autentică, iar noi investigăm cum de un număr a fost adăugat accidental în acest lanț,” a scris Hughes.
„Canalul de comunicare reflectă coordonarea politică profundă și atentă dintre oficiali de rang înalt. Succesul continuu al operațiunii împotriva Houthi arată că nu au existat amenințări la adresa trupelor sau a securității naționale.”
William Martin, purtător de cuvânt al vicepreședintelui Vance, a declarat că, în ciuda impresiei create de mesaje, vicepreședintele este pe deplin aliniat cu președintele.
„Prioritatea principală a Vicepreședintelui este întotdeauna să se asigure că consilierii președintelui îl informează în mod adecvat asupra substanței concluziilor lor interne,” a spus el.
„Vicepreședintele Vance sprijină fără echivoc politica externă a acestei administrații. Președintele și Vicepreședintele au avut discuții ulterioare pe această temă și sunt într-un acord deplin.”
N-am mai văzut niciodată o breșă de securitate ca aceasta. Nu este neobișnuit ca oficialii din domeniul securității naționale să comunice prin Signal. Însă aplicația este folosită în general pentru planificarea întâlnirilor și alte chestiuni logistice, nu pentru discuții detaliate și strict confidențiale privind o acțiune militară iminentă. Și, desigur, nu am auzit niciodată de un caz în care un jurnalist să fi fost să participe la o astfel de discuție.
Este posibil ca Waltz, prin coordonarea unei acțiuni legate de securitatea națională prin Signal, să fi încălcat mai multe prevederi din Legea privind spionajul (Espionage Act), care reglementează gestionarea informațiilor despre „apărarea națională”, potrivit mai multor avocați specializați în securitate națională intervievați de colegul meu Shane Harris pentru acest articol.
Harris i-a rugat să analizeze un scenariu ipotetic în care un oficial american de rang înalt creează un grup pe Signal cu scopul explicit de a distribui informații oficialilor din Cabinet despre o operațiune militară activă. Nu le-a arătat mesajele reale și nici nu le-a spus exact ce s-a întâmplat.
Toți acești avocați au spus că un oficial american nu ar trebui, în primul rând, să creeze un astfel de grup pe Signal.
Informațiile despre o operațiune activă s-ar încadra, foarte probabil, în definiția legală de „informații privind apărarea națională”. Aplicația Signal nu este aprobată de guvern pentru diseminarea informațiilor clasificate.
Guvernul are propriile sale sisteme în acest scop. Dacă oficialii doresc să discute activități militare, ar trebui să o facă într-un spațiu special, cunoscut sub denumirea de SCIF (Sensitive Compartmented Information Facility), majoritatea oficialilor de rang înalt din domeniul securității naționale au un astfel de spațiu instalat acasă, sau să comunice exclusiv prin echipamente aprobate de guvern, au precizat avocații.
În mod normal, telefoanele mobile nu sunt permise într-un SCIF, ceea ce sugerează că, în timp ce acești oficiali împărtășeau informații despre o operațiune militară activă, este posibil să se fi aflat în spații publice. Dacă și-ar fi pierdut telefoanele sau dacă acestea ar fi fost furate, riscul pentru securitatea națională ar fi fost grav.
Hegseth, Ratcliffe și alți oficiali de nivel cabinet ar avea, teoretic, autoritatea de a declasifica informații, mulți dintre avocații specializați în securitate națională remarcând că oficialii ipotetici din lanțul de mesaje de pe Signal ar putea susține că au declasificat informațiile pe care le-au împărtășit.
Însă, chiar și așa, acest argument este lipsit de substanță, au avertizat ei, deoarece Signal nu este un canal autorizat pentru diseminarea unor informații de o asemenea sensibilitate, indiferent dacă au fost sau nu marcate oficial drept „strict secret”.
Mai exista și o altă problemă potențială: Waltz setase ca unele dintre mesajele din grupul Signal să dispară după o săptămână, iar altele după patru săptămâni. Asta ridică semne de întrebare cu privire la posibile încălcări ale legislației federale privind păstrarea arhivelor: mesajele text referitoare la acțiuni oficiale sunt considerate documente care trebuie păstrate.
„Conform legilor privind arhivele care se aplică Casei Albe și agențiilor federale, tuturor angajaților guvernamentali le este interzis să folosească aplicații de mesagerie electronică precum Signal pentru activități oficiale, cu excepția cazului în care acele mesaje sunt transmise sau copiate prompt către un cont guvernamental oficial,” a declarat Jason R. Baron, profesor la Universitatea din Maryland și fost director al departamentului de litigii din cadrul Administrației Naționale a Arhivelor și Documentelor (NARA), pentru Harris.
„Încălcările intenționate ale acestor cerințe pot constitui motiv de sancțiune disciplinară. În plus, agenții precum Departamentul Apărării restricționează schimbul de mesaje electronice care conțin informații clasificate, aceste conversații fiind posibile doar prin rețele guvernamentale clasificate și/sau rețele care dispun de funcționalități de criptare aprobate de guvern,” a mai spus Baron.
Mai mulți foști oficiali americani i-au spus lui Harris, dar și mie, că au folosit Signal pentru a disemina informații neclasificate și pentru a discuta chestiuni de rutină, în special atunci când călătoreau în străinătate și nu aveau acces la sistemele guvernamentale ale SUA.
Însă, toți știau clar că nu trebuie să partajeze informații clasificate sau sensibile prin această aplicație, deoarece telefoanele lor ar fi putut fi hackuite de un serviciu de informații străin, care ar fi avut astfel acces la mesajele de pe dispozitivele folosite.
Merită menționat faptul că Donald Trump, în calitate de candidat la președinție (și ulterior ca președinte), a cerut în mod repetat și vehement ca Hillary Clinton să fie condamnată pentru că a folosit un server privat de e-mail în scopuri oficiale, în perioada în care era secretar de stat. Merită menționat, de asemenea, că Trump a fost inculpat în 2023 pentru gestionarea necorespunzătoare a unor documente clasificate, dar acuzațiile au fost retrase după ce acesta a fost reales.
Waltz și ceilalți oficiali de rang înalt erau deja, potențial, în situația de a încălca politica guvernamentală și legea doar prin simplul fapt că discutau prin mesaje text despre această operațiune. Însă atunci când Waltz a adăugat un journalist, probabil din greșeală, în comitetul său de conducere, a generat noi probleme de securitate și juridice.
Grupul transmiteainformații către o persoană care nu era autorizată să le primească. Aceasta este definiția clasică a unei scurgeri de informații (leak), chiar dacă a fost neintenționată și chiar dacă destinatarul scurgerii nu a realizat inițial că era vorba despre o astfel de situație, până în momentul în care Yemenul a fost atacat de forțele americane.
Pe tot parcursul discuțiilor, membrii grupului de pe Signal a fost conștienți de necesitatea păstrării confidențialității și a securității operaționale. În mesajul său, în care detalia unele aspecte ale atacului iminent asupra țintelor Houthi, Hegseth a scris grupului, din care făceam parte și eu la acel moment: „Suntem în prezent în regulă din punct de vedere OPSEC” (securitate operațională).
Reportajul a fost realizat de Jeffrey Goldberg, cu contribuția lui Shane Harris.
Câteva concluzii
Articolul conturează o imagine a unei administrații care gândește în termeni de eficiență politică, impact mediatic și loialitate de grup, dar care neglijează instituționalismul, procedura și, uneori, legea. Această combinație poate duce la acțiuni rapide și decisive — dar și la erori majore, breșe de securitate și daune pe termen lung.
Chiar dacă este un fir secundar, relația cu Europa este extrem de bine conturată în această conversație de pe Signal. Astfel, administrația Trump, în forma conturată de aceste mesaje, nu mai vede Europa ca un partener egal, ci ca pe un client nerecunoscător, care profită de umbrela americană, fără să-și asume însă responsabilități proporționale.
Aceasta indică o fractură profundă în încrederea transatlantică și o reorientare a politicii externe americane spre unilateralism și condiționare financiară.
